Transportul feroviar în Egipt
| Căile ferate naționale egiptene | |
| Inițiale | ENR |
|---|---|
| Localizare | Egipt |
| Perioadă de funcționare | 1854–prezent |
| Ecartament | 1.435 mm |
| Lungime | 5.063 km (3.146 mi) |
| Sedii | Cairo |
| Situl oficial | Egyptian National Railways |
Transportul feroviar din Egipt este pus în practică de Căile Ferate Naționale Egiptene (ENR), sub supravegherea Autorității Feroviare Egiptene (ERA).
Istoria
[modificare | modificare sursă]1833–77
[modificare | modificare sursă]
În 1833 Pașa Muhammad Ali a luat în considerare construirea unei căi ferate între Suez și Cairo pentru a îmbunătăți tranzit de mărfuri și pasageri dintre Europa și India. Muhammad Ali a trecut la cumpărarea șinei atunci când proiectul a fost abandonat din cauza presiunii francezilor, care erau interesați de construirea unui canal.[necesită citare]
În 1848 Muhammad Ali a murit, și în 1851, succesorul său Abbas I a contractat pe Robert Stephenson pentru a construi prima cale ferată egipteană cu ecartament standard. Prima secțiune, între Alexandria pe coasta mediterană și Kafr el-Zayyat pe ramura Rosetta a Nilului, a fost deschisă în 1854.[1] Aceasta a fost prima cale ferată din Africa și Orientul Mijlociu precum și din Imperiul Otoman.[2] În același an Abbas I a murit și a fost urmat la conducerea Egiptului de pașa Sa'id, în timpul căruia secțiunea de cale ferată de la Kafr el-Zayyat la Cairo a fost finalizată în 1856, urmată de o extensie din Cairo până la Suez în 1858.[1] Această cale ferată a fost prima legătură modernă de transport între Marea Mediterană și Oceanul Indian, deoarece Ferdinand de Lesseps a terminat canalul Suez abia în 1869.
La Kafr el-Zayyat linia dintre Cairo și Alexandria inițial traversa Nilul pe un șlep feroviar de 80 de picioare (24 m).[3] Cu toate acestea, la 15 mai 1858 un tren special în care se afla posibilul moștenitor al lui Sa'id, Pașa Ahmad Rifaat, a căzut de șlepul feroviar în râu și Prințul s-a înecat.[3] Din cauza acestui accident, Stephenson a înlocuit șlepul feroviar cu un pod rotitor de aproape 500 de metri lungime.[3] Până la sfârșitul domniei lui Sa'id au fost finalizate liniile de la Banha la Zagazig pe ramura Damietta a Nilului în 1860, de la Mit Bera în 1861 și de la Tanta la Talkha mai departe în jos pe ramura Damietta a Nilului în 1863.[1]
Succesorul lui Sa'id, Pașa Isma'il s-a străduit să modernizeze Egiptul și să dea un nou impuls dezvoltării feroviare. În 1865 un nou tronson de cale ferată a ajuns la Desouk pe ramura Rosetta a Nilului și un al doliea tronson între Cairo și Talkha a fost deschis, oferind o legătură mai directă între Cairo și Zagazig.[1]
Vezi și
[modificare | modificare sursă]Referințe
[modificare | modificare sursă]Bibliografie
[modificare | modificare sursă]- Cotterell, Paul (). The Railways of Palestine and Israel. Abingdon: Tourret Publishing. ISBN 0-905878-04-3.
- Goldfinch, Gary. Steel in the Sand - The History of Egypt & its Railways. ISBN 1-900467-15-1.
- Hughes, Hugh (). Middle East Railways. Harrow: Continental Railway Circle. ISBN 0-9503469-7-7.
- Proud, Peter; Smith, C, ed. (). The Standard Gauge Locomotives of the Egyptian State Railways and The Palestine Railways 1942-1945. London: Railway Correspondence and Travel Society.
Legături externe
[modificare | modificare sursă]
- Official website of the Egyptian Railways
- Map of System (Lower Egypt)
- Unofficial website with galleries
- Abela sleeper trains Arhivat în , la Wayback Machine.
- Mike’s Railway History: Egypt 1935
- Proposals
| |||||||||||||||||||||||
| |||||||||||||||||
.svg)
