Brațul Chilia
Chilia este brațul nordic din Delta Dunării și are o lungime de 111 km, de la despărțirea Pătlăgeanca până la ieșirea în mare în zona Musura.
Geografie[modificare]
De un veac și jumătate încoace, brațul Chilia formează o deltă secundară ale cărei brațe se răsfiră în dreptul localității ucrainene (locuită de Lipoveni) Vâlcov. Prin aluvionare, această deltă secundară înaintează rapid în mare deoarece prin brațul Chilia curge 60% din debitul de apă al fluviului Dunărea, fiind navigabil pentru șlepuri și pentru vasele maritime mici[1]. Ca și partea românească a Deltei Dunării, delta secundară a brațului Chilia formează o rezervație naturală, cu sediul la Vâlcov[2].
Istorie[modificare]
Brațul Chilia apare, în cronicile bizantine și genoveze din Evul Mediu, sub numele de Lykostoma ("gura lupilor" în grecește) sau Licostomo, care desemnează și un port-cetate așezat nu departe de actuala localitate Periprava. Era, în acele vremuri, principala cale de navigație din Deltă, și din acest motiv a fost adesea disputat între puterile vremii: Bizantini, Bulgari, Ruși, Tătari, Genovezi, Dobrogeni, Munteni, Moldoveni, Turci... Delta secundară a brațului Chilia, inițial împărțită între România (la nord) și Turcia (la sud), apoi din 1878 până în 1918 între Imperiul Rus (la nord) și România (la sud), a devenit integral românească între 1918 și 1940, apoi integral sovietică în 1948 și este integral ucraineană din 1991 încoace.
Astăzi Brațul Chilia formează frontiera româno-ucraineană în mod direct pe o porțiune de 85,8 km. Pe unele porțiuni, frontiera româno-ucraineană trece la sud de brațul principal, urmând cursul următoarelor brațe secundare: brațul Tatomir zis Tătaru[4] (13,6 km), Stambulul Vechi (15,3 km) și Musura (9,5 km), astfel că navele românești nu pot trece liber din mare în Deltă sau invers prin gura acestui braț.
Note[modificare]
- ^ Petre Gâștescu, Romulus Știucă: Delta Dunării, ed. CD.Press, București, 2008, ISBN 978-973-1760-98-9
- ^ Rezervația naturală a deltei Chiliei: [1]
- ^ Parte din Harta Principatelor Unite ale României de Pr. George Filipescu-Dubău şi Anton Parteni-Antonin, Iaşi 1865
- ^ Pe Harta Principatelor Unite ale României de Pr. George Filipescu-Dubău și Anton Parteni-Antonin, Iași 1865, apar denumirile de Tatomir pentru acest braț secundar, și de Tatomirești pentru localitatea astăzi denumita Tatanir. Atât Tătaru cât și Tatanir sunt greșeli de transcriere a cartografilor militari de le sfârșitul secolului XIX
