Constantin Motăş
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Constantin Motaş (n. 8 iulie 1891, Vaslui - d. 15 ianuarie 1980, Bucureşti) a fost un biolog, ecolog şi hidrobiolog român. Împreună cu S. Karaman şi P.A.Chappuis a pus bazele freatobiologiei. Membru titular al Academiei Române.
 |
În cazul în care nu se vor aduce îmbunătăţiri substanţiale, articolul poate fi şters în termen de trei luni de la data etichetării. |
REZUMAT
● Intemeietorul unei noi ştiinţe – freatobiologia ● Numele sau apare in toate monografiile de istorie publicate în ţară ● Membru al Academiei Române ● Prorector al Universităţii Bucureşti ● Director al Muzeului de Istorie Naturala din Iaşi ● Director al Staţiunii Zoologice de la Agigea ● Director al Staţiunii Zoologice Sinaia ● Director al Muzeului de Istorie Naturală “Gr. Antipa” Bucureşti ● Director al Institutului de Speologie “Emil Racoviţă” Bucureşti ● Preşedinte al Comisiei Monumentelor Naturii din Moldova ● Membru al Societăţii de Zoologie din Franţa ● Redactor Sef al Analelor Universităţii “Al.I.Cuza” Iaşi ● Redactor Sef al Revistei Vasile Adamachi ● Poza Acad. Motăş se află la Muzeul de Istorie Naturală Iaşi în “Sala Unirii” şi în Aula Facultaţii de Biologie a Universitaţii”Al.I.Cuza” Iaşi
Proeminentă personalitate a biologiei româneşti, savant de notorietate internaţională, distins profesor universitar, academician Constantin Motăş şi-a închinat întreaga viaţă slujirii învăţământului şi ştiinţelor naturii. Format ca dascăl şi cercetător în climatul de efervescenţă spirituală a Iaşului, Constantin Motăş a fost o prezenţă marcantă, în viaţa ştiinţifică, culturală şi socială.
S-a născut la Vaslui, la 8 iulie 1891. A fost crescut de unchiul lui Ioan N.Motăş (parinţii au murit de tineri). A urmat şcoala primară şi două clase gimnaziale în oraşul natal, apoi şi-a continuat studiile la Liceul Naţional din Iaşi, trecându-şi examenul de bacalaureat în 1911. In acealaşi an devine student la Facultatea de Stiinţe din Iaşi, secţia Stiinţe Naturale, unde a fost îndrumat de o pleiadă de remarcabile cadre didactice, printre care s-au numărat: Paul Bujor, Ion Borcea, Ion Simionescu, Mihai David, Al.Popovici, Petre Bogdan şi alţii. După trecerea examenului de licanţă în anul 1915 îşi începe cariera didactică universitară ca asistent la Laboratorul de Zoologie al Universităţii ieşene de sub conducerea profesorului Ion Borcea.
A făcut studii de specializare la Institutul de Zoologie al Universităţii din Basel (Elveţia) şi la Universitatea din Grenoble (Franţa), unde absolvă, în 1926, secţiile de Piscicultură şi Hidrobiologie aplicată.
In 1928, îşi trece doctoratul la Universitatea din Grenoble cu teza Contribution à la connaissence des Hydracariens Français st particulièrement du sud-est de la France.
Reîntors în ţară, devine şef de lucrări (1929), docent (1930), conferenţiar de zoologie aplicată (1932), profesor agregat de zoologie aplicată şi entomologie (1932) şi, din 1937 profesor titular la Catedra de Zoologie Descriptivă a Facultăţii de Stiinţe din Iaşi.
Concomitent, între anii 1930-1936, a fost conferenţiar şi apoi profesor de Zoologie Aplicată şi Entomologie la Facultatea de Agronomie a Universităţii din Iaşi, unde a ţinut primul curs de hidrobiologie şi piscicultură din ţara noastră.
A funcţionat la Iaşi timp de 25 de ani, până în 1940, când s-a transferat la Catedra de Zoologie a Facultăţii de Stiinţe Naturale a Universităţii Bucureşti, unde a lucrat până în 1956 când a fost arestat de regimul comunist.
Intre anii 1936-1940 a condus Muzeul de Istorie Naturală din Iaşi şi Staţiunea Zoologică Marină de la Agigea, contribuind din plin la organizarea şi dezvoltarea acestor instituţii ştiinţifice. Despre activitatea profesorului Motăş în Iaşi, academicianul Traian Săvulescu scria: ”…Trecerea sa prin laboratoarele de zoologie ale Facultăţii de Agronomie şi ale Facultăţii de Stiinţe din Iaşi, precum şi la conducerea Staţiunii Zoologice Agigea, a lăsat urme adânci şi cu totul binefăcătoare pentru aceste instituţii”.
Timp de mai mulţi ani a condus Analele Stiinţifice ale Universităţii din Iaşi şi Revista Stiinţifică “Vasile Adamachi”, în paginile cărora a fost mereu prezent cu articole şi studii de specialitate. A fost primul preşedinte al Comisei Monumentelor Naturii din Moldova (Iaşi, 1938), în care calitate a luptat pentru realizarea unor rezervaţii naturale în Moldova şi la Agigea.
Aria preocupărilor sale ştiinţifice a cuprins un câmp larg de cercetare în numeroase domenii ale biologiei, zoologiei generale şi aplicată, entomologie, acarologie, limnologie, hidrobiologie, freatobiologie, ecologie, biogeografie, biologie generală, istoria biologiei, muzeologie, ocrotirea naturii, pedagogie universitară şi socială etc. Rod al activităţii sale ştiinţifice sunt cele peste 250 de lucrări, note, memorii, recenzii, publicate în periodice din ţară şi străinătate.
Academicianul Motăş a contribuit la dezvoltarea hidrobiologiei şi limnologiei româneşti şi a întemeiat o nouă ştiinţă: freatobiologia. A fost preocupat de problema apelor interioare şi, mai ales a celor montane şi a militat pentru punerea în valoare a apelor de munte pe baza limnologiei moderne şi a cunoaşterii factorilor biotici şi abiotici favorizanţi pentru repopularea lor.
In perioada cât a funcţionat la Bucureşti, profesorul Motăş a condus Staţiunea Zoologică Sinaia (din 1940), Muzeul de Istorie Naturală “Gr. Antipa” (din 1945), Universitatea Bucureşti (prorector 1944-1945) şi Institutul de Speologie Emil Racoviţă (din 1956). A fost membru al colegiului redacţional al revistei internaţionale Acarologia (Paris) şi International Journal of Speology.
In 1949 a fost arestat de regimul comunist. Motivul, unul politic: fiind în bune relaţii cu Titel Petrescu (P.S.D.R), “incomodul” profesor universitar trebuia redus la tăcere. Lipsea doar pretextul. Si a venit şi ziua când a fost găsit. In pauza unui curs, un asistent i-a solicitat să dea “un leu pentru Coreea”, aflată pe atunci în războiul nord contra sud. Profesorul l-a întrebat ironic: “Si de ce aş da?” “Pentru că aşa a zis tovarăşul Stalin” a replicat asistentul. “Cine, boul Apis?” i-a scapat magistrului. A fost de ajuns ca peste noapte să fie ridicat. Sapte ani a îndurat închisorile comuniste, începând cu infernalul Aiud. Sapte ani în care şi-a menţinut condiţia de intelectual şi moralul predând colegilor de celulă lecţii orale de biologie şi recitindu-le din Eminescu, Baudelaire şi alţi poeţi. Eliberarea sa s-a produs la presiunile externe exercitate de zoologii şi specialiştii în hidracarieni din Europa în frunte cu Karl O. Viets.
Pentru valoroasa sa contribuţie ştiinţifică, profesorul Constantin Motăş a fost ales Membru al Academiei Române (1946), membru al Uniunii Internaţionale de Limnologie Teoretică şi Aplicată (1928), membru al Societăţii de Zoologie din Franţa (1966), Membru al Muzeului de Istorie Naturală din Franţa (1972), membru al secţiunii de pescuit a Organizaţiei Mondiale FAO.
Academicianul Constantin Motăş a încetat din viaţă la 15 ianuarie 1980, în Bucureşti, fiind înmormântat la cimitirul Bellu, în secţiunea rezervată membrilor Academiei Române.
[modifică] Legături externe
- evenimentul.ro Oamenii cetăţii, Savantul Constantin Motaş
