Pintea Viteazul
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Grigore Pintea,zis Pintea Viteazul (n. 1670 în Măgoaja, Siebenbürgen, (Cluj, astăzi România) — d. 14 august 1703) a fost un vestit haiduc din Ţara Lăpuşului, Maramureş.
„De-un viteaz aşa fălos, Şi la inimă milos, De-un viteaz aşa de mare, La sărmani dă ajutoare”, spune balada.
Născut în anul 1670 ca fiu de mici nobili români din Măgoaja în fostul Comitat al Clujului, intră în conflict cu boierii din zonă si decide să lupte împotriva nedreptătilor sociale, fuge în codrii Maramureşului si „haiduceşte”. Cu anii, terorizează nobilii locali care vreau să-l prindă, dar, potrivit legendelor, el reuseste să scape de fiecare dată urmăritorilor.
În anul 1701, Pintea Viteazul se alătură răscoalei antiaustriece a Curuţilor conduse de principele ardelean Francisc Rakoczi al II-lea, devenind căpitan în armata lui. În 1703 ia parte la asediul şi cucerirea oraşului Baia Mare care era controlat de trupele austriece (Lobonţi). Aceste trupe, veniseră în anul 1685 în Maramureş, ca trupe de ocupaţie, după alungarea Turcilor din Ungaria, respectiv din Transilvania.
La 14 august 1703 Pintea Viteazul a fost executat de către trupele austriece la Baia Mare. Se spune că a ar fi fost împuşcat de către un mercenar plătit de nobili, care l-a pândit şi a tras asupra lui din Bastionul Măcelarilor.
Se mai spune despre el că ar fi luptat şi împotriva tătarilor, probabil pe când era în armată. În biserica din Budeşti se află o cămaşă de zale şi un coif pe care le-ar fi purtat Pintea Viteazul, sau pe care le-ar fi luat în luptă de la tătari, iar la muzeul din Baia Mare sunt expuse armele şi harnaşamentul pe care le folosea.
