Alimpiu Barbulovici

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Alimpiu Barbulovici
ASTRA in Simleu Silvaniei, August 1908.jpg
Alimpiu Barbulovici alături de membri ai elitei din Transilvania în august 1908, la parohia sa din Șimleu Silvaniei

Născut(ă) 6 august 1834
Chilioara
Decedat(ă) 10 decembrie 1914
Bocșa, Sălaj
Profesie Preot

Alimpiu Barbulovici (n. 6 august 1834, Chilioara — d. 10 decembrie 1914, Bocșa, Sălaj) a fost un protopop greco-catolic și vicar, publicist, președintele la “Reuniunea Învățătorilor Români Sălăjeni și “Astra” din Comitatul Sălaj.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Tatal sau, Alexandru (1807-19 ianuarie 1869) nascut în comuna Crăciunel de lânga Blaj, era prieten cu Vicarul Silvaniei Isidor Alimpiu (1824-1835). Acesta îi face Vicarului o vizita la Șimleu Silvaniei în vara lui 1830 si la sfatul lui se casatoreste cu fiica preotului din Prodănești în 1831. În anul urmator este hirotonit preot pentru parohia Chilioara unde pastoreste 38 de ani, un timp fiind si protopop de Oarța de Jos. În timpul pastoririi sale în localitatea Chilioara, conform recensământului din Trasilvania, în anul 1850 localitatea avea 609 suflete din care 603 erau greco-catolici, 6 reformati, iar ortodocsi nici unul. Pr. Alexandru Barboloviciu a avut 4 feciori si 3 fete : Alexandru, mare proprietar în Chilioara, decedat în vârsta de 62 de ani; Alimpiu, viitor Vicar foraneu de Simleu ; Isidor, preot în Vârsolt, decedat in 1872 la numai 30 de ani de viata si 6 de preotie; despre al patrulea fecior nu se stie nimic; despre cele trei fete, Sofia, Ana si Iustina înafara de nume alte date despre ele nu se cunosc.

Mausoleul lui Barbulovici se află în Biserica greco-catolică din Bocșa

A urmat cursurile școlii normale și gimnaziale la Șimleu Silvaniei. La 1 septembrie 1850 a fost înscris în clasa a VII-a la Gimnaziul Piarist din Cluj, iar la 14 septembrie 1852 a fost trimis de Alexandru Sterca-Șuluțiu pentru completarea studiilor gimnaziale, la Trnava (astăzi în Slovacia). După terminarea gimnaziului a fost trimis tot de mitropolitul Șuluțiu la Seminarul Central din Budapesta, pentru a studia teologia. În 1858 s-a întors de la Budapesta și a fost numit oficiant în Cancelaria Diecezană de la Gherla, cu perspective de a ajunge profesor de teologie. Nu a acceptat însă cariera didactică, drept pentru care în vara anului 1859 a fost numit preot în comuna Borșa, Cluj. Barbulovici a făcut parte din pătura preoțimii fără avere. A fost membru în senatul scolastic din Comitatul Dăbâca. În anul 1861 a fost invitat la Congresul Național al Astrei de la Sibiu, la care însă nu se știe dacă a participat.

La 6 septembrie 1873 episcopul de Gherla îl numeste pe A. Barbulovici vicar al Silvaniei, paroh al Șimleului, protopop de Crasna si Valcău. La fel ca si Demetriu Coroianu, a fost si el presedinte al Departamentului Astrei din Silvania, cele doua adunari generale ale Astrei din 1878 si 1908 de la Simleu având loc sub conducerea sa. În 1871 a fost ales presedintele Despãrtãmântului “Astrei” din Sãlaj. În calitate de presedinte a organizat douã adunãri generale la Simleu: prima în 6 august 1878, iar a doua în 6 august 1908. La 15 mai 1874 a fost ales si presedinte al “Reuniunea Învățătorilor Români Sălăjeni”, functie pe care a îndeplinit-o timp de 11 ani. Din 1881 a fost membru fondator si membru de încredere al “Reuniunii Femeilor Române Sãlãjene”, din 1888 a fost membru fondator si primul presedinte al Institutului de Credit si Economii “Silvana”, membru pe viatã al Societãtii pentru crearea unui fond de teatru românesc. În locuinta sa din Simleu s-a hotarât cine sa faca parte din delegatia ce avea sa duca Memorandul românilor la Viena în 1892. Tot în vremea pastoririi lui Barboloviciu, în 1893, biserica noua din Simleu a fost pictata si i s-a pus iconostas.[1] Alimpiu Barboloviciu a fost cel mai longeviv în functia de vicar foraneu al Salajului a fost (1873-1913); i-a urmat în functie Alexandru Ghetie (1914-1922). A tinut o corespondenta continua cu George Bariț si cu alte personalitati ale vremii. A colaborat la mai multe publicații: „Sionul Român”, „Amvonul”, „Foaia bisericească, literară și scolastică” etc.

Barboloviciu a avut 3 copii : Virgil sub-judecator ; Cornel masinist; Simion teolog - la Gherla. Sotia sa, membra activa în comitetul Reuniunii Femeilor Salajene, a decedat la 27 iunie 1896. Pe 19 ianuarie 1914 vicarul Silvaniei se retrage la Bocșa, Sălaj, unde fiul sau Simion Barbulovici era preot. Cu aceasta ocazie s-a facut o ceremonie la casa vicariala din Șimleu Silvaniei, în cinstea lui. O pneumonie l-a rapus în ziua de 10 decembrie 1914. Trupul sau a fost asezat în curtea de la biserica de lemn din Bocșa, lânga mormântul lui Simion Bărnuțiu. În 1948 rămășițele lui Barboloviciu au fost mutate în interiorul mausoleului din Biserica Greco Catolică din Bocșa.

Onoruri[modificare | modificare sursă]

  • Strada Alimpiu Barbulovici din Zalău

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Diaconovich, Cornel, Enciclopedia română "ASTRA". Tomul I: A- Copenhaga., Editura și tiparul lui W. Krafft, Sibiu, 1898.
  • Suciu, Dumitru, Antecedentele dualismului austro-ungar și lupta națională a românilor din Transilvania (1848 - 1867), Editura Albatros, București, 2000 ISBN 973-24-0691-7 pp. 299-317.
  • Ardeleanu, Ioan, senior: Alimpiu Barbuloviciu. În: Oameni din Sãlaj. Zalãu, 1938, p. 54.
  • Vetisanu-Mocanu, Vasile: Alimpiu Barbuloviciu. În: Cartea Simleului. Bucuresti, Editura Litera, 1985, p. 216.

Note[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Alimpiu Barbulovici

Legături externe[modificare | modificare sursă]