Analiză calitativă anorganică

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search

În chimia analitică calitativă, analiza calitativă anorganică face referire la totalitatea metodelor de analiză chimică prin intermediul cărora se determină identitatea elementelor chimice dintr-o probă. Altfel spus, analiza calitativă anorganică ajută la aprobarea prezenței anumitor analiți anorganici. Adesea, metodele se concentrează pe detecția anumitor ioni, de aceea ele se aplică pe probe dizolvate, aduse în soluție apoasă (sau într-un alt solvent anorganic corespunzător). Soluțiile obținute sunt tratate cu diverși reactivi, care dau reacții chimice caracteristice doar pentru anumiți ioni. În urma reacțiilor pot avea loc schimbări de culoare, precipitări sau alte schimbări vizibile.[1]

Etapele analizei calitative includ: analiza preliminară, identificarea cationilor și identificarea anionilor. Pe baza unor proprietăți chimice comune, ionii au fost grupați în mai multe grupe analitice, pentru a fi mai ușoară separarea și identificarea lor.[2]

Analiza preliminară[modificare | modificare sursă]

Înaintea analizei preliminare, este necesară, bineînțeles, prelevarea probelor, pregătirea acestora de analiză (sfărâmare, omogenizare) și reducerea lor. Analiza sau proba preliminară are ca scop furnizarea unei imagini aproximative asupra probei ce urmează să fie analizate. Aceasta se realizează de obicei în stare solidă.[2]

Metodele aplicate în analiza preliminară sunt:

  • Analiza organoleptică
  • Testul colorației flăcării
  • Încălzirea în tub închis
  • Încălzirea pe cărbune
  • Formarea perlelor
  • Comportamentul față de acizi
  • Comportamentul față de baze
  • Trecerea în soluție (dizolvarea în solvent favorabil)

Culoarea probei[modificare | modificare sursă]

Sărurile de cupru (II) hidratate sunt albastre.

Culoarea probei poate oferii detalii importante referitoare la compoziția acesteia. În tabelul de mai jos se regăsesc culorile caracterisitice unor ioni:

Sare Culoare
1 MnO, MnO2, FeO, CuO, Co3O4, Ni2O3;
sulfuri de Ag+, Cu+, Cu2+,Ni2+, Fe2+, Co2+, Pb2+, Hg2+, Bi3+
  Negru
2 săruri de Cu2+ hidratate (săruri cuprice)   Albastru
3 HgO, HgI2, Pb3O4   Roșu
4 Cr3+, Ni2+, săruri de Fe2+ hidratate   Verde
5 Săruri de Mn2+ hidratate   Roz deschis
6 KO2, K2Cr2O7, Sb2S3, ferocianuri   Portocaliu
7 Săruri de Co2+ hidratate   Roz-roșiatic
8 cromați, AgBr, As2S3, AgI, PbI2, CdS   Galben
9 CdO, Fe2O3, PbO2, CuCrO4   Brun închis

Testul flăcării[modificare | modificare sursă]

Culorile unor ioni ai metalelor alcaline și alcalino-pământoase în testul flăcării[3]
Numele ionului Formulă Culoare
Litiu Li   Roșu
Sodiu Na   Galben/oranj
Magneziu Mg   Alb
Potasiu K   Lila/violet
Calciu Ca   Roșu-cărămiziu
Rubidiu Rb   Roz/roșu
Stronțiu Sr   Roșu
Cesiu Cs   Albastru deschis
Bariu Ba   Verde/galben
Cupru Cu   Albastru/verde
Plumb Pb   Gri/alb

Analiza cationilor[modificare | modificare sursă]

După proprietățile lor chimice, cationii sunt clasificați de obicei în șase grupe analitice.[1] Fiecare grupă are un reactiv de grupă, care este folosit pentru separarea (precipitarea) acestora din soluția probei. Pentru obținerea unor rezultate concludente, separarea se face de obicei într-o anumită ordine cunoscută, deoarece unii cationi, dacă nu sunt separați la timp, pot precipita în alte grupe și pot deranja analiza. Analiza calitativă a cationilor se bazează produsele de solubilitate: din moment ce fiecare cation precipită la o anumită concentrație optimă, trebuiesc realizate aceste condiții pentru ca precipitarea să fie totală.

Grupa I de cationi[modificare | modificare sursă]

Grupa II de cationi[modificare | modificare sursă]

Grupa III de cationi[modificare | modificare sursă]

Grupa IV de cationi[modificare | modificare sursă]

Grupa V de cationi[modificare | modificare sursă]

Grupa VI de cationi[modificare | modificare sursă]

Analiza anionilor[modificare | modificare sursă]

Grupa I de anioni[modificare | modificare sursă]

Grupa II de anioni[modificare | modificare sursă]

Grupa III de anioni[modificare | modificare sursă]

Grupa IV de anioni[modificare | modificare sursă]

Grupa V de anioni[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b E. J. King "Qualitative Analysis and Electrolytic Solutions" 1959, Harcourt, Brace, and World, New York.
  2. ^ a b Popa Gr., Paralescu I.A., Chimie analitică, pag. 248-400, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1977
  3. ^ Flame Tests la chemguide.co.uk