Carbonat de bariu
| Carbonat de bariu | |
 | |
 | |
| Identificare | |
|---|---|
| Număr CAS | 513-77-9 |
| PubChem CID | 10563 |
| Informații generale | |
| Formulă chimică | BaCO3 |
| Aspect | cristale albe |
| Masă molară | 197,34 g/mol |
| Proprietăți | |
| Densitate | 4,286 g/cm3 |
| Punct de topire | 811 °C |
| Punct de fierbere | 1.450 °C |
| Solubilitate în apă | |
| 22 mg/L (18 °C) | |
| Indice de refracție(nD) | 1,6  |
| Pericol | |
 | |
| Fraze R | R22 |
| Fraze S | (S2), S24/25 |
 Pericol | |
| NFPA 704 | |
0
2
1
| |
| Sunt folosite unitățile SI și condițiile de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel. | |
Modifică date / text  | |
Carbonatul de bariu este un compus anorganic cu formula BaCO3, fiind sarea bariului cu acidul carbonic. În natură este răspândit sub forma mineralului denumit witerită.
Obținere[modificare | modificare sursă]
Carbonatul de bariu se obține la nivel industrial din sulfura de bariu, care este tratată fie cu carbonat de sodiu la 60 - 70 °C, fie cu dioxid de carbon la 40 - 90 °C.
- BaS + Na2CO3 → BaCO3 + Na2S
În cadrul primului proces, carbonatul de sodiu solid sau în formă dizolvată este amestecat cu o soluție de sulfură de bariu, și se filtrează precipitatul de carbonat de bariu obținut, care se separă și se usucă.[1]
Proprietăți[modificare | modificare sursă]
Carbonatul de bariu reacționează cu acizii, cum este acidul clorhidric, pentru a forma săruri solubile ale bariului, cum este în cazul de față clorura de bariu:
- BaCO
3(s) + 2 HCl(aq) → BaCl
2(aq) + CO
2(g) + H
2O(l)
Totuși, reacția cu unii acizi poate duce la formarea de precipitați. De exemplu, cu acidul sulfuric se obține sulfatul de bariu, o sare insolubilă.
Referințe[modificare | modificare sursă]
- ^ Pradyot Patnaik. Handbook of Inorganic Chemicals. McGraw-Hill, 2002, ISBN 0-07-049439-8