Utilizator:Gikü/Cocor japonez

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Gikü/Cocor japonez
În zăpadă în Hokkaidō, Japonia
Stare de conservare

În pericol (IUCN 3.1)[1]
Clasificare științifică
Regn: Animalia
Încrengătură: Chordata
Clasă: Aves
Ordin: Gruiformes
Familie: Gruidae
Gen: Grus
Specie: G. japonensis
Nume binomial
Grus japonensis
(Statius Müller, 1776)
Modifică text Consultați documentația formatului

Cocorul japonez (Grus japonensis[2] (chineză tradițională: 丹頂鶴; chineză simplificată: 丹顶鹤; pinyin: dāndǐng hè; japoneză: 丹頂鶴 sau タンチョウヅル; rōmaji: tanchōzuru; coreeană: 두루미; romaja: durumi; caracterul chinez '丹' înseamnă 'roșu', '頂/顶' înseamnă 'coroană' iar '鶴/鹤' înseamnă 'cocor') este un cocor mare din Asia de Est, fiind în același timp și unul dintre cei mai rari cocori din lume. În unele părți ale arealului său, este considerat un simbol al norocului, longevității și al fidelității.

Descriere[modificare | modificare sursă]

Cocor japonez în Marwell Wildlife, Anglia

Cocorii japonezi maturi au o pată roșie pe cap, care capătă o nuanță mai intensă în timpul sezonului de împerechere. În general, sunt albi, cu capetele aripilor negre, care pot părea o coadă neagră atunci când aceste păsări stau drepte, chiar dacă penele cozii sunt albe. Masculii au obrajii și gâtul negru, în timp ce femelele le au gri prelat. Ciocul este verde măsliniu spre verzui, picioarele sunt slate spre negru cenușiu, iar irisul este maro închis.[3]

Această specie este unul dintre cei mai mari cocori, măsurând cam 150–158 cm în înălțime și 101,2–150 cm în lungime (de la cioc până la vârful cozii). Anvergura aripilor măsoară cam 220–250 cm.[4][5][6][7] De obicei, corpul are greutatea cuprinsă între 4,8 și 10,5 kg, masculii fiind puțin mai mari și mai grei decât femelele, greutatea variind mai mult cu puțin timp înainte de migrare.[8][9][10] În medie, este cea mai grea specie de cocor, deși atât specia Antigone antigone, cât și specia Grus carunculata pot fi mai înalte.[9][11][12] În general, masculii maturi din Hokkaidō cântăresc în jur de 8,2 kg iar femelele în jur de 7,3 kg, în timp ce un studiu rus a găsit masculi care cântăresc în medie ~10 kg și femele care cântăresc în medie 8,6 kg; în unele cazuri, femelele pot cântări mai mult decât perechile lor, în ciuda greutății medii puțin mai mare a masculilor. Un alt studiu a descoperit că greutatea medie a speciei este de 8,9 kg.[9][13][14] Greutatea maximă înregistrată a cocorului japonez este de ~15 kg.[15][16] După măsurătorile standard, the wing chord măsoară 50,2–74 cm, exposed culmen măsoară 13,5–17,7 cm, lungimea cozii este de 21,5–30 cm iar cea a tarsului este de 23,7–31,9 cm.[13]

Areal și habitat[modificare | modificare sursă]

În primăvară și vară, populațiile de cocori japonezi se reproduc în Siberia (partea de est a Rusiei), nord-estul Chinei și ocazional în nord-estul Mongoliei.[1] Zona de reproducere se concentrează la Lacul Chanka, aflat la granița dintre China și Rusia. În mod normal, femela depune două ouă, dar în general doar unul supraviețuiește. Mai târziu, în toamnă, migrează în stoluri spre Peninsula Coreeană sau China centrală sau estică, unde își petrec iarna; au fost înregistrați cocori rătăciți în Taiwan.[1] Totuși, în estul prefecturii Hokkaidō din Japonia există o populație stabilită permanent.[1] This species nests in wetlands and rivers. In the wintering range, their habitat is comprised mainly by paddy fields, grassy tidal flats, and mudflats. In the flats, the birds feed on aquatic invertebrates and, in cold, snowy conditions, the birds switch to mainly living on rice gleanings from the paddy fields.[necesită citare]

Ecologie și comportament[modificare | modificare sursă]

Dieta[modificare | modificare sursă]

Capul și partea de sus a gâtului

Cocorul japonez are o dietă omnivoră; preferințele sale dietetice nu a fost studiate destul. Mănâncă orez, pătrunjel, morcovi, plante din genul Cercis, ghinde, hrișcă și o varietate de plante acvatice. Dieta sa în materie de animale constă în crapi, carași aurii, amfibieni, salamandre, melci, crabi, libelule, reptile mici, creveți, mamifere mici ca rozătoarele și păsări mici ca puii de rață. Se pare că preferă o dietă carnivoră, deși în Japonia orezul este important pentru aceste specii să supraviețuiască pentru iarnă, iar semințele de iarbă sunt, de asemenea, o sursă importantă de hrană. În timp ce toți cocorii sunt omnivori, conform lui Johnsgard, cele mai comune specii de cocor în prezent (Antigone canadensis și Grus grus) sunt cele cară mănâncă cea mai multă materie animală decât vegetală, iar cele mai rare (cocorul japonez și Grus americana) sunt cele care probabil cele care mănâncă cea mai multă materie vegetală. Când se hrănesc cu plante, cocorii japonezi manifestă o preferință pentru plantele cu conținut crescut de proteine brute și conținut scăzut de fibre brute.[17]

They typically forage by keeping their heads close to the ground, jabbing their beaks into mud when they encounter something edible. When capturing fish or other slippery prey, they strike rapidly by extending their necks outward, a feeding style similar to that of the heron. Although animal prey can be swallowed whole, red-crowned cranes more often tear up prey by grasping with their beaks and shaking it vigorously, eating pieces as they fall apart. Most foraging occurs in wet grasslands, cultivated fields, shallow rivers, or on the shores of lakes.[necesită citare]

Migrarea[modificare | modificare sursă]

The population of red-crowned cranes in Japan is mostly non-migratory, with the race in Hokkaidō moving only 150 km (93 mi) to its wintering grounds. Only the mainland population experiences a long-distance migration. They leave their wintering grounds in spring by February and are established on territories by April. In fall, they leave their breeding territories in October and November, with the migration fully over by mid-December.[necesită citare]

Sociabilitatea[modificare | modificare sursă]

Dimensiunile cârdurilor sunt afectate de numărul mic de cocori japonezi, and given their largely carnivorous diet, some feeding dispersal is needed in natural conditions. Wintering cranes have been observed foraging, variously, in family groups, pairs, and singly, although all roosting is in larger groups (up to 80 individuals) with unrelated cranes. By the early spring, pairs begin to spend more time together, with nonbreeding birds and juveniles dispersing separately. Even while not nesting, red-crowned cranes tend to be aggressive towards conspecifics and maintain a minimum distance of 2 la 3 m (6,6 la 9,8 ft) to keep out of pecking range of other cranes while roosting nocturnally during winter. In circumstances where a crane violates these boundaries, it may be violently attacked.[18]

Ou de cocor japonez

Reproducerea[modificare | modificare sursă]

Cocori japonezi țipând

Se crede că ating maturitatea sexuală la vârsta de 3–4 ani. Împerecherea și depunerea ouălor se petrece în aprilie și la începutul lunii mai. A red-crowned crane pair duets in various situations, helping to establish formation and maintenance of the pair bond, as well as territorial advertisement and agonistic signaling. The pair moves rhythmically until they are standing close, throwing their heads back and letting out a fluting call in unison, often triggering other pairs to start duetting, as well. As it is occurs year around, the social implications of dancing are complex in meaning. However, dancing behavior is generally thought to show excitement in the species.[14][19] To strengthen the bond, red-crowned cranes engage in dual honking rituals before performing a dance.[necesită citare]

Perechile sunt teritoriale în timpul sezonului de împerechere.[20] Teritoriile în care se află cuiburile variază de la 1 până la 7 km2, de obicei fiind aceleași în fiecare an. Most nesting territories are characterized by flat terrain, access to wetland habitat, and tall grasses. Nest sites are selected by females, but built by both sexes and are frequently in a small clearing made by the cranes, either on wet ground or shallow water over waters no more than 20 la 50 cm (7,9 la 19,7 in) deep. Sometimes, nests are built on the frozen surface of water, as frigid temperatures may persist well into nesting season.[21] Construirea cuibului durează cam o săptămână.[18] A majority of nests contains two eggs, though one to three have been recorded. Both sexes incubate the eggs for at least 30 days. They also both feed the young when they hatch. Staying in the nest for the first few weeks, the young start to follow their parents as they forage in marshes by around 3 months of age. New hatchlings weigh about 150 g (5,3 oz) and are covered in yellow natal down for two weeks.[14][22] La începutul toamnei, la aproximativ 85 de zile după eclozare, tinerii au pene pe aripi and are assured fliers by migration time. Deși pot zbura bine, cocorii japonezi tineri rămân împreună cu părinții lor timp de circa 9 luni.[7] Young cranes maintain a higher-pitched voice that may serve to distinguish them from outwardly similar mature birds, this stage lasting until the leave parental care.[14][23] Speranța de viață a adullților este în jur de 30-40 de ani, unele exemplare trăind în captivitate până la aproximativ 75 de ani. Este una dintre cea mai longevivă specie de păsăre cunoscute care încă trăiește.[7][24]

Interacțiuni interspecifice[modificare | modificare sursă]

Cocori japonezi zburând

With their height averaging 1.5 m (5 ft), their large size deters most predators.[25] As a result, red-crowned cranes often react indifferently to the presence of other birds such as small raptors; with harriers, falcons, owls, and small buzzards being allowed to hunt small prey near a crane nest without any of these parties harassing each other. However, birds more likely to be egg or nest predators, such as corvids, some buzzards, and various eagles, are treated aggressively and are threatened until they leave the crane's territory. Mammalian carnivores, including gray wolves, red foxes, badgers, raccoon dogs, Eurasian lynxes, and domestic dogs, are attacked immediately, with the parent cranes attempting to jab them in the flanks until the predators leave the vicinity, sometimes killing smaller enemies such as foxes.[26] Occasionally, losses at the nest occur to some of the above predators. Introduced American mink on Hokkaidō are one of the most successful predators of eggs and nestlings.[27] Also, immature and unwary adult cranes may be killed by the largest raptors, such as sea eagles, or mammalian carnivores, though this is rare, especially with adults. White-naped cranes often nest near red-crowned cranes, but competition between these species for food in a common nesting area is lessened due to the greater portion of vegetation in the white-naped crane's diet.[28] In cases where interactions turn aggressive between white-naped and red-crowned cranes, red-crowned cranes are dominant, as expected due to their considerably larger size.[29]

Stare ecologică[modificare | modificare sursă]

Populația totală a acestei specii este de 2750 în sălbăticie, including about 1,000 birds in the resident Japanese population.[1] Of the migratory populations, about 1,000 winter in China (mainly at the Yellow River delta and Yancheng Coastal Wetlands), and the remaining winter in Korea.[1] It received endangered status on June 2, 1970.[necesită citare]

The National Aviary in Pittsburgh, Pennsylvania, ran a program where U.S. zoos donated eggs which were flown to Russia and raised in the Khinganski Nature Reserve and released into the wild. This program sent 150 eggs between 1995 and 2005. The program has been put on hold to concentrate on different crane conservation programs in Russia, such as education and fire suppression. Several hundred red-crowned cranes are kept in zoos around the world.[30] Assuredly, the international efforts of Russia, China, Japan, and Korea are needed to keep the species from extinction. The most pressing threat is habitat destruction, with a general lack of remaining pristine wetland habitats for the species to nest. In Japan, little proper nesting habitat remains and the local breeding population is close to the saturation point.[3][18]

In South Korea, it has been designated natural monument 202 and a first-class endangered species.[necesită citare]

Cultură[modificare | modificare sursă]

China[modificare | modificare sursă]

In China, the red-crowned crane is often featured in myths and legends. In Taoism, the red-crowned crane is a symbol of longevity and immortality. In art and literature, immortals are often depicted riding on cranes. A mortal who attains immortality is similarly carried off by a crane. Reflecting this association, red-crowned cranes are called xian-he (Format:CJKV). The red-crowned crane is also a symbol of nobility. Depictions of the crane have been found in Shang Dynasty tombs and Zhou Dynasty ceremonial bronzeware. A common theme in later Chinese art is the reclusive scholar who cultivates bamboo and keeps cranes. Some literati even reared cranes and trained them to dance to guqin music.[necesită citare]

Datorită importanței sale în cultura chinezească, cocorul japoez a fost selectat de către National Forestry Bureau a Chinei pentru a candida la titlul de animal național al Chinei. Această decizie a fost amânată din cauza faptului că traducerea numelui acestei păsări în latină este „cocor japonez”.[31]

Japonia[modificare | modificare sursă]

One Hundred Famous Views of Edo, 1857 Hiroshige.
The crane is carved in a Korean 500-won coin.

In Japan, this crane is known as the tanchōzuru and is said to live for 1,000 years. A pair of red-crowned cranes was used in the design for the Series D 1000-yen note (reverse side). In the Ainu language, the red-crowned crane is known as sarurun kamuy or "marsh-kamuy". At Tsurui, they are one of the 100 Soundscapes of Japan. Cranes are said to grant favours in return for acts of sacrifice, as in Tsuru no Ongaeshi ("crane's return of a favor").

Given its reputation, Jerry Huff, an American branding expert, recommended it as the international logo of Japan Airlines, after seeing a representation of it in a gallery of samurai crests. Huff wrote “I had faith that it was the perfect symbol for Japan Air Lines. I found that the crane myth was all positive—it mates for life (loyalty), and flies high for miles without tiring (strength).”[32]

Robert Kuok's Kerry/Kuok Group also uses the red-crowned crane as its logo for operations in Hong Kong, Singapore, PR China, and overseas.[necesită citare]

Coreea[modificare | modificare sursă]

In Korea, the red-crowned crane is called durumi and it is considered a symbol of longevity, purity, and peace. Korean seonbis regarded the bird as an icon of their constancy. The red-crowned crane is depicted on the in Korean 500-won coin and is the symbol of Incheon.[necesită citare]

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c d e f „Grus japonensis”. Lista roșie a speciilor periclitate IUCN. Versiunea 2013.2. Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii. . Accesat în . 
  2. ^ zooland.ro. „Cele 15 specii de cocori”. Accesat în . 
  3. ^ a b Archibald G.W. & Meine, C.D. 1996. Family Gruidae (Cranes). In: del Hoyo J, Elliott A, Sargatal J. (Eds.). Hoatzin to Auks. Handbook of the Birds of the World. Vol. 3. pp. 60-89.
  4. ^ del Hoyo, J. Elliott, A. and Sargatal, J.(1996) Handbook of the Birds of the World Volume 3: Hoatzins to Auks Lynx Edicions, Barcelona
  5. ^ [1]
  6. ^ „Archived copy”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  7. ^ a b c [2]
  8. ^ [BirdLife International (2000), Threatened Birds of the World, Lynx Edicions and BirdLife International, Barcelona and Cambridge] Red-crowned crane - ICF Arhivat în , la Wayback Machine.
  9. ^ a b c CRC Handbook of Avian Body Masses by John B. Dunning Jr. (Editor). CRC Press (1992), ISBN: 978-0-8493-4258-5.
  10. ^ Burnie D and Wilson DE (Eds.), Animal: The Definitive Visual Guide to the World's Wildlife. DK Adult (2005), ISBN: 0789477645
  11. ^ Wattled Crane profile (2011).
  12. ^ Sarus Crane profile (2011).
  13. ^ a b Inoue, M., Shimura, R., Uebayashi, A., Ikoma, S., Iima, H., Sumiyoshi, T., & Masatomi, H. (2013). Physical body parameters of red-crowned cranes Grus japonensis by sex and life stage in eastern Hokkaido, Japan. Journal of Veterinary Medical Science, 75(8), 1055-1060.
  14. ^ a b c d Klenova, A. V., Volodin, I. A., & Volodina, E. V. (2008). Duet structure provides information about pair identity in the red-crowned crane (Grus japonensis). Journal of Ethology, 26(3), 317-325.
  15. ^ Welcome to Cyber Crane
  16. ^ The Wildlife Year, The Reader's Digest Association, Inc. (1991). ISBN: 0-276-42012-8.
  17. ^ Hongfei, Z., Yining, W., Qingming, W., Xiaodong, G., Meng, H., & Jianzhang, M. (2012). Diet Composition and Preference of Grus japonensis in Zhalong Nature Reserve During Courtship Period [J]. Journal of Northeast Forestry University, 6, 021.
  18. ^ a b c Britton, D. & Hayashida T. 1981. The Japanese crane: bird of happiness. Tokyo, New York, San Francisco: Kodansha International. 64 pp.
  19. ^ Klenova, A. V., Volodin, I. A., & Volodina, E. V. (2007). The vocal development of the Red-crowned Crane Grus japonensis. Ornithological Science, 6(2), 107-119.
  20. ^ Carpenter JW. 1986. Cranes (Order Gruiformes) In: Fowler ME. (Ed.) Zoo and wild animal medicine. Philadelphia, London, Toronto, Mexico City: W.B. Saunders Company. pp. 316-326.
  21. ^ Ma, Y-C. 1981. The annual cycle of red-crowned crane. In: Lewis JC, Masatomi H. (Eds.). 1981. Crane research around the world: Proceedings of the International Crane Symposium at Sapporo Japan in 1980 and papers from the World Working Group on Cranes, International Council for Bird Preservation. Baraboo, WI: International Crane Foundation.
  22. ^ Ling, Z., Yanzhu, S., Dajun, L. & Yang A. 1998. Plumage growth and molt sequence in red-crowned crane (Grus japonensis) chicks. In: Cranes in East Asia: Proceedings of the Symposium held in Harbin, People's Republic of China June 9–18. Open File Report 01-403. Fort Collins: U.S. Department of the Interior, U.S. Geological Survey.
  23. ^ Klenova, A. V., Volodin, I. A., Volodina, E. V., & Postelnykh, K. A. (2010). Voice breaking in adolescent red-crowned cranes (Grus japonensis). Behaviour, 147(4), 505-524.
  24. ^ Stott, K. (1948). Notes on the longevity of captive birds. The Auk, 65(3), 402-405.
  25. ^ Wang, Z., Li, Z., Beauchamp, G., & Jiang, Z. (2011). Flock size and human disturbance affect vigilance of endangered red-crowned cranes (Grus japonensis). Biological Conservation, 144(1), 101-105.
  26. ^ Vinter, S.V. 1981. Nesting of the red-crowned crane in the Central Amur Region. In: Lewis JC, Masatomi H. 1981. Crane research around the world: Proceedings of the International Crane Symposium at Sapporo Japan in 1980 and papers from the World Working Group on Cranes, International Council for Bird Preservation. Baraboo, WI: International Crane Foundation.
  27. ^ USGS. 2006. The cranes: status survey and conservation action plan: threats: biological factors.
  28. ^ Pae, S. H., & Won, P. (1994). Wintering ecology of red-crowned cranes and white-naped cranes Grus japonensis and G. vipio in the Cheolwon Basin, Korea. In The future of cranes and wetlands: Proceedings of the International Symposium. Wild Bird Society of Japan, Tokyo (pp. 97-196). Chicago.
  29. ^ Lee, S.D., Jablonski, P.G. & Higuchi H. 2007. Effect of heterospecifics on foraging of endangered red-crowned and white-napped cranes in the Korean Demilitarized Zone. Ecological Research 22:635-640.
  30. ^ ISIS (2011). Grus japonensis. Version 28 March 2011
  31. ^ Controversy over the red-crowned crane's candidacy for national bird status (丹顶鹤作为候选国鸟上报国务院 因争议未获批)
  32. ^ Huff, Jerry (). Notes on Creation of Tsurumaru Logo. unpublished: self. p. 3. 

Lectură suplimentară[modificare | modificare sursă]

  • Craft, Lucille. 1999. "Divided by Politics, United in Flight - Can Japan and Russia Resolve Their Differences Over the Remote Kuril Islands and Protect the Rare Red Crowned Crane?" International Wildlife. 29, no. 3: 22.
  • en Crane- Paul A. Johnsgaard (2011).
  • Hayashida, Tsuneo (octombrie 1983). „The Japanese Crane, Bird of Happiness”. National Geographic. Vol. 164 nr. 4. pp. 542–556. ISSN 0027-9358. OCLC 643483454. 

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Gikü/Cocor japonez
Wikispecies
Wikispecies
Wikispecies conține informații legate de Gikü/Cocor japonez


v • d • m
Păsări
Anatomie
Anatomie  · Schelet  · Zborul  · Ou  · Pene  · Cioc  · Ficat  · Pancreas
 Protonotaria citrea
Evoluție și dispariție
Comportament
Liste
Clasificare
(29 ordine)
Științe legate de păsări

Format:Porta lbar

Grus Categorie:Păsări din Japonia Categorie:Păsări din Coreea Categorie:Păsări din Manchuria Categorie:Hokkaido Categorie:Specii amenințate

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Utilizator:Gikü/Cocor_japonez&oldid=15602534