Charles de Gaulle (R91)


Charles de Gaulle (R91)
'
Franța
Date generale
Începerea construcției	14 aprilie 1989
Lansat la apă	7 mai 1994
Intrat în serviciu	18 mai 2001
Firma constructoare
Destin	în serviciu și în prezent
'	{{{descrie5A}}}
'	{{{descrie5B}}}
'	{{{descrie5C}}}
'	{{{descrie5D}}}
Date tehnice
deplasament	40 000 t ^[1]
lungime	261,5 m
lățime	31,5 m
pescaj	11,9 m
'	{{{descrie9A}}}
'	{{{descrie9B}}}
'	{{{descrie9C}}}
propulsie	2 buc. reactoare atomice K15
autonomie	nelimitată
viteza maximă	27 noduri (50 km/h)^[2]
'	{{{descrie14}}}
echipaj	1150 marinari 600 aviatori
'
'
'	{{{descrie15C}}}
Armament și avioane
'	{{{descrie16}}}
'	{{{descrie17}}}
'	{{{descrie18}}}
armament	4 x lansatoare de rachete Aster 2x lansatoare de rachete Mistral 8 x tunuri calibru 20 mm
avioane	28-40 × avioane Rafale, Super Étendard, E–2 Hawkeye
elicoptere	Eurocopter AS365 Dauphin
'
'	{{{descrie20}}}
'	{{{descrie21}}}
'	{{{descrie22}}}
'	{{{descrie23}}}
'	{{{descrie23A}}}
'	{{{descrie23B}}}
'	{{{descrie23C}}}
Acest cadru: vizualizare • discuție • modificare

Portavionul cu propulsie nucleară Charles de Gaulle (codul NATO: R91) este nava amiral a Marinei Franceze. Și-a primit numele după președintele Franței generalul Charles de Gaulle, cu toate că inițial avea numele de Richelieu după (cardinalul Richelieu, numele purtat în general de navele amiral al Marinei Franceze), numele actual îl are doar din 1987. Este semnificativ mai mic față de portavioanele americane cu propulsie nucleară, dar președintele François Mitterrand a considerat necesară punerea în serviciu a unui portavion.

În 1993 în media a fost o surpriză mare când niște agenți ai MI6 au sustras planuri ale reactoarelor nucleare. ^[3]

În timpul construcției și lansării la apă au apărut diverse probleme, motiv pentru care a durat mult până când portavionul a intrat în serviciu. În 2000 a avut loc un mic incident cu reactoarele, în același an în drum spre Norfolk s-a rupt unul din elicele navei, fiind nevoit să se întoarcă la Toulon.

Portavionul Charles de Gaulle a participat la Războiul din Afganistan iar în 2011 la Războiul civil din Libia.