Adresă IP
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
IP (Internet Protocol) asigură un serviciu de transmitere fără conexiune a datelor. Acesta identifică fiecare interfaţă logică a echipamentelor conectate printr-un număr numit adresă IP. Standardul folosit in majoritate de cazuri este IPv4. În IPv4, standardul curent pentru comunicarea în Internet, adresa IP este reprezentată pe 32 de biţi (de ex. 192.168.10.240). Alocarea adreselor IP nu este arbitrară, ea se face de către organizaţii însărcinate cu distribuirea de spaţii de adrese (de exemplu, RIPE este responsabilă cu gestiunea spaţiului de adrese atribuit Europei). Internetul este în proces de schimbare la versiunea următoare de IP, IPv6 care, în mare parte aşteaptă un utilizator major să oblige folosinţa acestei versiuni superioare. Din 2009 până în 2011 ramurile Ministerului Apărării al SUA (DoD) au anunţat ca vor înceta folosirea oricărui furnizor de servicii Internet care nu foloseşte IPv6.
Cuprins |
[modifică] IPv4
Adresele IPv4 au o lungime de 32 de biţi (4 octeţi). Fiecare adresă identifică o reţea şi o staţie din cadrul reţelei. Notaţia obişnuită este obţinută prin scrierea fiecărui octet în formă zecimală, separaţi prin 3 puncte:
192.168.0.1 = 11000000.10101000.00000000.00000001
[modifică] Clase de adrese
La începutul Internetului, adresele IPv4 se împarţeau în 5 clase de adrese, de la clasa A la clasa E. Împărţirea se făcea în funcţie de configuraţia binară a primului octet al adresei, astfel:
- 00000001 - 01111110 - clasa A (0.0.0.1 - 126.255.255.255) - foloseşte 8 biţi pentru reţea şi 24 pentru staţie
- 10000000 - 10111111 - clasa B (128.0.0.0 - 191.255.255.255) - foloseşte 16 biţi pentru reţea şi 16 pentru staţie
- 11000000 - 11011111 - clasa C (192.0.0.0 - 223.255.255.255) - foloseşte 24 biţi pentru reţea şi 8 pentru staţie
- 11100000 - 11101111 - clasa D (224.0.0.0 - 239.255.255.255) - folosită pentru adresarea multicast
- 11110000 - 11111111 - clasa E (240.0.0.0 - 255.255.255.255)
Adresele de reţea au toţi biţii de staţie 0 şi nu pot fi folosite pentru o staţie. În plus, mai există şi adrese de difuzare, care au toţi biţii de staţie 1.
Pentru identificarea staţiilor se folosesc numai adresele de clasă A până la C. În plus, există două intervale de adrese de clasă A nefolosite în Internet:
- Intervalul 0.0.0.0 - 0.255.255.255 nu se foloseşte pentru a nu fi confundat cu ruta implicită
- Intervalul 127.0.0.0 - 127.255.255.255 este folosit pentru diagnosticarea nodului local (întotdeauna acesta va fi cel care va răspunde la apelul unei adrese din aceasta clasă).
Din păcate, această metodă risipea multe adrese IP, iar odată cu răspândirea Internetului a apărut problema epuizării spaţiului de adrese. Pentru a soluţiona această problemă, la începutul anilor 90 au fost concepute mai multe soluţii:
- adrese private
- CIDR
- VLSM
Metodele prezentate mai sus aveau rolul de a prelungi viaţa IPv4. În plus, a fost conceput un nou protocol, IPv6.
[modifică] Adrese private
Există şi trei intervale rezervate pentru adresare privată (adrese interne, nerutabile):
- Adrese rezervate pentru clasa A: 10.0.0.0 - 10.255.255.255
- Adrese rezervate pentru clasa B: 172.16.0.0 - 172.31.255.255
- Adrese rezervate pentru clasa C: 192.168.0.0 - 192.168.255.255
[modifică] Subreţele
[modifică] CIDR
[modifică] VLSM
Variable Lenght Subnet Mask Se foloseste pentru delimitarea subreţelelor claselor principale de IPv4
[modifică] IPv6
[modifică] Adrese private
[modifică] Adrese locale
[modifică] Adrese IPv6 mapate peste IPv4
[modifică] Adrese statice şi dinamice
[modifică] NAT
[modifică] Vezi şi
[modifică] Legături externe
[modifică] Principalele organizaţii însărcinate cu distribuirea de spaţii de adrese
- en Whois IP and IP Tracing
- en RIPE (pentru Europa, Orientul Îndepărtat şi părţi din Africa şi Asia)
- en AfriNIC (pentru Africa)
- en APNIC (pentru regiunea Asiei Pacifice)
- en ARIN (pentru America de Nord, o porţiune din Caraibe şi Africa Sub-Sahariană)
- en LACNIC (pentru America Latină şi regiunea Caraibelor)
- en IANA (Internet Assigned Numbers Authority)

