Protocol pentru Internet
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
 |
Calitatea informaţiilor sau a exprimării din acest articol sau secţiune trebuie îmbunătăţită. Consultaţi manualul de stil şi îndrumarul, apoi daţi o mână de ajutor. Acest articol a fost etichetat în Octombrie 2006 |
Internet Protocol (IP) este o metodă sau un protocol prin care datele sunt trimise de la un calculator la altul prin intermediu Internetului. Fiecare calculator (cunoscut ca HOST), pe internet are cel puţin o adresă IP unică, care îl identifică între toate computerele de pe internet. Când trimiţi sau primeşti date (de ex.: e-mail, pagini web) mesajul este împărţit în părţi mai mici numite pachete. Fiecare pachet cuprinde adresa celui care trimite datele, dar şi a celui căruia îi sunt destinate. Fiecare pachet este trimis, prima oara la un "Gateway Computer" care înţelege o mică parte din internet.
Computerul "Gateway" citeşte destinaţia pachetelor şi trimite pachetele la un alt "Gateway" şi tot aşa până ce pachetul ajunge la "Gateway"-ul vecin cu computerul destinatar.
Adresa IP este utilizată la nivelul programelor de prelucrare în reţea. În schimb, la nivelul utilizatorilor cu acces la Internet, identificarea calculatoarelor se face printr-un nume de calculator host gestionat de sistemul DNS.
[modifică] Funcţionare
Comunicaţia în Internet funcţionează după cum urmează: nivelul transport preia şiruri de date şi le divide în datagrame. Teoretic, datagramele pot avea fiecare până la 64 KB, dar în practică ele nu depăşesc 1500 de octeţi (pentru a intra într-un cadru Ethernet). Fiecare datagramă este transmisă prin Internet, fiind eventual fragmentată în unităţi mai mici pe parcurs. Când toate aceste „fragmente” ajung la maşina destinaţie ele sunt reasamblate de nivelul reţea în datagrama originală. Datagrama este transparentă nivelului transport, care o inserează în şirul de intrare al procesului receptor. Cea mai mică adresă este 0.0.0.0, iar cea mai mare 255.255.255.255. Adresa IP 0.0.0.0 este folosită de gazde atunci când sunt pornite. Adresele IP cu 0 ca număr de reţea se referă la reţeaua curentă. Aceste adrese permit ca maşinile să acceseze propria reţea fără a cunoaşte numărul de reţea (dar trebuie cunoscută clasa reţelei pentru a şti câte zerouri trebuie introduse). Adresele care constau numai din 1-uri permit difuzarea în reţeaua curentă, în mod usual un L A N . Toate adresele de forma 127.xx.yy.zz sunt rezervate pentru testări în buclă locală. Pachetele trimise către această adresă nu sunt trimise prin cablu ele sunt prelucrate local şi tratate ca pachete sosite.
O datagramă IP(un pachet) constă dintr-o parte de antet şi o parte de text. Antetul are o parte fixă de 20 octeţi şi o parte opţională de lungime variabilă.
Fiecare gazdă şi router din internet are o adresă IP, care codifică adresa sa de reţea şi de gazdă. Combinaţia este unică: în principiu nu există două maşini cu aceeaşi adresă IP. Toate adresele IP sunt de 32 biţi şi sunt folosite în câmpurile „Adresă sursă” şi „Adresă destinaţie” a pachetelor IP. Este important de observat că o adresă IP nu se referă la o gazdă. Se referă, de fapt, la o interfaţă de reţea. Cu alte cuvinte, dacă o gazdă este în două reţele, trebuie să folosească două adrese IP .
Reţelele sunt dinamice şi este posibil ca 2 pachete IP de la aceeaşi sursă să plece pe căi diferite (BGP – Border Gateway Protocol) şi să ajungă la aceeaşi destinaţie. Pachetele IP (dupa cum s-a mai spus) nu au garanţia că vor ajunge la destinaţie, acest lucru fiind lăsat în seama protocoalelor adiacente (TCP UDP etc).
| Versiune | IHL | Tip Serviciu | Lungime Totală | ||
| Identificator | Flags | Ofset Fragmentare | |||
| Time to Live | Protocol | Header Checksum | |||
| Adresa Sursă | |||||
| Adresa Destinaţie | |||||
| Opţiuni | Padding | ||||
Headerul IP:
- Version – versiunea pachetului IP (curentă este 4)
- IHL – lungimea headerului IP
- Type of Service – permite gazdei să comunice ce tip de serviciu doreşte
- Total length – lungimea pachetului
- Identification – identificarea pachetului
- Flags – conţine 1 bit nefolosit 1 bit DF (Don’t Fragment) şi unul MF (non-fragment)
- Fragmentation offset – indică unde este locul fragmentului în datagramă
- Time to Live – timpul de viaţa al pachetului (secunde), care se decrementeaza la fiecare HOP (trecere dintr-un router în altul)
- Protocol – indică cărui proces de transport să-l predea (TCP, UDP, etc.)
- Header Checksum – suma de control a antetului
- Source Address – adresa sursă a pachetului (de unde vine)
- Destination Address – destinatia pachetului (unde trebuie să ajungă)
- Options – opţiuni ale pachetului (securitate, dirijare strictă pe baza sursei, dirijare aproximativă pe baza sursei, înregistrare cale, amprenta de timp)
- Niciunul din câmpurile IP nu sunt criptate şi niciunul nu necesită autentificare.
