Şcolirea acasă

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Şcolirea acasă (din eng. Homeschooling) este activitatea de educare a copilului de către părinţi sau tutori profesionişti (meditatori), în locul unei educaţii standard în şcoală.

Educaţia acasă (pe termen lung) a apărut în tările dezvoltate în cadrul familiilor - îndeosebi cu studii superioare chiar în educaţie - drept alternativă pentru studiul deficitar al şcolilor din regiunea respectivă.

[modifică] Statutul internaţional

Ţări precum cele apartinand Commonwealth au permis în mod legal această formă de educaţie.

Însă în majoritatea statelor europene exista legi care obliga parintii să îşi înscrie copiii la şcoală.

În Germania, Curtea Federală Constituţională şi-a consolidat legea privitoare la prezenţa copiilor la şcoală începând cu vârsta de 6 ani. Părinţii contestatari - în majoritatea cazurilor creştini devotaţi - au invocat dorinţa de a imprima copiilor o educatie cu un caracter creştin mai pronunţat decat este oferit in şcoli.

În Franţa, educaţia şcolară acasă este legală şi necesită înscrierea copilului cu autorităţile la "Inspection Académique" şi la primaria oraşului (Mairie). Inspecţii a copilului sunt întreprinse începând cu vârsta de şase ani în regim bianual. Copilul este supus unor teste la Limba Franceză şi Matematică. Scopul examinării este de a detecta progresul copilului şi de a asigura nivelul acestuia în raport cu vârsta (nivelul unui şcolar de aceeşi vârstă este irelevant în aceasta situaţie).

În Irlanda, dreptul unei educaţii acasă este garantat prin constituţie.

În Canada, numarul oficial al şcolitilor la domiciliu este de 10.000, iar cel neoficial se estimează în jurul valorii de 20.000.^[1]

[modifică] Cercetare

Numeroase studii întreprinse au arătat că tinerii şcoliţi acasă au obtinut rezultate mai bune decât elevii din şcolile publice sau private.^[2][3]

În anii '70 Raymond S. şi Dorothy N. Moore au studiat diferenţele în mediul social pentru copiii şcoliţi acasă în SUA. Concluzia acestor studii a fost că tinerii ar trebui feriţi de educaţia formală pâna la vârsta de 8-10 ani. Motivul este dezvoltarea simţurilor, coordonarea, dezvoltarea neurologică şi cognitivă care ajung la pragul potrivit de abia la acea vârstă.

[modifică] Referinţe