Test de flacără

Colorația flăcării pentru o halogenură de cupru divalent; se observă colorația specifică, verde-albăstruie.

Testul flăcării (adesea numit și testul de colorație a flăcării) este un procedeu utilizat în chimia analitică calitativă, mai exact în analiza calitativă anorganică, ce are ca scop identificarea anumitor elemente chimice, în general a ionilor metalici. Are ca și concept de bază spectrul de emisie caracteristic fiecărui element în parte. Colorația flăcărilor depinde, de asemenea, și de temperatură.

Metodă

Acest test presupune introducerea unui eșantion din proba de analizat într-o flacără, și observarea colorației acesteia. Ideea de bază a metodei este că atomii din eșantion se evaporă și, datorită temperaturii, emit lumină când încă se află în flacără.

De obicei, proba de analizat se tratează cu acid clorhidric concentrat, din mai multe motive: pentru a elimina posibile reziduuri și pentru a transforma compușii existenți în cloruri metalice, care sunt majoritatea compuși volatili, deci vor colora mai bine flacăra.

Elemente comune

Simbol	Nume	Colorație
As	Arsen	Albastră
B	Bor	Verde
Ba	Bariu	Verde
Ca	Calciu	Roșu intens
Cs	Cesiu	Albastru - Violet
Cu(I)	Cupru(I)	Albastru
Cu(II)	Cupru(II) (nu-halogenură)	Verde
Cu(II)	Cupru(II) (halogenură)	Albastru-verzui
Fe	Fier	Maroniu
In	Indiu	Albastru
K	Potasiu	Mov-violet
Li	Litiu	Roșu carmin
Mn(II)	Mangan(II)	Verde gălbui
Mo	Molibden	Verde gălbui
Na	Sodiu	Galben intens
P	Fosfor	Verde palid
Pb	Plumb	Albastru
Rb	Rubidiu	Roșu-violet
Sb	Stibiu	Verde clar
Se	Seleniu	Albastru
Sr	Stronțiu	Roșu
Te	Telur	Verde clar
Tl	Taliu	Verde pur
Zn	Zinc	Verde albăstrui

Galerie

• 
  Stibiu, albastru deschis
• 
  Arsen, albastru deschis
• 
  Plumb, albastru deschis
• 
  Bor, verde
• 
  Calciu, roșu
• 
  Potasiu, violet
• 
  Cupru (II), verde-albăstrui
• 
  Sulfat de cupru, verde
• 
  Litiu, roșu carmin
• 
  Sodiu, galben
• 
  Stronțiu, roșu

Vezi și

• Culoarea flăcărilor
• Linie spectrală