Petre Dumitrescu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Petre Dumitrescu
Generalul Petre Dumitrescu
Data nașterii 18 februarie 1882
Locul nașterii Dobridor, județul Dolj
Data decesului 12 ianuarie 1950
Locul decesului București
Studii militare „Școala militară de
artilerie și geniu”
(1901 - 1903)
„Școala superioară
de război” (1911 -1913)
Grade militare Sublocotenent (1903)
Locotenent (1906)
Căpitan (1911)
Maior (1916)
Locotenent-colonel (1917)
Colonel (1920)
General de brigadă (1930)
General de divizie (1937)
General de corp
de armată (1941)
General de armată (1942)
Trecut în rezervă (1944)
Funcții importante Atașat militar al României la Paris
Atașat militar al României la Bruxelles
Prim subșef al Marelui Stat Major
Comandant la Corpului I Armată
Inspector general al artileriei
Comandant al Armatei I
Comandant al Armatei III
Războaie1
Al doilea război balcanic
Primul război mondial
Al doilea război mondial

1 Războaie sau conflicte militare
la care a participat.

Petre Dumitrescu (n. 18 februarie 1882, comuna Dobridor, județul Dolj - d. 12 ianuarie 1950, București) a fost un general de armată român. A participat la Primul Război Mondial având gradul de maior și la cel de-alDoilea Război Mondial, timp în care a fost la comanda Corpului I de armată, Armatei I și Armatei III. A fost acuzat și anchetat, în anul 1946, alături de generalii Leonard Mociulschi și Nicolae Dăscălescu, de săvârșirea de crime de război prevăzute și pedepsite de Legea 312/1945,[1] însă a fost achitat din lipsă de probe. A murit la data de 12 ianuarie 1950, la domiciliul său din București.

Date biografice[modificare | modificare sursă]

Petre Dumitrescu s-a năcut la data de 18 februarie 1882 în comuna Dobridor, județul Dolj. În perioada 1901 - 1903, a urmat cursurile „Școlii militare de artilerie și geniu”, primind gradul de sublocotenent. În anul 1906 a fost ridicat la gradul de locotenent iar în 1911 la cel de căpitan. În anul 1911 a fost admis la „Școala superioară de război”, absolvind în anul 1913. În timpul Primului Război Mondial a avut gradul de maior.

În perioada interbelică a deținut o serie de funcții importante în cadrul Armatei române: atașat militar al României la Paris (1930 - 1932), atașat militar al României la Bruxelles (1932 - 1935), Prim subșef al Marelui Stat Major (1935 - 1937), Comandant al Corpului I Armată (1937) sau Inspector general al artileriei (1937 - 1939). În anul 1940 a fost numit la comanda Armatei I.

Participarea la cel de-al Doilea Război Mondial[modificare | modificare sursă]

La data de 25 martie 1941, generalului i s-a încredințat comanda Armatei III, armată cu care a luptat împotriva forțelor sovietice, eliberând Bucovina de Nord. După acest momen,t a înaintat dincolo de Nistru împreună cu Armata 11 germană, asigurându-i acesteia flancul stâng. A ajuns în nordul Crimeei, acolo unde a participat la bătălia de la Marea Azov, bătălie terminată cu distrugerea a două armate sovietice (9 și 18). La data de 10 octombrie 1941, armata condusă de Petre Dumitrescu avansase 1700 km, provocând pierderi forțelor sovietice de aproximativ 20000 de morți, 40000 de răniți, capturând 149 de tancuri, 128 de tunuri, 277 de mitraliere și 367 de puști mitraliere.[2] Pierderile armatei române se ridicau la 10541 de soldați, dintre care 2555 morți, 6201 răniți și 1785 dispăruți.[2]

La data de 18 iulie 1942, după demisia generalului Iosif Iacobici, Petre Dumitrescu a fost promovat la gradul de general de armată, devenind al doilea comandant român ca importanță, după mareșalul Ion Antonescu. În vara anului 1942, a participat la ofensiva germană, alături de Armata 17, înaintând în Caucaz și cucerind peninsulele Taman și Novorosiysk. După acestă campanie, forțele armate române au fost dislocate la nord de Stalingrad, acestea fiind spulberate de ofensiva sovietică începută la data de 19 noiembrie 1942. Cu toate acestea, generalul a reușit să regrupeze trupele rămase pe linia râului Cir participând, fără succes, la Operațiunea Wintergewitter.

În luna decembrie 1943 a asigurat litoralul în timpul retragerii generale, ajungând în Basarabia în primăvara anului 1943, acolo unde a primit comanda Armatei 6 germane (a fost singurul general român, cu excepția mareșalului, care avea sub comandă o armată germană[2]), cu care a format Grupul de armate Dumitrescu. După semnarea armistițiului, a încercat să retragă armatele române cât mai departe de sovietici, însă, cu toate acestea, 130.000 au fost luați prizonieri în timpul ofensivei Frontului 3 Ucrainean. Trupele rămase au ajuns în zona Ploiești și București, capturând aproximativ 4500 de soldați germani.

Acuzațiile și procesul[modificare | modificare sursă]

Decorații[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Drama generalilor români, Alesandru Duțu și Florica Dobre, p. 129
  2. ^ a b c General de armată Petre Dumitrescu”. WorldWar2.ro. http://www.worldwar2.ro/generali/?language=ro&article=98=.