Amplificator operațional

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Simbolul electric ale amplificatorului operațional
Diferite amplificatoare operațioanale în format DIL 8
Amplificator operațional compus din elemente discrete (1961)
Schema generică ale unei amplificator operațional

Un amplificator operațional este un amplificator cuplat în curent continuu (amplificator analogic), care amplifică puternic tensiuni aplicate diferențial la două intrări și are uzual o singură ieșire. Are funcțional un punct de nul, adică este alimentat de la două tensiuni, pozitivă și negativă.

Simbolul electric[modificare | modificare sursă]

  • V+: intrarea fără invertare
  • V: intrarea cu invertare
  • Vout: ieșirea
  • VS+: alimentarea cu tensiune pozitivă
  • VS−: alimentarea cu tensiune negativă

Intrarea inversoare este notată cu semnul (-) iar cea neinversoare cu semnul (+). Aceste semne nu au nici o legătură cu polaritatea tensiunilor individuale, u+ și u-, care se pot aplica pe aceste terminale, deoarece ambele semnale pot fi, în raport cu masa, atât pozitive cât și negative. Aceste semne au în schimb legătură cu relația de fază dintre semnalele de intrare și cel de ieșire. Astfel, dacă intrarea neinversoare se leagă la masă iar pe intrarea inversoare se aplică un semnal cu variație crescătoare, la ieșire se obține un semnal cu variație descrescătoare. Din acest motiv intrarea (-) se numește inversoare. Similar, dacă intrarea inversoare este conectată la masă și se aplică un semnal cu variație crescătoare pe intrarea neinversoare, la ieșire se obține un semnal tot cu variație crescătoare. Din această cauză intrarea (+) se numește neinversoare.

Amplificarea[modificare | modificare sursă]

tensiunea de ieșire = factorul de amplificare * diferența dintre tensiunile de intrare

Modelul de circuit[modificare | modificare sursă]

Circuitul care văzut din exterior se comportă ca și AO pe care îl înlocuiește, se numește model de circuit.

Conceptul de amplificatorul operațional ideal[modificare | modificare sursă]

Deși amplificatoare operaționale ideale nu există, cele reale sunt destul de apropiate de acest concept.

Un AO ideal se caracterizează prin:

  • impedanță de intrare, văzută între cele două intrări, infinită.
  • impedanță de ieșire, văzută între terminalul de ieșire și masă, nulă.
  • amplificare diferențială în buclă deschisă infinită.

Cele mai uzuale moduri de conectare ale amplificatoarelor operaționale[modificare | modificare sursă]

Conectarea fără invertare[modificare | modificare sursă]

 A_v = {U_{o} \over U_{i}} = 1 + {R1 \over R2}

Conectare cu invertare[modificare | modificare sursă]

 A_v = - {R2 \over R1}

Circuit de însumare[modificare | modificare sursă]

 U_{o} = -R \left({U_1 \over R_1} + {U_2 \over R_2} + {U_3 \over R_3} ...\right)

Circuit de scădere[modificare | modificare sursă]

 U_{o} = {R_2 \over R_1}(U_2 - U_1)

Comparator cu histereză[modificare | modificare sursă]


Conectare de integrare analogică[modificare | modificare sursă]

 u_{o} = - {1 \over RC} \int_{0}^{t} u_{i}\, dt + k
unde valoarea k depinde de condițiile de la pornire (t=0)

Conectare de diferențiere analogică[modificare | modificare sursă]

 u_{o} = -RC{du_{i} \over dt}

Schemă internă al amplificatorului operațional tip 741[modificare | modificare sursă]

Schemă la nivel de componente a etajelor amplificatorului operațional tip 741.

Note[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]