Clement din Alexandria

Titus Flavius Clemens (c.150 – c. 215) cunoscut și sub numele de Clement Alexandrinul a fost un teolog creștin.

Viața și opera

Titus Flavius Clemens s-a născut într-o familie păgână care l-a ajutat să-și formeze o bună cultură filozofică. S-a convertit la creștinism și i-a urmat lui Panten la conducerea Școlii catehetice din Alexandria. În urma persecuțiilor, a fost nevoit să fugă la Cezareea, în Capadocia, unde a continuat să predea până la moartea sa, survenită în anul 217.

Principalele sale opere sunt: Protrepticus („Cuvânt de îndemn către greci”), Paedagogus („Pedagogul”) și Stromata („Diverse”; în limba greacă stromata însemnând „covoare” sau „țesături”, pentru a indica varietatea argumentelor tratate).

Idei principale

Conform lui Clement, toate disciplinele care nu fac parte din filozofie sau nu sunt de cultură generală nu sunt altceva decât o „propedeutică” (pregătire) a filozofiei care, la rândul ei, este o propedeutică a credinței. Doar credința ne oferă adevărata cunoaștere, numită și „înțelepciune” (sophìa) și gnoză (înțeleasă ca o cunoaștere obținută cu ajutorul credinței, și nicidecum un privilegiu acordat de Dumnezeu doar unor inițiați, cum pretindeau gnosticii). Scrie Gilson: „După cum științele liberale sau enciclopedice, cum li se mai spune, slujesc filozofia care le e stăpână, filozofia la rândul ei are ca scop să pregătească Înțelepciunea. Într-adevăr, filozofia urmărește dobândirea Înțelepciunii, știință a lucrurilor dumnezeiești și omenești și a cauzelor acestora. Înțelepciunea este deci stăpâna filozofiei, după cum filozofia este stăpâna «științelor pregătitoare»” .

Cel care-l conduce pe om la filozofie și de la filozofie la înțelepciune, este, pentru Clement, Pedagogul, Logosul sau Cuvântul divin, care luminează rațiunea umană. Între conținutul filozofiei, care este rațională, și conținutul credinței, care este revelată, nu există așadar nici un contrast, ci o perfectă armonie. Desigur că nu toate ideile filozofilor pot fi acceptate, însă filozofia lui Platon și cea a stoicilor, pot fi considerate ca fiind iluminate de Logosul Divin. Creștinul este, conform lui Clement, adevăratul gnostic. Credința este principiul și fundamentul filozofiei. Aceasta din urmă are o mare importanță pentru creștinul care vrea să aprofundeze propria credință prin intermediul rațiunii. Logosul, primește la Clement, un triplu sens: - principiu creator a lumii; - principiul oricărei forme de înțelepciune, care i-a inspirat pe profeți și pe filozofi; - principiu al mântuirii (Logosul întrupat);