Comuna Malu, Giurgiu

Malu
—  Comună  —
Țară	România
Județ	Giurgiu
SIRUTA
Localități componente	Malu
Guvernare
- Primar	Ion Mârzac ()

Malu este o comună în județul Giurgiu, Muntenia, România.

Note

GR Acest articol despre o localitate din județul Giurgiu este deocamdată un ciot. Puteți ajuta Wikipedia prin completarea lui. Malu este o comuna aflata in lunca dunarii avand in partea de sud ca vecini dunarea si granita cu Bulgaria.

sursa:http://www.malu.gr.go.ro

MONOGRAFIA COMUNEI MALU

<< Un drum greu și plin de suferință a avut de îndurat neamul nostru. De mult din adâncimea vremurilor al căror ecou încă mai răsună astăzi , el poporul român, tânăr acest popor, și-a deschis un drum nou în istoria omenirii, ocrotit fiind de mâna Providențială și condus de oameni mari, oameni mondiali ce au luat naștere tot din sânul lui. Vremuri grele s-au alăturat peste capul lui , dar el avea un Dumnezeu în Cer și învingea toate greutățile pentru că, credința fermă în Dumnezeu Tatăl constituie stânca de granit pe care cu greu ar fi putut s-o prăbușească orice eveniment din afară. Erau timpuri grele când nu aveau cui să se plângă decât codrului. Nimeni nu îndrăznește a lua pana spre a așterne pe hârtie și nouă generațiilor de astăzi, dornici de a cunoaște tainele acestui trecut, care ne-a pregătit o viață așa cum o doream. Dar niște luminițe se aprind în acest întuneric. Sunt vestiții: Hașdeu, Bălcescu, Bogdan, Nicolae Iorga și alții care au dat glas condeiului și viață hârtiei, spre a ne transmite evenimente, care au zguduit atât de adânc încercatul popor român. Acești oameni însemnați prin pana lor, fac să ni se oglindească câteva din aceste evenimente politice, economice, naționale mărginindu-de însă a trata numai o singură epocă cu toate amănuntele și din toate punctele de vedere. Astfel de lucrări în care găsim tot entuziasmul iubitorilor de țară se numesc monografii. Dar monografiile nu le găsim în domeniul istoric și vedem că unele din ele tratează diferite epoci ale artei noastre, altele modul de organizare ale unei singure clase sociale, istoria unei singure comune rurale, sau a unui oraș, iar altele viața și opera unui scriitor. Pe acest teren al monografiilor vedem ilustrându-se atâți oameni mari, al căror răsunet și-a găsit ecoul în inimile noastre. E nemuritorul Bălcescu ce scoate la lumină frumoasa sa monografie "Istoria Românilor sub Mihai Viteazul" și arta militară a Românilor din secolul XV-XVII. Altă monografie este a lui Bogdan "Organizarea armatei moldovene" în secolul XV . Nicolae Iorga, Dimitrie S., Rădulescu Codin scot la iveală frumoasa monografie a Câmpu-Lungului. Cunoscând monografia și norma de alcătuire și avânda la îndemână câteva isvoare și documente, am pornit la întocmirea MONOGRAFIEI COMUNEI MALU.

Istoricul comunei MALU și originea numelui:

Satul MALU și-a luat numele de la malurile ce se află în partea de sud-est a satului și pe care se află așezat. Aceste dealuri de la marginea satului au folosit multă vreme drept cariere, din care locuitorii luau pământ pentru construcția caselor și dependințelor. Astăzi ele "s-au mâncat" din cauza revărsării gârlei Cama și a gropilor făcute de locuitori care sunt amenințați de inundații și de frică nu mai aduc pământ, ca să nu se surpe malurile. MALU este o comună rurală din județul Vlașca, plasa Burnas, situată pe malul Dunării, lângă Gărla Cama, pe șoseaua județeană Giurgiu -Zimnicea, la o distanță de 14 km de orașul Giurgiu. Se mărginește la răsărit cu comuna Slobozia iar la apus cu comuna Arsache, la miazăzi cu fluviul Dunărea care o desparte de Bulgaria, iar la miazănoapte de moșia comunei Vieru. Comuna este compusă dintr-un singur sat MALU.

Întemeierea satului:

Satul Malu este foarte vechi. El datează de pe vremea turcilor și a avut o soartă comună cu satul Slobozia și cu cetatea Giurgiu. Bătrânii de azi nu pot preciza fondarea satului, chiar nici bătrânii bătrânilor de azi, încă nu cunosc începutul satului. Se zice că acest sat ar fi fost proprietatea unui turc bogat numit Ismail Efendi, dar acestea nu se confirmă prin nici un document. Atât în secolul XVIII precum și în secolul XIX satul Malu se afla încorporat în raiaua Giurgiului. În partea de apus a acestui sat se afla via lui Ismail Efendi, care astăzi este proprietatea mai multor locuitori. Satul nu avut aceeași așezare de la început- se afla spre apus la 1 km distanță de actualul. Acest lucru ni-l atestă în mod suficient cimitirele acestui sat. Tor ele ne vorbesc și despre vechimea lui. În teza de licență a preotului Al. Vătășeanu, susținută în 1929, se menționează că în cimitirul din partea de apus a satului s-au găsit cruci foarte mari și că pe foarte multe dintre ele dacă ar fi curățate s-ar putea descifra scrisul. Preotul Al. Vătășeanu menționează în lucrare și că în anul 1929 se mai găseau cruci întregi la capătul mormintelor și că pe ele se putea descifra scrisul. Astfel a găsit leaturile 7172(1664) și 7243(1735). Cimitirul din partea de apus , care vine al doilea în vechime s-a păstrat într-o formă mai bună până a fost arat , făcând să dispară acel loc de odihnă veșnică.

Biserica actuală:

În partea de sud a satului și de răsărit a uliței ce împarte satul în două părți aproape egale, de la sud la nord și care pornește de la actualul cimitir al satului, stabilit la marginea de nord și se termină la albia râului Cama, se află actuala biserică a comunei cu hramul Sfântul Ioan Botezătorul. Locuitorii fiind săraci și biserica veche în formă de bordei distrugându-se au cerut ajutorul statului pentru construirea unei noi biserici. Astfel în anul 1846 biserica actuală a fost construită. Cheltuielile au fost făcute din veniturile domeniului Giurgiu- domeniu pe care se află satul Malu. Acest fapt este mărturisit chiar de pisania săpată pe peretele din tinda bisericii în care stă scris: "Această Sfântă și Dumnezeiască biserică, unde se cinstește și prăsnuiește hramul Sf. Prooroc înainte mergător și Botezătorului Ioan, s-a zidit din nou din temelie cu cheltuielile statului din domeniul Giurgiu, după găsirea cu cale a cinstitei, obișnuitei adunări- în zilele prea înălțatului Domn Gheorghe Dimitrie Bibescu, în vremea arhipăstoriei Prea Sfinției Sale Părintelui Mitropolit a toată Ungro-Vlahia Domn, Neofit al II-lea, iar șef al Departamentului Visteriei fiind marele Logofăt și Cavaler Iancu-Constantin Filipescu sub a cărui dorință și stăruință s-a săvârșit la anul de la Mântuitorul lumii 1846." Pisania este scrisă în alfabetul de tranziție pe zid. Biserica a fost înzestrată de stat cu toate cărțile trebuitoare. Deîndată ce s-a mutat biserica aici locuitorii nu s-au mai folosit de vechiul cimitir ci au format altul în jurul bisericii. Astăzi nici acest cimitir nu mai este folosit nefiind corespunzător legilor igienice. Biserica este de formă dreptunghiulară cu partea dinspre răsărit rotundă. Este zidită numai din cărămidă, are o singură turlă care ține și loc de clopotniță. Această Sfântă Biserică s-a pictat în ulei de către pictorul Paraipanopol din Giurgiu, prin stăruința preotului Paroh Ilie Popescu, în anul 1911. Pictura este în stil bizantin cu influență naturală. În anmul 1934 s-a făcut a treia reparație a bisericii, vopsindu-se pe dinafară și spălându-se pictura. Vopseaua a fost atât de slab făcută încât a fost nevoie ca în 1939 să se revopsească. Pe cărțile vechi ale bisericii se găsesc însemnări foarte interesante în legătură cu istoricul bisericii și al personalului care a slujit în acest sat. Unele din aceste cărți datează de la biserica veche (bordei). Astfel pe ceaslovul mare din 1836 tipărit la Buzău stă însemnat:"Acest ceaslov este al lui Dobrescu Pană din satul Malu 1842.". La pagina 182 stă scris:" Să se știe de când m-am hirotonosit preot la anul Mântuirii Lumii 1843 iulie 19. pr. Dobre Popescu". Sau :"Să se știe de când s-a sfințit această biserică la anul de la Mântuirea lumii 1847 August 16", "Să se știe că la anul 1864 a încetat din viață Tudor Popa Petre la martie 15 si am scris eu Tudor Popa Lazăr, pentru ca să se pomenească", "Să se știe de când am scris eu logofătul Guțe Daia și am scris pentru ca să se pomenească căci mâna va putrezi, dar slava se va citi și am scris cu condei de găină și cu mînă de țărână și cine va citi mă va pomeni și va zice Dumnezeu să-i ierte păcatele lui și ale părinților că a fost prea învățat bine din pricina condeiului și pentru adevărata credință, am iscălit 1839 martie 26-Guțe Daia". Pe un alt ceaslov se pot citi mai multe nume de preoți care au slujit la Malu: Nicodim, Anghel și Pană. Foștii dascăli ai bisericii au spus că la biserica veche a slujit preotul Pană, hirotonisit în anul 1843 iulie 19. Preotul Al. Vătășeanu enumeră în lucrarea sa pe: preotul Ilie Popescu, fiul lui Dobre Pană, ce a murit în 1917, preotul Petre Dicu 1919-1921 și protosinghelul Ștefan Teodorescu 1921(după cum stă scris pe o icoană).

Școala Malu:

Numai de carte nu-i mai ardea atunci românilor când munceau din greu la ușile boierilor asupritori ca să plătească dările, și se uitau cum să-și apere viața din răsmerițele ce veneau una după alta. Lipsiți de orice documente scrise în înfiriparea trecutului școlii Malu nu avem decât amintirile puținilor bătrâni ai satului care au trecut prin școală. Majoritatea datelor sunt culese de la bătrânul cântăreț al bisericii Radu Bădilă. Școala Malu își are începuturile încă de pe la 1864. În fruntea școlii era atunci câte un știutor de carte numit pentru aceasta logofăt. Unii dintre logofeții aceștia după ce făceau școala de gramatice de câteva luni puteau ajunge chiar preoți. Dintre logofeții care au stat mai mult la Malu sunt logofătul Vasile Coporan și logofătul Gheorghe Sima, localnici puși de săteni, dornici ca fii lor să învețe carte, fiind plătiți de stat cu câte um "mertic" de bucată de cap de familie. Școala se făcea numai iarna cu 7-8-10 copii măricei în tinda bisericii satului. Învățătura se reducea la cunoașterea buchiilor cărții-alfabetul, iar citirea se făcea pe plastire și ceasloave bisericești. Acest tip de școală cu logofeți nu avea nici un fel de continuitate așa că pe la 1865-1870 apar primele serii de seminariști cu 4 clase și normaliști cu 3 clase. Școala Malu funcționa cu un singur post, într-o singură clasă îar alăturat ere biroul primăriei. Pagina cea mai frumoasă a istoricului școlii Malu a scris-o cu litere de aur, adânc săpate în cultura acestui sat, învățătorul Stoian Popescu de fel din comuna Toporu-Vlașca, care, fără întrerupere, timp de aproape 45 de ani a știut prin muncă pricepută și fără preget să dea acestei școli toată autoritatea cuvenită , ridicând-o în scurt timp la rangul de adevărată școală primară. Înainte de 1890 școala se popula foarte greu și numai de câțiva copii ai fruntașilor satului. Țăranii nu înțelegeau rostul școlii și socoteau că mai bine copii le sunt de ajutor la munca câmpului decât la școală. În anul 1912, la îndemnul învățătorului Dobre Popescu au mai fost construite 2 săli de clasă și o cancelarie. Domnul Stoian Popescu a avut și o activitate extrașcolară destul de intensă și productivă: a fost inițiatorul și conducătorul băncii populare "Istrul" și al altor opere de înălțare și progres al satului. Din 1912 a fost ajutat de Dobre Popescu în opera culturală și extrașcolară iar mai înainte de preotul Ilie Popescu ce făcea și pe învățătorul, iar în cele din urmă de fiul său Vasile Popescu. Actualmente școala primară din Malu, ca local, ca personal, ca organizare școlară, ca activitate didactică se numără printre școlile bune din județ, mărturie fiind procesele verbale de inspecție. În această comună mai există și alte așezăminte culturale și economice. Spre exemplu Căminul Cultural "Luminătorii Satului "a luat ființă la 4 august 1938 sub îndemnul și stăruința domnului Ioan R. Bădilă învățător în această comună și fiu al satului, ajutat de un grup de intelectuali și săteni înțelegători ai binelui ce poate aduce această operă culturală. Se mai află în această comună cooperativa "Unirea" ce exploatează bălți și păduri. Localul primăriei a fost construit în 1909. Locuitorii din comuna Malu sunt toți de cetățenie română și religie ortodoxă și chiar și în timpul turcilor a fost locuit numai de români.

Oameni de seamă:

Din această comună au ieșit mulți oameni de seamă ca : Logofătul Badea, ai cărui feciori Stan și Dumitru Rădulescu au jucat un mare rol în comerțul orașului Giurgiu ca mari propietari și arendași în județețe Vlașca și Teleorman. Anghel al Doicăesei, ai cărui fii Lazăr și Anghel Anghelescu au fost deasemenea fruntași ai comerțului giurgiuvean și arendași. Alexandru Lăzărescu, doctor în drept la Paris, a fost un mare avocat și distins orator în Parlamentul țării noastre. Ioniță Guță a fost un mare arendaș și propietar de teren. Deasemenea în timpul din urmă s-au mai ridicat din această comună un număr de 20 de negustori 15 funcționari, învățători, preoți, ofițeri, profesori secundari. Numărul studenților și elevilor crește din zi în zi. La formarea și ridicarea acestor intelectuali a contribuit în mare măsură și domnul învățător Vasile Popescu, actual inspector școlar, precum și alți învățători: Dobre Popescu, Lazăr Popescu, Ioan Bădilă. Aceștia au muncit din răsputeri pentru a fi la înălțimea chemării lor și să se poată număra și ei ca făcând parte din complicata mașină a culturii naționale. Conștienți de rolul lor, cu menire bine stabilită, au răspîndit printre acei în mijlocul cărora trăiesc binefacerile învățăturii de carte. Cultivând, colecționând documente și inscripții, povestiri de la bătrânii ce mai sunt în viață, plus cercetările făcute de mine de când sunt învățătoare în acest sat și în speranța că în limita puterilor am contribuit cât de cât la alcătuirea monografiei satului Malu, care va servi ca un bun necesar pentru predarea învățământului regionalist și ca un bun document de la început pentru aceia care vor să cunoască trecutul satului.

Acum putem evidenția însemnătatea monografiilor de orice natură ar fi ele. Originea lor este foarte veche, subiectul este totdeauna luat din cronici, documente și inscripții, culegând tot ce poate fi adevărat și documentat. De aceea ele servesc ca cele mai bune isvoare istorice iar însemnătatea lor este de o importanță capitală.>>

STANCA I. BĂDILĂ, învățătoare gr.II.

Știați că?

- numele eroilor care au căzut pentru neam și țară sunt înscrise pe fațadele monumentelor din centrul comunei și aceștia sunt căzuți în Războiul pentru Independența de Stat a României din 1877(2 eroi), în primul război mondial (101 eroi) și în cel de-al doilea război mondial (50 eroi)?

- desființarea comunei Malu a fost făcută în anul 1968 în mod abuziv de către organele conducătoare din acea vreme?

- comuna Malu are un număr de peste 3400 locuitori și numărul caselor ajunge la peste 980?

- suprafața lucrată de societățile agricole de pe raza comunei și de proprietarii individuali este de 3100 hectare?

- în timpul domniei lui Caragea Vodă din cauza ciumei care s-a abătut și pe aceste meleaguri locuitorii s-au mutat mai la est pe actualul amplasament al comunei?

- pe unele pietre din cimitirul satului au fost găsite pietre pe care au fost încrustate cifrele 1550 dovedind vechimea localității?

-în monografia orașului Giurgiu scrisă de profesorul Boldescu se pomenește de existența localității Malu încă de pe vremea lui Vlad Țepeș?

- în Marele Dicționar Geografic al României din 1901, autori G. Lahovari, C.I. Brătianu și G. Tocilescu despre comuna Malu se precizează următoarele? MALUL- comună rurală, compusă din cătunele Malul-de-sus și Malul-de-jos, județul Vlașca, plasa Marginea, situată pe malul Dunărei spre Vest de Giurgiu, la 14 km de acest oraș și la 12 km de Stănești, reședința plasei. Are o biserică făcând parte din Parohia Arsache, clădită la 1847 de stat, deservită de 1 preot și 2 dascăli, o școală mixtă frecventată de 83 de copii. Bugetul comunei este de 6605 lei la venituri și 4094 lei la cheltuieli. În anul 1864 au fost împroprietărit un număr de 215 locuitori pe o suprafață de 675 ha. Vite sunt 860 de boi și vaci, 200 de bivoli și bivolițe, 180 de cai, 750 de oi și 450 de râmători. În această comună atât în 1854 cât și în 1878 aici au fost baterii care se întindeau până la Slobozia.

- în Indicatorul Statistic al satelor și unităților administrative din România apărut în urma recensământului de la 29 decembrie 1930 Malu figurează ca având 621 clădiri, 624 gospodării, 29 spații comerciale și 3480 locuitori?

În 1994 a fost înaintat un memoriu către Consiliul Comunal Vedea pentru reînființarea Comunei Malu iar în 2003 prin legea 377 adoptată de Parlamentul României a fost reînființată Comuna Malu având reședința în satul Malu, reparându-se nedreptatea făcută în anul 1968.