Genetica populațiilor

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search

Genetica populațiilor este studiul distribuției și modificărilor frecvențelor alelelor în cadrul unei populație și între populații diferite. Domeniul analizează cele patru procese evolutive importante: selecția naturală⁠(en), deriva genetică⁠(en), mutația genetică⁠(en) și recombinare⁠(en). Aceasta ia în calcul și factori ca migrația genetică⁠(en), schimbări ale mediului, categorizarea și structura populațiilor⁠(en). Disciplina examinează fenomene ca adaptarea⁠(en) și speciația⁠(en).

Genetica populațiilor a fost un ingredient esențial în apariția sintezei evoluționare moderne⁠(en). Fondatorii principali au fost Sewall Wright⁠(en), J. B. S. Haldane și Ronald Fisher, care au pus și fundațiile genetică cantitativă⁠(en)

Este în mod tradițional o disciplină înalt matematizată, dar genetica populațiilor modernă incorporează cercetări de ordin teoretic, de laborator și cercetare pe teren⁠(en). Începând cu anii 1980 au fost introduse și abordările computaționale, deseori folosind teoria coalescenței⁠(en).