Sari la conținut

Zgârie-nori

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Imagine 1 - Zgârie-nori -- Clădirea Chrysler Building, orașul New York, statul New York, arhitect William Van Alen, simbol multiplu al Art Deco, Chrysler Corporation, Manhattan-ului, ...
Imagine 2 - Zgârie-nori -- Clădirea Bank of China, Hong Kong, arhitect Ieoh Ming Pei, finalizată în 1990.

Un zgârie-nori sau zgârie nori (adeseori chiar zgârienori) este o clădire foarte înaltă, continuu folosibilă până la cele mai înalte niveluri ale sale.

Deși nu există o definiție propriu-zisă pentru un zgârie-nori, se consideră (mai ales în Statele Unite și Canada) că orice clădire mai înaltă de 150 metri sau 500 de picioare, respectiv una care are cel puțin 30 de etaje, este un zgârie-nori sau chiar cei ce depasesc 80 de metri.

Conform unei alte interpretări, orice clădire pentru care, în faza proiectării sale, importanța studiului rezistenței opuse de mișcările aerului are o pondere similară sau mai mare decât studiul greutății propriu-zise a clădirii, este în această categorie.

Definirea structurală a unui zgârie nori, a fost făcută mai târziu de către istoricii arhitecturii, considerând dezvoltarea ingineriei structurilor construcțiilor de la sfâșitul anilor 1880. Astfel, scheletele metalice, care au apărut tot atunci, folosite în locul zidăriei "clasice", care trebuia să fie progresiv mai groasă pe măsură ce clădirea era mai înaltă, au determinat o adevărată revoluție a construcțiilor, care au putut fi ridicate dintr-o dată, cel puțin aparent, "la infinit".

Se poate considera că limita maximă de înălțime atinsă folosind metoda clasică de zidărie a fost atinsă în realizarea, în 1891, a clădirii cunoscută sub numele de Monadnock Building din Chicago, Illinois. Clădirea primăriei din Philadelphia, Pennsylvania, cunoscută ca Philadelphia's City Hall, încheiată în 1901, este o altă clădire despre care se pretinde că ar deține recordul mondial de înălțime a unei clădiri construite cu "zidărie clasică".

Cuvântul zgârie-nori a apărut prima dată în engleza americană ca un cuvânt compus, skyscraper = sky + scraper, adică zgârietor al cerului, care a devenit zgârietor de nori, adică zgârie-nori în română. Cuvântul în sine, desemnând inițial un catarg foarte înalt (conform skyscraper mast), fusese folosit pentru prima dată în limbajul uzual la sfârșitul secolului al 19-lea, reflectând uimirea publică a rezidenților orașului New York la vederea acestor clădiri foarte înalte, care păreau a zgâria cerul. Ulterior, a fost rapid adoptat în multe limbi, sub forma compusă specifică a acelor limbi.

Primul zgarie-nori (de peste 150m) este Philadelphia City Hall, din Philadelphia, Pennsylvania, construit in anul 1901.

Imagine 3 - Zgârie-nori -- Cleveland, statul Ohio -- Conturul zgârie-norilor (skyline) din centrul orașului (downtown), împreună cu impozantul pod Detroit-Superior Bridge creează o imagine poetică de tip aparte în această frumoasă fotografie alb-negru.

Evoluția definirii "corecte" a unui zgârie nori a evoluat în timp, fiind o funcție nu numai de realizarea tehnică respectivă, dar și de evoluția noțiunii pe măsură ce din ce în ce mai multe clădiri au ajuns să merite acest statut. Uneori se consideră că o clădire ar avea statutul de zgârie-nori doar pentru că domină cu detașare clădirile înconjurătoare. Alteori, se conferă acest statul unei clădiri înalte pentru că implică mândrie și satisfacție locuitorilor unui oraș care are o astfel de structură. Oricum, dincolo de aceste definiții și nominalizări, există și alte criterii (mai mult sau mai puțin obiective) care trebuiesc luate în considerare, așa cum ar fi plasamentul, forma, destinația și aspectul clădirii, care contribuie per ansamblu la definirea unei structuri de a fi sau nu considerată un zgârie-nori.

Apariția și existența zgârie-norilor este strict legată de progresul științific și tehnologic, care a generat posibilitatea de a construi clădiri ale căror structură de rezistență să fie preluată de materiale extrem de durabile, oțelul și betonul armat. Astfel, alături de acestea, elementele tehnice absolut necesare pentru apariția acestor structuri supra-înalte au fost și sticla termoizolantă, pompele de apă, lifturile și aerul condiționat.

Imagine 4 - Zgârie-nori -- Turning Torso, Malmö, Suedia, arhitect Santiago Calatrava.

Până în secolul al 19-lea clădirile cu mai mult de 5-6 etaje erau extrem de rare pentru că structurile în sine ridicau probleme tehnice greu de surmontat. La acest fapt se adăugau existența unor scări lungi și greu de urcat precum și problema presiunii apei, de cele mai multe ori insuficientă pentru a asigura apa curentă la înălțimi mai mari de 15 metri.

Oricum, în ciuda acestor multiple insuficiențe și incoveniențe, realizarea de construcții relativ înalte datează încă de la începutul anilor 1600 în anumite locuri. Spre exemplu, în Edinburgh, Scoția, zidul defensiv ce înconjura orașul limita clar expansiunea teritorială a acestuia. Ca urmare construcțiile din interiorul apărat au început să crească în înălțime. Astfel, construcții cu 10 - 11 niveluri au devenit comune, înregistrându-se și clădiri record de înalte cu 14 - 15 niveluri. Multe din acele clădiri înalte stau încă în picioare și pot fi văzute în partea veche a orașului, mai ales în zonele cunoscute ca Wynds și Closes, în apropiere de Royal Mile.

Cea mai veche clădire încă "în picioare", construită structural pe baza unei structuri metalice (de fier) este The Flaxmill (cunoscută local ca [the] "Maltings"), ce se găsește în Shrewsbury, Anglia. Construită în 1797, poate fi considerată "clădirea mamă a zgârie-norilor" datorită combinației de coloane și grinzi realizate din oțel rezistent la foc, conținând mai mult de 2% carbon (în engleză, cast iron) aidoma scheletelor metalice moderne ce au făcut posibilă existența structurilor înalte de azi. Din păcate a fost mult timp desconsiderată, având statut de ruină. În 31 martie 2005, organizația non-profit English Heritage a anunțat că va cumpăra Flaxmill, pentru reparare, menținere și conservare.

Primul zgârie nori modern a fost clădirea de zece etaje Home Insurance Building din Chicago, Illinois, construită între 18841885. Deși clădirea nu este deloc impresionantă azi ca înălțime, este importantă în istoria arhitecturii pentru că arhitectul acesteia, William Le Baron Jenney, a creat primul schelet metalic structural capabil de a suporta întreaga greutate a clădirii. Pentru prima dată, scheletul metalic al clădirii a fost astfel conceput încât zidurile nu trebuiau să suporte nimic din masa clădirii, aceasta fiind integral suportată de structura scheletului metalic. Această primă realizare de acest gen a condus la așa numitul "Chicago skeleton" ("scheletul Chicago") model structural care a dovedit în timp, că expresia "cerul este limita" (în engleză, în original, "The sky is the limit!") avea acoperire conceptuală, tehnică și materială.

Istoria celor mai înalți zgârie-nori

[modificare | modificare sursă]

Această listă ține cont și de înălțimea acoperișului. Un element mult mai comun de măsurare îl constituie cel mai înalt detaliu arhitectural (conform, [the] highest architectural detail); astfel de considerări includ Petronas Towers, turnuri gemene, construite în 1998.

Construit Clădire Oraș Stat / Țară Acoperiș Etaje Vârf Statutul actual
1873 Equitable Life Building New York New York, SUA 43 m 6 Dărâmat
1876 St Pancras Chambers Londra Marea Britanie 82 m 9 În picioare
1889 Auditorium Building Chicago Illinois, SUA 82 m 17 349 ft 106 m În picioare
1890 New York World Building New York New York, SUA 94 m 20 349 ft 106 m Dărâmat
1894 Manhattan Life Insurance Building New York New York, SUA 106 m 18 Dărâmat
1895 Milwaukee City Hall Milwaukee Wisconsin, SUA 107 m 9 În picioare
1899 Park Row Building New York New York, SUA 119 m 30 În picioare
1908 Singer Building New York New York, SUA 187 m 47 Dărâmat
1909 Met Life Tower New York New York, SUA 213 m 50 În picioare
1913 Woolworth Building New York New York, SUA 241 m 57 În picioare
1930 40 Wall Street New York New York, SUA 283 m 70 În picioare
1930 Chrysler Building New York New York, SUA 282 m 77 1,046 ft 319 m În picioare
1931 Empire State Building New York New York, SUA 381 m 102 1,472 ft 449 m În picioare
1972 World Trade Center (North tower) New York New York, SUA 417 m 110 1,732 ft 528 m Distrus
1974 Sears Tower Chicago Illinois, SUA 442 m 108 1,729 ft 527 m În picioare
1998 Petronas Towers Kuala Lumpur Malaysia 88 1,483 ft 452 m În picioare
2004 Taipei 101 Taipei Taiwan 448 m 101 1,671 ft 509 m În picioare
2009 Burj Khalifa Dubai Emiratele Arabe Unite 810m 160 2,719 ft 828,9m În picioare
2022 Kingdom Tower Djedda Arabia Saudita 668m 200 3,281 ft 1000m În constructie

În momentul de față construcția superstructurii numită Burj Dubai are loc în Dubai. Înălțimea sa exactă este ținută secretă, dar este de așteptat să atingă minimum 700 m înălțime, făcând din această clădire cea mai înaltă din lume la data terminării sale, prevăzută pentru 2008.

Odată cu construirea Burj Dubai va apare o nouă clasă de clădiri numite Super zgârie-nori, conform denumirii deja date de comunitatea arhitecturală, superscraper.

Chiar dacă înălțimea sa finală este necunoscută, acest fapt nu îi va scade cu nimic meritele de a fi primul superscraper realizat material, deși proiecte de superstructuri au existat de mai bine de 50 - 60 de ani. Exemplul proiectului lui Frank Lloyd Wright, al cărui proiect nefinalizat, The Illinois, ar fi fost de o milă înălțime (sau 1 609 metri), este celebru.

Galerie de imagini

[modificare | modificare sursă]

Lista celor mai înalte cladiri din lume (peste 400 m)

[modificare | modificare sursă]

Legături externe

[modificare | modificare sursă]

Materiale media legate de zgârie-nori la Wikimedia Commons