Viorel Cosma

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Viorel Cosma (n. 30 martie 1923, Timișoara) este un muzicolog, lexicograf și critic muzical român.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Muzicologul, profesorul, lexicograful și criticul muzical Viorel Cosma s-a născut la 30 martie 1923 în Timișoara. Studiile muzicale (vioară) le-a început în copilărie la Conservatorul Municipal din Timișoara (1929–1931), continuându-le și amplificându-le la Universitatea Națională de Muzică din București (1945–1950) cu Mihail Jora, Leon Klepper, Marțian Negrea, Constantin Silvestri, George Georgescu, Ion Dumitrescu, Dimitrie Cuclin, Zeno Vancea etc. Este Doctor în Muzicologie (1998), fiind distins cu Premiul Academiei Române (1974), premiul internațional al criticii muzicale Artisjus din Budapesta (1984), premiile Uniunii Compozitorilor (de 10 ori, obținând în 1999 premiul de excelență și în 2004 Marele Premiu), cu Ordinele Coroana României, Steaua României, Steaua RSR, Meritul Cultural în grad de Mare Ofițer (2006). A fost profesor la Conservatorul Alberto della Pergola din București (1945–1947), la Liceele de Muzică „Dinu Lipatti” și „George Enescu” din București (1951–1964), la Universitatea Națională de Muzică și Universitatea Hyperion din București (1951–1999). A desfășurat o intensă activitate de critică muzicală în presa din România și din Europa, America de Sud, America de Nord, Africa și Asia, publicând peste 5.000 de eseuri, studii, articole, recenzii etc. A participat la numeroase Simpozioane și Conferințe de muzicologie în Europa și SUA, susținând comunicări științifice, conferințe, referate. Este coautor al libretului operetei Lăsați-mă să cânt de Gherase Dendrino (1954), reprezentată în România, Germania, URSS Austria, Belgia, Olanda, Bulgaria, Cehoslovacia etc.

Ca muzicolog a publicat peste 100 de volume (în limbile română, engleză, germană, rusă, bulgară, japoneză) cu caracter istoriografic, monografic, lexicografic, epistografic, precum și ediții de critică muzicală, muzicologie-comparată, antologii, ghiduri. Cele 14 volume dedicate lui George Enescu (în română, engleză, rusă, japoneză, bulgară), precum și lexicoanele Compozitori și muzicologi români (1965), Muzicieni români (1970), Muzicieni din România, vol. 1–10 (1989–2012) și Interpreți din România (1996) i-au adus o consacrare internațională. În prezent a inițiat pentru tipar (2005) monumentala lucrare Enciclopedia muzicii din România (15 volume) din care au apărut primele două volume (A–B). Este membru a numeroase organisme, asociații și fundații profesionale din țară și de peste hotare (Georg Friedrich Händel Gesellschaft din Halle / Saale, The International Musicological Society din Basel, Gesellschaft für Musikforschung din Kassel, Société Française de Musicologie din Paris, Société Fryderyk Chopin din Varșovia etc.).

Este membru corespondent al Pontificia Accademia Tiberina din Roma, Italia, din 24 ianuarie 2004, instituție fondată în 1813.

Este Doctor în Muzicologie al Universității Naționale de Muzică din București, Doctor Honoris Causa al Institutului de Arte din Chișinău (Rep. Moldova), Cetățean de Onoare al orașului Timișoara.

A pus bazele lexicografiei muzicale moderne în România, realizând – prin cele 9 lexicoane (1965–2006) – cea mai amplă exegeză lexicografică națională din lume. Investigația istorică se întinde pe 5 secole (1500–2000), muzicologul descoperind sute de nume de creatori români care au activat în țară și peste hotare. Ca profesor de muzicologie a ridicat prima generație profesionistă de muzicologi și critici muzicali români din secolul XX, deținând prima catedră de profil din cadrul Universității Naționale de Muzică din București. A adus contribuții esențiale la legăturile culturilor muzicale europene cu România, descoperind peste 100 de lucrări străine, inspirate din folclorul românesc (consemnate în Dicționarul interferențelor muzicale, în cicluri de concerte-experimentale sub genericul Vocația universală a folclorului românesc, în comunicări științifice susținute în România, Europa și SUA). În mod special, s-a ocupat de personalitatea lui George Enescu și legăturile sale de prietenie cu Franța și SUA, conferențiind la Universitatea Sorbone, Académie des Beaux Artes din Paris și Boston University. A redactat articole lexicografice la Grove’s Dictionary of Music and Musicians, Die Musik in Geschichte und Gegenwart, Dictionnaire des interprètes de Alain Pâris și la marile enciclopedii din lume (Sohlman Musiklexikon, Das Große Lexikon der Musik, Science de la Musique ș.a.).

Cărți tipărite[modificare | modificare sursă]

  • Lăsați-mă să cânt - 1954
  • Ciprian Porumbescu (1853 - 1883) - 1957
  • Figuri de lăutari - 1960
  • Cântăreața Elena Teodorini - 1962
  • Un maestru al muzicii corale - Ion Vidu - 1965
  • Nicolae Filimon - Critic muzical și folclorist - 1966
  • Teodor Burada - Viața în imagini - 1966
  • Cânta la Stupca o vioară - 1967
  • Muzicieni români - Lexicon - 1970
  • Zece romanțe - Voce și pian - 1974
  • Două milenii de muzică pe pămîntul României - 1977
  • De la cîntecul zaverei la imnurile unității naționale - 1978
  • România muzicală - 1981
  • Georges Boulanger. O vioară suspinândă
  • Enescu azi - 1981
  • Corespondență - O istorie polemică a muzicii - 1983
  • 40 de ani în fotoliul de orchestră - 1986
  • Dirijorul George Georgescu - 1987
  • Muzicieni din România - Lexicon vol. I - 1989
  • Eminescu - Un veac de nemurire - 2000
  • Lăutarii de ieri și de azi ed. II - 1996
  • Zlatna sau despre Cumpăna Dorului - 1997
  • Un surprinzător concert al tinerelor talente lirice - 1997
  • Sergiu Celibidache - Concertul de adio - 1998
  • Muzicieni din România - Lexicon vol. II - 1999
  • Portrete sentimentale - Petre Ștefănescu-Goangă - 1999
  • Muzicieni din România - Lexicon vol. III - 2000
  • Eminescu în universul muzicii - 2000
  • Eseuri, exegeze si documente enesciene - 2001
  • Muzicieni din România - Lexicon vol. IV - 2001
  • Muzicieni din România - Lexicon vol. V - 2002
  • George Enescu - un portret lexicografic - 2003
  • Muzicieni din România - Lexicon vol. VI - 2003
  • Muzicieni din România - Lexicon vol. VII - 2004
  • Muzicieni din România - Lexicon vol. VIII - 2005
  • George Enescu - Concertul de adio - 2005
  • Enciclopedia muzicii românești de la origini până în zilele noastre - 2005 [1]
  • Muzicieni din România - Lexicon vol. IX - 2006
  • Istoria muzicilor militare - 2006
  • București, citadela seculară a lăutarilor români (1550-1950) - 2009
  • Dirijorul Marin Constantin - Portret eseistic - 2011
  • 100 portrete sentimentale vol. 1 - 2011

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Enciclopedia Muzicii Romanesti, Claudiu Ionescu, Formula AS - anul 2005, numărul 676, accesat la 21 ianuarie 2014

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Interviuri