Biserica de lemn din Budești Josani

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Biserica de lemn "Sf. Nicolae", Josani
Budesti-Josani Biserica de lemn.JPG
Poziționare
Coordonate Coordonate: "_N_23°56'39.05"_E_type:building&language=ro 0°00′00″N 0°00′00″E / 47°43'53.72"°N 23°56'39.05"°E / 47°43'53.72"; 23°56'39.05""_N_23°56'39.05"_E_type:building&language=ro 0°00′00″N 0°00′00″E / 47°43'53.72"°N 23°56'39.05"°E / 47°43'53.72"; 23°56'39.05"
Localitate sat Budești; comuna Budești
Țara  România
Adresa 135
Creare
Data finalizării 1643
Clasificare
Cod LMI MM-II-m-A-04530
Biserica de lemn din Budeşti - Josani, fotografiată în iulie 2009
Portalul ușii de intrare
Absida altarului
Cămașa de zale atribuită haiducului Pintea Viteazul. Grigore Pintea din Măgoaja (1670-1703), vestit haiduc și căpitan de oaste, iubitor de libertate și dreptate pentru cei mulți și obidiți.
Absida altarului; pe pereţii laterali pot fi remarcaţi evangheliştii şi jertfa lui Avraam, în registrul inferior sunt reprezentați o serie de slujitori ai bisericii: papa Clement, Vasile cel Mare, Ioan Gură de Aur, papa Leon cel Mare.
Iconostasul
Tâmpla, faţa dinspre Naos.
Sfânta Treime reprezentată pe bolta absidei: Dumnezeu Tatăl îmbrăcat în alb, ţinând un glob în mână, Isus cu crucea şi porumbelul reprezentând Sf. Spirit.
Altar: Jertfa lui Avraam
Ușile împărătești
Icoană împărătească: Isus binecuvântând
Icoană împărătească: Maica Domnului cu Pruncul
Al doilea rând de uși împărătești care formează ușa de intrare din dreapta. Au ornament floral zugrăvit, cuprind figurile celor patru evangheliști și datează din secolul al XVII-lea, după cum o arată și inscripția care însoțește banda ornamentală de la mijlocul ușilor.
Pictura naosului: Eva care toarce, Adam care sapă pământul
Sfinții Trei Ierarhi
Sfăntul Nicolae
Intrarea Domnului în Ierusalim
Pronaos, tripticul Judecăţii de Apoi
Pronaos, tripticul Judecăţii de Apoi
Cruce descoperită de profesorul Tepei Mihai din Budești în 30 martie 1998, în timpul Marelui Post al Sf.Paști. Lemnul în care a fost găsită această Sfântă Cruce a fost adus de Herșcovici Vasile din Budești din locul numit „Măgura Brebului”. Nici drujba și nici securea nu au stricat acest semn sfânt atât de drag tuturor creștinilor adevărați.
Construită la 1643, biserica de lemn din Josanii Budeştiului este cel mai amplu dintre monumentele religioase din Maramureşul istoric.

Biserica de lemn din Budești Josani este o biserică de lemn maramureșeană în cheotori, datată 1643, care este considerată o construcție "magnifică" pentru epoca sa și mult timp după aceea. Are un plan dreptunghiular, cu absida poligonală, decroșată. Picturi murale populare sunt datate din anul 1762. Biserica a fost inclusă pe lista patrimoniului mondial al UNESCO în decembrie 1999.

Biserica de lemn din Budești-Josani are hramul Sfântului Nicolae încă din anul datării sale, 1643.

Biserica se află din anul 1948 în posesia Bisericii Ortodoxe Române, Parohia Ortodoxă Română Budești. Lăcașul a fost revendicat cu succes de Biserica Română Unită cu Roma după 1989. În data de 4 decembrie 2009 Curtea de Apel Cluj a admis acțiunea formulată de Parohia Română Unită Budești în contradictoriu cu Parohia Ortodoxă Română Budești și a obligat pârâta să-i predea reclamantei, Parohia Română Unită Budești, biserica din lemn din Budești Josani în deplină proprietate și posesie.[1] Decizia Curții de Apel Cluj a fost confirmată de Înalta Curte de Casație și Justiție în data de 11 noiembrie 2010. Procedura de executare silită a imobilului a pornit în data de 7 iunie 2011, prin învestirea cu formulă executorie a deciziei de predare a imobilului.[2]

Istoric și trăsături[modificare | modificare sursă]

Așezare străveche, întemeiată înainte de 1361, satul Budești se află la poalele Munților Gutâi, pe valea râului Cosău, aproape de izvoare, la circa 30 km sud de Sighet. În anul 1361 făcea parte din cnezatul românesc de pe valea Cosăului, actualul sat Budești formându-se prin contopirea a două vechi așezări. Este amintită pentru prima dată într-o diplomă a regelui Ludovic cel Mare din același an, 1361.

Zestrea cultural-artistică a localității se păstrează în cele două monumente istorice pe care le are satul (bisericile de lemn din Susani și din Josani), edificii reprezentative pentru arhitectura de lemn a Maramureșului, adevărate tezaure de artă veche românească.

Biserica de lemn din Josani, cu hramul Sfântul Nicolae, este construită pe o mică colină, dominând zona centrală a satului. Ridicată de către comunitatea sătească, în prima jumătate a secolului al XVII-lea (tradiția menționează anul 1643), edificiul se impune prin monumentalitate și valoarea artistică, fiind cea mai amplă biserică de lemn din Maramureșul istoric. Prețiosul monument istoric a fost înscris pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO.

De dimensiuni apreciabile (lungimea 18 m, lățimea 8 m, înălțimea turnului 26 m), biserica din Josani are cele trei încăperi tradiționale, respectiv spre răsărit absida poligonală a altarului, naosul și pronaosul, de plan rectangular. Spațiul destinat altarului este acoperit cu o semicalotă (element preluat din arhitectura de zid și transpus în lemn), naosul are o boltă semicilindrică, supraînălțată pe console, iar pronaosul susține pe grinzile masive ale tavanului turnul clopotniță.

Cele trei încăperi ale bisericii au un acoperiș unic din șindrilă, cu pante repezi, având streașină dublă de jur împrejur, acestea având un rol deosebit de important în protejarea pereților împotriva umidității. Deasupra pronaosului se înalță zvelt turnul clopotniță, având în partea superioară, sub coiful ascuțit un foișor cu câte trei arcade pe fiecare latură. Fleșa elansată a turnului este încadrată de patru mici turnulețe, element singular în arhitectura Maramureșului istoric.

În interior se păstrază o parte din zalele lui Pintea Viteazul, haiduc legendar al Maramureșului care zice-se și-a lăsat el însuși în grija bisericii cămașa de zale și coiful, după lupta contra tătarilor în 1717.

Pictura interioară este alcătuită din scene despărțite prin dungi de culoare. Figurile sunt desenate pentru a fi văzute de aproape ca în miniaturile manuscriselor după care pictorul s-a inspirat. Predomină culorile deschise, luminoase, curate și armonizate. Întreg ansamblul ,,cântă și cheamă cu ochiul’’[3]. Pictura interioară și o bună parte din numeroasele icoane din biserică datează din anul 1762, când a activat aici Alexandru Ponehalschi. Conform unei inscripții în anul menționat s-a pictat un mare număr de icoane, ce formează actuala tâmplă de pe peretele estic al naosului. Icoanele pictate pe panouri formează primul registru al tâmplei, deasupra urmând alte registre: cei doisprezece apostoli, în arcade, având în centru Deisis (Isus arhiereu pe tron flancat de Maria și Ioan Botezătorul), apoi un șir de medalioane ce cuprind câte doi prooroci, în centru fiind Maria cu Pruncul Isus, iar ultimul registru ampla scenă cu Isus pe cruce, completată cu episoadele Coborârii de pe cruce în stânga și Plângerea lui Isus, în dreapta. Bolta naosului nu are decor deoarece pânza pictată a fost smulsă si a dispărut. Alexandru Ponehalschi, autorul picturii murale și a icoanelor, este o remarcabilă personalitate artistică din Maramureșul secolului al XVIII-lea, fiind atașat stilistic și din punctul de vedere al programului iconografic abordat tradiției postbizantine. Aceluiași pictor îi datorăm și fragmentele păstrate în naos și pronaos. În schimb, pictura absidei altarului, din 1812, aparține lui Ianoș Opriș, ce semnează acest ansamblu mural de factură baroc, concomitent cu icoana „Încoronarea Mariei”, de pe masa altarului.

În biserică se păstrează, de asemenea, un mare număr de icoane pe lemn datând din sec. XVII-XVIII, și se pare chiar mai vechi, precum și o valoroasă colecție de icoane pe sticlă. Printre icoanele cele mai interesante este aceea a Sf. Ioan Botezătorul care aparținea unei biserici ridicate înainte de sec XV; o inscripție în slavonă într-un colț, spune că ,,această sfântă icoană s-a făcut de mult greșitul Gheorghe”.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Decizia Curții de Apel Cluj
  2. ^ Tribunalul Maramureș, învestirea cu form. exec. din 7 iunie 2011, în dos. 392/100/2009/a1
  3. ^ I.D.Ștefănescu-,,Arta veche a Maramureșului’’

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Despre bisericile de lemn
  • Bârlea, Ioan (1909). Însemnări din bisericile Maramureșului. București 
  • Bud, Tit (1911). Date istorice despre protopopiatele, parochiile și mănăstirile române din Maramureș din timpurile vechi până în anul 1911. Gherla 
  • Brătulescu, Victor (1941). „Biserici din Maramureș”. Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice XXXIV (107-110): 150 p.. 
  • Stahl, Paul Henri și Petrescu, Paul (1958). „Arhitectura de lemn a Maramureșului”. Arhitectura RPR 1958 (1-2): 48-57. 
  • Ștefănescu, I. D. (1968). Arta veche a Maramureșului. București: Editura Meridiane 
  • Porumb, Marius (1982). „Biserici de lemn din Țara Maramureșului”. Monumente istorice și de artă religioasă din Arhiepiscopia Vadului, Feleacului și Clujului Cluj: 97-130. 
  • Bârcă, Ana și Dinescu, Dan (1997). The wooden architecture of Maramureș. București: Humanitas. ISBN 973-28-0822-5 fragmente 
  • Baboș, Alexandru (2000). Three Centuries of Carpentering Churches, a Chronological Approach to the Sacred Wooden Architecture of Maramureș. Lund: Lunds universitet. ISBN 91-630-9278-6 
  • Patterson, Joby (2001). Wooden Churches of the Carpathians, A comparative study. New York: East European Monographs. ISBN 0-88033-428-2 
  • Baboș, Alexandru (2002). „Bârnele vechii biserici de lemn din Botiza, documente inedite de tehnică și artă constructivă în Maramureș la sfârșitul secolului XVI”. Arhitectura religioasă medievală din Transilvania II: 230-248, ediție digitală. 
  • Eggertsson, Ólafur și Baboș, Alexandru (2003). „Dendrochronological dating in Maramureș with special emphases on objects from the Maramureș museum in Sighetul Marmației”. Tradiții și Patrimoniu (2-3): 40-49. 
  • Baboș, Alexandru (2004). Tracing a Sacred Building Tradition, Wooden Churches, Carpenters and Founders in Maramureș until the turn of the 18th century. Norrköping: Lunds universitet. ISBN 91-7740-069-0 ediție digitală 
  • Porumb, Marius (2005). Biserici de lemn din Maramureș. București: Editura Academiei Române. ISBN 973-27-1257-0 
Despre pictură
  • Porumb, Marius (1975). Icoane din Maramureș. Cluj: Editura Dacia 
  • Pop-Bratu, Anca (1982). Pictura murală maramureșeană. Meșteri zugravi și interferențe stilistice. București: Editura Meridiane 

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Imagini din exterior[modificare | modificare sursă]

Imagini din interior[modificare | modificare sursă]


Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Biserica de lemn din Budeşti