Alexandru Beldiman
Alexandru V. Beldiman (n. 30 decembrie 1832, Iași - d. 17 februarie 1898) a fost un ziarist și publicist român, partizan al lui Alexandru Ioan Cuza. Beldiman era un fervent activist împotriva domnitorilor străini și susținător al Unirii Principatelor sub un domn pământean. Ca atare, a făcut propagandă pentru alegerea lui Cuza. Odată cu alegerea lui Cuza, s-a mutat la București și a primit funcția de prefect de Ilfov, apoi prefect de poliție la București.
Lovitura de stat din 11 februarie 1866, care l-a obligat pe A.I.Cuza să abdice și să părăsească țara, l-a determinat pe Beldiman să se retragă la Iași. Aici, la 15 decembrie 1871 a înființat ziarul „Adevărul”, în paginile căruia a pornit o campanie împotriva domnitorilor străini și a Hohenzollernilor în special. Ziarul a fost suspendat după un an din cauza atitudinii sale împotriva Hohenzollernilor. Beldiman a fost în repetate rânduri amendat și judecat pentru lezarea imaginii regale. Într-un astfel de proces, după ce Beldiman a fost ținut în detenție mai multe luni, a fost achitat de un juriu în componența căruia intra și Vasile Alecsandri. Victoria sa a fost răsunătoare însă ziarul Adevărul nu a mai putut fi publicat, din cauza amenzilor care gravau asupra bugetului. Până în 1884 se retrage din viața publică. În 1884 se întoarce la București și începe să scrie la „Războiul”, cu pseudonimul „Un Moldovean”, campania a fost orientată dată împotriva regelui Carol. Din 15 august 1888, Beldiman a publicat din nou, la București, ziarul „Adevărul”.
[modificare] Bibliografie
- Academia Republicii Populare Române, Dicționar Enciclopedic Român, Editura Politică, București, 1962-1964
- Lucian Predescu, Enciclopedia României. Cugetarea, Editura Saeculum, București 1999 ISBN 973-9399-03-7
