Genetica populațiilor

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Genetica populațiilor este studiul distribuției și modificărilor frecvențelor alelelor într-o populație și este supus celor patru procese evolutive importante: selecția naturală⁠(en), deriva genetică⁠(en), mutația genetică⁠(en) și recombinare⁠(en). Aceasta ia în calcul și factori ca migrația genetică⁠(en), schimbări ale mediului, categorizarea și structura populațiilor⁠(en). Disciplina examinează fenomene ca adaptarea⁠(en) și speciația⁠(en).

Genetica populațiilor a fost un ingredient esențial în apariția sintezei evoluționare moderne⁠(en). Fondatorii principali au fost Sewall Wright⁠(en), J. B. S. Haldane și Ronald Fisher, care au pus și fundațiile genetică cantitativă⁠(en)

Este în mod tradițional o disciplină înalt matematizată, dar genetica populațiilor modernă incorporează cercetări de ordin teoretic, de laborator și cercetare pe teren⁠(en). Începând cu anii 1980 au fost introduse și abordările computaționale, deseori folosind teoria coalescenței⁠(en).