Alexe Marin
| Alexe Marin | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut |  Craiova, Țara Românească |
| Decedat | (80 de ani) București, România |
| Cetățenie |  România |
| Ocupație | cadru didactic universitar[*] chimist |
| Limbi vorbite | limba română limba franceză |
| Activitate | |
| Alma mater | Facultatea de Științe din Paris[*] |
Modifică date / text  | |
Alexe Marin (n. , Craiova, Țara Românească – d. , București, România) a fost un profesor de fizică și chimie din Regatul României, titular al primei catedre de chimie de la Facultatea de Științe din cadrul Universității București[1] și decan al Facultății de Științe din Capitală.[2] A fost autorul proiectului primei rafinării de petrol din România (situată la Ploiești) și al proiectului de iluminat public al Bucureștiului (bazat pe combustibilul produs la Ploiești).[1]
În calitate de traducător, a publicat în limba română primele cărți de fizică (fizica lui Claude Pouillet, în 1852) și chimie (chimia lui Théophile-Jules Pelouze si Edmond Frémy, în 1853).[3] A fost, de asemenea, autor de manuale școlare, în special pentru clasele primare.[1]
Un liceu tehnologic din Slatina și o stradă din București, poartă numele său.[3]
Referințe[modificare | modificare sursă]
- ^ a b c Muzeul Național de Istorie al României; Alexe Marin; Galeria portretelor; accesat la 27 ianuarie 2021
- ^ Vasile, Gina & Artimon, Mihaela; Pionieri în școala românească de chimie; Noema, vol. IX/2010; p. 242
- ^ a b Manolea, Gheorge; Alexe Marin sau „învățătorul de sat“; Gazeta de Sud, 28 august 2010; accesat la 28 ianuarie 2021
| Acest articol biografic despre un român este un ciot. Puteți ajuta Wikipedia prin completarea lui! |