Cantonul Argovia
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
 |
|
 |
|
| Capitală | Aarau |
| Suprafaţă | 1404 km² (Pe locul 10) |
| Populaţie | 573.654 |
| Densitatea populaţiei | 392 |
| Din anul | 1803 |
| Abreviere | AG |
| limbi | germană |
| Sit web | www.ag.ch |
 |
|
Argovia (în romanşă şi italiană Argovia, în franceză Argovie, în germană Aargau) este unul dintre cantoanele Elveţiei. Se întinde peste cursul inferior al râului Argovia Aare, din care îşi trage numele (Aargau însemnând teritoriul Aare).
Cuprins |
[modifică] Geografie
Suprafaţa totală este de 1.404 km², iar populaţia de 573.654 (în 2005). Capitala este la Aarau. Se mărgineşte cu Germania la nord, cu cantoanele Basel-Provincie, Solothurn şi Berna la vest, cu cantonul Lucerna la sud, şi cu cantoanele Zürich şi Zug la est.
Argovia este unul dintre cel mai puţin muntoase cantoane elveţiene, făcând parte dintr-un mare podiş, la nord de Alpi şi la est de Munţii Jura, peste care se află dealuri joase.
[modifică] Istorie
Argovia a fost o regiune de graniţă între Alamannia şi Burgundia, fiind disputată de ambele ducate. De la sfârşitul dinastiei Hohenstaufen şi până în 1415, a fost condusă de Habsburgi, din această perioadă datând numeroase castele cum ar fi Habsburg, Lenzburg şi Wildegg. Există şi unele foste mănăstiri, precum cele de la Wettingen şi Muri, toate fondate de familia Habsburg. Ele au fost închise de guvern în 1841, ceea ce a constituit una din cauzele războiului civil numit "Războiul Sonderbund," din 1847 din Elveţia.
În 1415 regiunea Argovia a fost preluată de la Habsburgi de către Confederaţia Elveţiană. Berna a păstrat regiunea de sud-vest (Zofingen, Aarburg, Aarau, Lenzburg, şi Brugg). Unele districte, numite Freie Ämter (Mellingen, Muri, Villmergen, şi Bremgarten), din cadrul comitatului de Baden, erau considerate ţinute vasale, şi erau conduse de unul sau de toţi confederaţii.
Între 10 martie şi 18 aprilie 1798 s-a aflat sub ocupaţie franceză, iar porţiunea berneză a devenit cantonul Argovia al Republicii helvete, restul formând cantonul Baden. În 1803, cele două jumătăţi s-au unit sub numele de Cantonul Argovia[1] care a fost apoi primit ca membru cu drepturi depline în cadrul Confederaţiei reconstituite. Fricktal, cedat în 1802 de Austria, via Franţa napoleonică, Republicii helvete, a existat ca un canton separat pentru scurt timp, sub un Statthalter ('Împuternicitul statului'), însă la 9 martie 1803 a fost incorporat în cantonul Argovia.
Timp de secole, două sate din Argovia, Endingen şi Lengnau, au fost singurele locuri din Elveţia în care le era permis evreilor să locuiască. Ei nu putea poseda locuinţe sau trăi sub acelaşi acoperiş cu creştinii.
[modifică] Economie
Pământul Argoviei este unul dintre cele mai fertile din Elveţia. Lactatele şi fructele sunt principalele activităţi economice ale cantonului. Acesta are şi industrie, în special în domeniile ingineriei electrice, a instrumentelor de precizie, a fierului, oţelului şi cimentului.
Trei din cele cinci centrale nucleare ale Elveţiei se află în acest canton (Beznau I + II şi Leibstadt). În plus, numeroasele râuri asigură suficientă apă pentru numeroasele centrale hidroelectrice, astfel că Argovia este adesea denumit "cantonul energiei".
Mulţi locuitori fac naveta îcun centru financiar Zürich, care se află chiar peste graniţa cantonală.
Turismul joacă un rol important, în special prin izvoarele fierbinţi de la Baden ("Baile") şi Schinznach Bad (Baia Schinznach).
[modifică] Vezi şi
[modifică] Surse şi legături externe
- Situl oficial (germană)
- Statistici oficiale
- Enciclopedia iudaică: aargau
- WorldStatesmen- Cantoanele Elveţiei
[modifică] Referinţe
- ^ Bridgwater, W. & Beatrice Aldrich. (1966) The Columbia-Viking Desk Encyclopedia. Columbia University. p. 11.
|
|||||||
