DDT
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
| DDT | |
 |
|
|---|---|
| Structura | |
| alte denumiri | Diclor-Difenil-Tricloretan |
| formula chimică | C14H9Cl5 |
| nr. CAS | 50-29-3 |
| aspect | cristale incolore, miros caracteristic, inflamabil |
| Proprietăţi | |
| masa molară | 354,5 g·mol−1 |
| stare de agregare | solid |
| punct de topire | 108,5–109 °C |
| punct de fierbere | 185–187 °C (7 Pa) |
| presiune vapori | redus Pa (20 °C) |
| valoarea pH | |
| solubilitate | rea în apă (1,2 µg/l) (20 °C) bună în ciclohexan şi acetonă |
| Indicaţii de protecţie | |
  |
|
| R: 25-40-48/25-50/53 S: (1/2)-22-36/37-45-60-61 MAK: 1 mg·m−3 WGK: 3 (foarte higroscopic) |
|
| format | |
Diclor-Difenil-Tricloretanul denumirea prescurtată DDT este un insecticid care a fost folosit din anii 1940 ca un toxic de contact. Datorită efectului său eficient în combaterea insectelor şi toxicităţii reduse faţă de mamifere ca şi costului relativ redus de producere a fost folosit pe scară largă timp îndelungat. Dezavantajul DDT-ului constă în stabilitatea chimică, remanenţei şi efectului de cumulare în sol, alimente şi corpul uman. In decursul timpului s-a constat că unele derivate chimice rezultate prin descompunerea lui cauzează tulburări endocrine, s-a presupus că ar avea şi un efect cancerigen. Toate aceste efecte secundare nedorite au dus în anii 1970 la interzicerea utilizării DDT-ului în ţările industrializate, iar din anul 2004 prin „Convenţia de la Stockholm” s-a interzis folosirea lui pe tot globul ca şi combateriea insectelor care sunt vectori ai unor boli transmisibile, ca de exemplu malaria sau tifosul exantematic.
Cuprins |
[modifică] Istoric
Pentru prima oară DDT-ul a fost sintetizat în anul 1874 de chimistul austriac Othmar Zeidler. Efectul său insecticid a fost observat în anul 1939 de elveţianul „Paul Hermann Müller” care primeşte pentru această descoperire în anul 1948 premiul Nobel în medicină. Firma „J. R. Geigy AG” unde a lucrat Müller scoate pe piaţă de DDT-ul sub denumirea comercială „Gesarol” şi „Neocid”. In Germania care era preocupată de combaterea gândacului de Colorado, interesul era deosebit de mare pentru noul insecticid, astfel a fost solicitat de la firma producătoare o cantitate de 10.000 tone de Gesarol, ceace depăşea posibiltăţile de producţie a firmei „J. R. Geigy AG” care va însărcina firma „ Schering AG” de a produce cantitatea necesară de insecticid.
[modifică] In timpul războiului mondial
La sfârşitul anului 1942 DDT-ul este folosit la combaterea păduchilor la soldaţi. In anul 1942 Departamentul American pentru Agricultură primeşte câteva probe de „Gesarol” din Elveţia, pentru încercarea efectului insecticid. Pe la mijlocului anului 1944 în SUA s-a produs ca. lunar 900 de tone DDT pentru armata SUA, cantitatea lunară produsă la sfârşitul războiului mondial atingând 1350 de tone. DDT-ul era folosit la combaterea păduchilor în timpul epidemiei de tifus din Neapole (1943-1944) acţiune soldată cu succes. Presa timpului laudă produsul ca „Produsul Miraculos” în acţiunea de combatere a insectelor vectori de boli. O mare parte din producţia americană de DDT este folosit în Pacificul de Sud în combaterea malariei, insecticidul fiind pulverizat din avion. De echipamentul unui soldat american care era trimis în Asia de Sud aparţinea şi o doză de spray care conţinea DDT sau piretrină. La sfârşitul războiului soldaţii, persoanele civile şi prinzionierii de război au fost supuşi unui proces de tratament cu DDT contra păduchilor.
[modifică] Agricultură
La data de 1 august 1945 „War Production Board” din SUA admite producerea liberă a DDT-ului, produs devenit renumit prin rezultatele obţinute în combaterea malariei şi tifusului din timpul războiului. FDA „Food and Drug Administration” are unele rezerve cu privire la DDT, fiind deja stabilit procesul de cumulare al insecticidului în lapte şi organismul uman, dar pe atunci FDA nu era autorizată de a interzice producerea unui produs suspect, dar se stabileşte procentul maxim admis de 7 ppm în alimente. Preţul DDT-ului care era de 1 US-$ / pfund scade ajungând pe la mijlocul anilor 1950 să fie de numai 0,25 US-$. In anii 1960 DDT-ul era decenii întregi cel mai folosit insecticid din agricultură, cantitatea utilizată fiind între 0,5 - 35 kg DDT/ha. în regiunile bântuite de malarie această cantitate era de patru ori mai mare.
[modifică] Legături externe
- vis Bayern: de DDT – Dichlordiphenyltrichlorethan
