Sari la conținut

Valuare p-adică

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

În teoria numerelor, valuarea p-adică[1] sau ordinul p-adic al unui număr întreg n este exponentul celei mai mari puteri a numărului prim p care îl divide pe n. Se notează cu . Echivalent, este exponentul la care apare în descompunerea în factori primi a lui .

Valuarea p-adică este o valuare și dă naștere unui analog al valorii absolute obișnuite. În timp ce completarea numerelor raționale în raport cu valoarea absolută obișnuită are ca rezultat numerele reale , completarea numerelor raționale în raport cu valoarea absolută -adică are ca rezultat numerele p-adice .[2]

Distribuția numerelor naturale prin valuarea lor 2-adică, etichetate cu puterile lui doi corespunzătoare în scriere zecimală. Zero are o valuare infinită.

Definiție și proprietăți[modificare | modificare sursă]

Fie p un număr prim.

Numere întregi[modificare | modificare sursă]

Valuarea p-adică a unui număr întreg este definită ca fiind

unde desemnează mulțimea numerelor naturale (inclusiv zero) și denotă divizibilitatea lui prin . În particular, este o funcție .[3]

De exemplu, , și deoarece .

Uneori se folosește notația , însemnând .[4]

Dacă este un număr întreg pozitiv, atunci

;

aceasta rezultă direct din .

Numere raționale[modificare | modificare sursă]

Valuarea p-adică poate fi extinsă la numerele raționale prin funcția

[5][6]

definită prin

De exemplu, și deoarece .

Unele proprietăți sunt:

Mai mult, dacă , atunci

unde este minimul (adică cel mai mic dintre cele două).

Valoarea absolută p-adică[modificare | modificare sursă]

Valoarea absolută p-adică pe este funcția

definită prin

Astfel, pentru orice și, de exemplu, și

Valoarea absolută p-adică este:

nenegativă
pozitiv definită
multiplicativă
nearhimediană

Din proprietatea de multiplicativitate rezultă că pentru rădăcinile unității și și în consecință și Subaditivitatea rezultă din inegalitatea triunghiului nearhimediană .

Alegerea bazei p în puterea nu face nicio diferență pentru majoritatea proprietăților, dar menține formula produsului:

unde produsul se face după toate numerele prime p și valoarea absolută obișnuită, notată . Aceasta rezultă considerând descompunerea în factori primi: fiecare factor contribuie prin inversul său la valoarea absolută p-adică a sa, iar apoi valoarea absolută arhimediană uzuală le simplifică pe toate.

Un spațiu metric poate fi format pe mulțimea cu o metrică (nearhimediană, invariantă la translații)

definită prin

Completarea lui în raport cu această metrică conduce la mulțimea a numerelor p-adice.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Ion D. Ion, Nicolae Radu (). Algebră (ed. 4). Editura didactică și pedagogică. p. 409. 
  2. ^ Dummit, David S.; Foote, Richard M. (). Abstract Algebra (ed. 3rd). Wiley. pp. 758–759. ISBN 0-471-43334-9. 
  3. ^ Ireland, K.; Rosen, M. (). A Classical Introduction to Modern Number Theory. New York: Springer-Verlag. p. 3. Format:ISBN needed
  4. ^ Niven, Ivan; Zuckerman, Herbert S.; Montgomery, Hugh L. (). An Introduction to the Theory of Numbers (ed. 5th). John Wiley & Sons. p. 4. ISBN 0-471-62546-9. 
  5. ^ cu relația de ordine uzuală, anume
    ,
    și regulile pentru operațiile aritmetice,
    ,
    pe axa numerelor extinsă.
  6. ^ Khrennikov, A.; Nilsson, M. (). p-adic Deterministic and Random Dynamics. Kluwer Academic Publishers. p. 9. Format:ISBN needed

Vezi și[modificare | modificare sursă]