Catedrala Sfântul Ștefan din Viena

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Catedrala Sfântul Ștefan din Viena
Wien - Stephansdom.JPG
Catedrala Sfântul Ștefan din Viena
Informații generale
Confesiune: romano-catolică
Hram: Sfântul Ștefan
Ctitor: Rudolf al IV-lea
Tip: catedrală arhiepiscopală
Anul sfințirii: secolul al XII-lea
Localizare
Țara: Austria
Localizare: Viena
Date despre construcție
Stil arhitectonic: gotic și romanic
Înălțime maximă: 136 metri

Domul Sfântul Ștefan din Viena (în germană Wiener Stephansdom) este catedrala Arhiepiscopiei Romano-Catolice de Viena, un simbol al orașului și loc al multor evenimente importante din istoria Austriei. Îl are ca patron pe Sfântul Ștefan, primul martir creștin. Alegerea acestui patron are de-a face cu faptul că până la înființarea Episcopiei Vienei (în anul 1469), orașul a aparținut canonic de Episcopia de Passau, a cărei catedrală are de asemenea hramul Sf. Ștefan, întâiul martir.

Catedrala în forma sa romanică și gotică, așa cum este văzută astăzi în Stephansplatz, a fost în mare măsură inițiată de Ducele Rudolf al IV-lea și se află pe ruinele a două biserici anterioare, prima fiind o biserică parohială sfințită în 1147. Cel mai important edificiu religios din capitala Austriei, Catedrala Sf. Ștefan a fost martorul mai multor evenimente importante din istoria acestei țări și a devenit, cu acoperișul său din țigle multi-colorate, unul dintre simbolurile cele mai cunoscute ale orașului.[1]

Istoric[modificare | modificare sursă]

Domul Sf. Ştefan din Viena (1891)

Pe la mijlocul secolului al XII-lea, Viena a devenit un important centru al civilizației germane din estul Europei, iar cele patru biserici existente, inclusiv singura biserică parohială, nu mai corespundea necesităților religioase ale orașului. În 1137, episcopul Reginmar de Passau și Margraful Leopold al IV-lea au semnat Tratatul de la Mautern, care se referea pentru prima dată la Viena ca la o „Civitas” și transfera Biserica Sf. Petru în Dieceza de Passau. În conformitate cu Tratatul, Margraful Leopold al IV-lea a primit din partea episcopului suprafețe întinse de terenuri dincolo de zidurile orașului, cu excepția notabilă a teritoriului alocat pentru noua biserică parohială, care va deveni în cele din urmă Catedrala Sf. Ștefan. Deși se credea că a fost construită într-un câmp deschis din afara zidurilor orașului, noua biserică parohială a fost, în realitate, probabil construită pe un cimitir vechi ce data din vremea Romei antice; săpăturile efectuate în anul 2000 pentru un sistem de încălzire au scos la suprafață morminte la adâncimea de 2,5 metri sub nivelul solului, care au fost datate cu carbon a proveni din secolul al IV-lea. Aceasta descoperire sugerează că o clădire religioasă mai veche a precedat Biserica Sf. Rupert, care este considerată astăzi a fi cea mai veche biserică din Viena.

Fondată în 1137 prin Tratatul de la Mautern, biserica construită parțial în stil romanic a fost dedicată solemn în 1147 Sfântului Ștefan, în prezența lui Conrad al III-lea al Germaniei, a episcopului Otto de Freising și al altor nobili germani care urmau să plece în Cruciada a doua.[2] Deși prima structură a fost finalizată în 1160[3], reconstrucția și extinderea majoră a sa a durat până în 1511, proiectele de reparații și de restaurare continuând până în prezent. De la 1230 la 1245, structura romanică inițială a fost extinsă spre vest; actualul perete vestic și turnurile în stil romanic datează din această perioadă. În 1258 un incendiu a distrus o mare parte din clădirea originală și o structură nouă, mai mare, tot în stil romanic și reutilizând cele două turnuri, a fost construită pe ruinele vechii biserici și sfințită la 23 aprilie 1263. Aniversarea acestei a doua consacrări este comemorată în fiecare an de un sunet al clopotului Pummerin timp de trei minute, seara.

În 1304 regele Albert I a dispus construirea unui altar cu trei nave în partea de est a bisericii, suficient de larg. Sub fiul său, ducele Albert al II-lea, lucrările au continuat, iar altarul albertin a fost consacrat în 1340 la aniversarea a 77 de ani de la consacrarea precedentă. Nava din mijloc este în mare parte dedicată Sf. Ștefan și tuturor sfinților, în timp ce Sf. Maria și cei 12 apostoli oferă motivele pentru navele din nord și respectiv sud. Altarul a fost extins din nou sub domnia fiului lui Albert al II-lea, Ducele Rudolf al IV-lea „Fondatorul”, pentru a crește influența religioasă de la Viena.

Acuarelă de Jakob Alt, 1847

În 1365 la doar șase ani după începerea extinderii gotice a altarului albertin, Rudolf al IV-lea a ignorat statutul Domului Sf. Ștefan ca biserică parohială simplă și a stabilit un capitlu de canonici ca la o catedrală mare. Această mișcare a fost doar primul pas în dorința Vienei de a fi sediu de dieceză; în 1469, împăratul Frederic al III-lea l-a convins pe Papa Paul al II-lea să-i acorde Vienei un episcop propriu, care urma să fie numit de împărat. În ciuda rezistenței de lungă durată a episcopilor din Passau, care nu au dorit să-și piardă controlul asupra zonei, Dieceza de Viena a fost înființată canonic la 18 ianuarie 1469, cu Domul Sf. Ștefan ca biserică catedrală. În 1722, în timpul domniei lui Carol al VI-lea, scaunul episcopal a fost ridicat la rangul de arhiepiscopie de către Papa Inocențiu al XIII-lea.[3]

În timpul celui de-al doilea război mondial Catedrala Sf. Ștefan a fost salvată de la distrugerea sa intenționată din mâinile forțelor germane în retragere, căpitanul Gerhard Klinkicht ignorând ordinele date de comandantul orașului, Josef Dietrich, de a "trage o sută de proiectile și a lăsa doar moloz și cenușă". La 12 aprilie 1945, cu toate acestea, incendiile magazinelor din apropiere - provocate de jefuitorii civili atunci când trupele ruse au intrat în oraș - au fost propagate de vânt la catedrală, avariind grav acoperișul și determinându-l să se prăbușească. Din fericire, cărămizile de protecție construite în jurul amvonului, mormântul lui Frederic al III-lea și alte comori au minimalizat deteriorarea celor mai valoroase opere de artă. Reconstruirea a început imediat, cu o redeschidere parțială la 12 decembrie 1948 și o redeschidere deplină la 23 aprilie 1952. În anii postbelici monumentul a fost reconstruit cu mari eforturi financiare, ca un simbol al reclădirii Austriei.

Interiorul[modificare | modificare sursă]

Interiorul catedralei adăpostește o serie de obiective culturale și monumente istorice: tronul în stil gotic târziu al lui Anton Pilgram, altarul realizat în stil baroc timpuriu de către Tobias Pock, monumentul funerar al lui Frederic al III-lea, care se află în partea de sud, catacombele etc.

Varia[modificare | modificare sursă]

Imaginea acestei catedrale este reprodusă pe emisiunea austriacă a monedelor de 10 eurocenți.

Fotogalerie[modificare | modificare sursă]

Referințe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Catedrala Sfântul Ștefan din Viena
  1. ^ Erzdiözese Wien Website” (în German). http://stephanscom.at. Accesat la 20 decembrie 2001. 
  2. ^ The City Of Vienna”. Catholic Encyclopedia. http://en.wikisource.org/wiki/Catholic_Encyclopedia_%281913%29/Vienna. Accesat la 11–26 2007. 
  3. ^ a b Stephansdom”. 'Österreich-Lexikon'. http://aeiou.iicm.tugraz.at/aeiou.encyclop.s/s838794.htm;internal&action=_setlanguage.action?LANGUAGE=en. Accesat la 11–26 2007. „(...) History of Construction: First (?) construction 1137, consecrated 1147, completed as parish church (in possession of the bishopric of Passau) in 1160 (lower floors of the eastern "Heidentürme" and lower parts of the wall divisions are still extant). The various princes subsequently tried to found an independent diocese at St. Stephen's. Vienna was finally granted the status of a diocese in 1469 and St. Stephen's became a cathedral; metropolitan church of the archdiocese since 1723. (...) 

Legături externe[modificare | modificare sursă]