Sari la conținut

Portal:Trenuri

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
modificare 

Portal Trenuri

Un tren consistă din mai multe vehicule pe șine conectate între ele, capabile să transporte marfă sau călători pe o rută prestabilită. Calea pe care merg poate fi o șină convențională, dar poate fi și monoșină sau maglev. Tracțiunea este de cele mai multe ori asigurată de o locomotivă, fie ea cu aburi, diesel sau electrică.

Trenurile sunt clasificate după mai multe criterii, cel mai cunoscute fiind trenurile de marfă și de pasageri.

modificare 

Articolul săptămânii

O stație fantomă este o gară sau o stație de metrou care nu a fost niciodată sau nu mai este în mod curent în funcțiune. Termenul provine de la cuvântul german Geisterbahnhöfe, care desemna anumite stații ale rețelelor berlineze de transport U-Bahn și S-Bahn închise în perioada divizării Berlinului din timpul Războiului Rece. De atunci, termenul a ajuns să desemneze orice stație subterană care nu se află în funcțiune, în special cele de pe liniile de metrou.

Există stații fantomă pe linii funcționale, dar există și stații fantomă pe linii care nu sunt încă sau nu mai sunt în exploatare. Un exemplu pentru acestea din urmă este gara olandeză Soestduinen, al cărei mobilier a fost demontat și îndepărtat abia după 10 ani de la închidere.

Există stații complete, dar goale, sau stații care au fost construite în perioade de boom, dar nu au mai fost terminate ori recepționate. Exemple bune în acest sens sunt stațiile belgiene incluse în „Micul ghid al Marilor Lucrări Inutile” (Le petit guide des Grands Travaux Inutiles): cele ale metroului din Charleroi sau ale premetroului din Antwerpen, care au fost construite, dar niciodată puse în exploatare.

Stațiile fantomă nu apar de obicei pe orarele mijloacelor de transport, pe indicatoarele din stațiile aflate în uz sau pe biletele de călătorie. O excepție au constituit-o stațiile din Berlin.

În rețeaua de metrou din Londra există câteva stații închise, iar unele din ele au fost folosite ca decor pentru filme. Metroul din Paris numără 11 stații fantomă, din care două, Haxo și Porte Molitor, nu au fost niciodată deschise traficului. De asemenea, pentru linia U10 a metroului din Berlin, niciodată terminată, au fost construite câteva stații.

modificare 

Articole de calitate

Metroul bucureștean este un sistem de transport care deservește capitala României, București. Construită în anii 1970 de către Întreprinderea „Metroul” București și deschisă pe 16 noiembrie 1979 sub administrarea Întreprinderii de Exploatare a Metroului, rețeaua s-a dezvoltat rapid până în 1989, după care schimbările politice au dus la oprirea aproape totală a creșterii. „Metroul” a fost divizată în cinci companii distincte, iar întreprinderea de exploatare a fost transformată pe rând în regie și apoi în societate comercială. Metrorex este deținută integral de Statul Român prin Ministerul Transporturilor, cel care asigură și subvenția ce acoperă aproximativ jumătate din veniturile companiei.

De-a lungul secolului XX au existat mai multe discuții și planuri de creare a unui sistem de metrou în București, însă de-abia în anul 1972, în urma aglomerării transportului de suprafață, a fost realizat un plan de execuție a metroului. Construcția primului tronson a început în 1975 și a fost realizată de unitățile de construcții din cadrul unor ministere, fiind terminată în 1979. Stațiile au fost realizate cu un aspect simplu, favorizând traficul mare de călători, iar materialul rulant a fost construit exclusiv în România, la Arad. În perioada 1979-1989 extinderea rețelei a continuat într-un ritm alert, însă lucrările au fost afectate de comenzile politice și schimbările de opinie ale conducerii statului, numele și traseul magistralelor fiind schimbate de mai multe ori.

După revoluția din 1989 au urmat două decenii de stagnare, în care au fost continuate doar proiectele deja existente și au fost deschise câteva stații pe magistralele deja construite. După 2010 extinderea a fost reluată, în următorul deceniu fiind inaugurate porțiuni din magistrala 4 și magistrala 5 și a fost proiectată magistrala 6 care să unească gara principală a orașului de aeroport.

In anul 2024, rețeaua de transport a metroului bucureștean se întinde pe 80.1 km de cale dublă, existând cinci magistrale cu 64 de stații, iar distanța medie între două stații este de 1,5 km. Rețeaua de metrou deține doar 4% din lungimea de transport public a orașului București și circa 20% din volumul total al călătorilor. În 2019, metroul din București a transportat 145,226325 milioane de pasageri, cu o medie zilnică în zilele lucrătoare de 600.000-800.000 de călători.

Datorită faptului că rețeaua de transport de suprafață este administrată de o altă companie decât metroul, deși există câteva stații intermodale, integrarea între transportul subteran și cel de suprafață este mai redusă decât ar fi de dorit. Inclusiv sistemul de tarifare este diferit, deși există un bilet comun STB-Metrorex. Prețul biletelor de metrou este stabilit de Ministerul Transporturilor prin ordin, iar plata călătoriei se face prin cartele magnetice și carduri RFID, fiind posibilă inclusiv plata directă cu cardul bancar.

Planurile de dezvoltare viitoare ale metroului includ extensii ale primelor trei magistrale, finalizarea magistralelor 4 și 5 până la Gara Progresul, respectiv până la depoul Pantelimon, precum și construcția a încă două magistrale (M6 Gara de Nord-Aeroportul Otopeni și M7 Colentina-Rahova). În afară de M7, restul proiectelor au fost începute și se aflau la sfârșitul anului 2020 în diverse stadii de implementare. În paralel se derulează proiecte de modernizare a infrastructurii și instalațiilor existente.

Infrastructura rețelei este una specifică transportului subteran, incluzând peroane standard, acces pentru persoanele cu handicap în majoritatea stațiilor și sisteme de informare a călătorilor. infrastructura de comunicații și instalațiile sunt și ele adaptate mediului subteran. Ecartamentul și semnalizarea sunt compatibile cu cele are C.F.R., însă alimentarea se face la o altă tensiune, prin a treia șină sau prin pantograf în depouri.

Materialul rulant include trei tipuri de trenuri, pe lângă modelele IVA (Bucharest Metro 1) construite la Arad fiind achiziționate după 2000 și trenuri Bombardier Movia 346 (BM2 și BM21 fiind cele cu panouri LED de informare stații în vagoane) și CAF (BM3). În 2020 a fost semnat contractul pentru achiziția unui al patrulea tip, Alstom (BM4) și care va circula pe magistrala 5. Toate trenurile au dimensiuni fizice asemănătoare, adaptate liniilor existente, și toate includ sisteme de control și/sau conducere automată, compatibile cu sistemele de semnalizare de pe linii.

modificare 

Lucruri pe care le poți face

modificare 

Portaluri asemănătoare

modificare 

Imaginea săptămânii

modificare 

Categorii

modificare 

Știați că...

  • În rafinării au existat locomotive cu abur fără focar, ce erau încărcate cu abur de la o centrală externă?
  • Viaductul Caracău de pe linia ferată Miercurea Ciuc - Ghimeș, este unul dintre cele mai mari viaducte din România?
  • Primele căi ferate cu adevărat moderne au apărut în Anglia? În această țară a fost creat un sistem de canale și drumuri necesare în primul rând transportului de cărbune. În 1776, în Anglia existau deja căi ferate construite din șine de fontă pe traverse de lemn.
  • Prima cale ferată publică din lume a fost inaugurată în 1825 și a funcționat până în 1827? Avea 53 km și unea Stockton-on-Tees cu Darlington. Primul tren de călători din lume este pus în funcțiune la 16 noiembrie 1830, între Liverpool și Manchester.



modificare 

Alte Portale

Curăță memoria cache