Sari la conținut

Jean-Baptiste de Lamarck

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jean-Baptiste de Lamarck
Date personale
Nume la naștereJean-Baptiste Pierre Antoine de Monet de Lamarck Modificați la Wikidata
Născut[1][2][3][4] Modificați la Wikidata
Bazentin, Communauté de communes du Pays du Coquelicot⁠(d), Franța Modificați la Wikidata
Decedat (85 de ani)[1][2][4][5] Modificați la Wikidata
Paris, Restaurarea Bourbonilor în Franța Modificați la Wikidata
ÎnmormântatCimitirul Montparnasse Modificați la Wikidata
Cauza decesuluiatac de cord[*] Modificați la Wikidata
Frați și suroriPhilippe François de Monet de Lamarck[*][[Philippe François de Monet de Lamarck (French military personnel)|​]] Modificați la Wikidata
Căsătorit cuMarie Anne Rosalie Delaporte[*][[Marie Anne Rosalie Delaporte |​]] (până la )
Charlotte Reverdy[*][[Charlotte Reverdy |​]] (din )
Julie Mallet[*][[Julie Mallet |​]] () Modificați la Wikidata
CopiiAuguste de Lamarck[*][[Auguste de Lamarck |​]][8][9] Modificați la Wikidata
Cetățenie Regatul Franței
 Prima Republică Franceză
 Primul Imperiu Francez
 Restaurarea Bourbonilor în Franța Modificați la Wikidata
Religieromano-catolic[*] Modificați la Wikidata
Ocupațiebotanist[*]
zoolog[*]
naturalist
cadru didactic universitar[*]
biolog
chimist
meteorolog[*]
paleontolog[*]
malacolog[*]
enciclopedist
scriitor
biolog evoluționist[*]
botanical collector[*][[botanical collector (person who collects plants (or parts thereof) for scientific research)|​]]
scientific collector[*][[scientific collector (person who collects scientific or biological specimens)|​]] Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba engleză[1]
limba franceză[10] Modificați la Wikidata
Activitate
Domeniuzoologie
botanică
geologie
meteorologie
biologie[6]
evoluționism[*][6]
evolutionary theory[*][[evolutionary theory (specific, most popular theory of evolution)|​]][6]
Q137342757[*][7]  Modificați la Wikidata
InstituțieMuzeul Național de Istorie Naturală  Modificați la Wikidata
OrganizațiiSociété philomathique de Paris[*][[Société philomathique de Paris (organization)|​]]
Academia Franceză de Științe
Academia Bavareză de Științe[*]  Modificați la Wikidata
PremiiCavaler al Ordinului Național al Legiunii de Onoare[*]  Modificați la Wikidata
Semnătură

Jean-Baptiste Pierre Antoine de Monet, Cavaler de Lamarck (n. , Bazentin, Communauté de communes du Pays du Coquelicot⁠(d), Franța – d. , Paris, Restaurarea Bourbonilor în Franța) a fost un biolog (botanist, micolog, zoolog) francez.[11] El este cel care a inventat cuvântul biologie pentru a desemna știința organismelor vii și apoi a elaborat prima ipoteză despre teoria evoluționistă. Abrevierea numelui său în cărți științifice este Lam..

Repere biografice

[modificare | modificare sursă]
Bustul cavalerului de Lamarck la Bazentin
  • 1764 - Urmare a unui accident, este constrâns să părăseasca armata și devine pasionat de botanică, în timpul unui sejur la Monaco.
  • 1779 - Obține notorietate după publicarea cărții sale despre flora franceză și este ales membru în Academia de științe.
  • 1793 - Participă la crearea Muzeului național de Istorie Naturală și nu ezită ca la vârsta 50 de ani, să devină profesor de zoologie, având in studiu zoologia nevertebratelor, acestea reprezentând circa 80% dintre animale

Supraviețuitor al 4 soții, Lamarck a trăit ultimul deceniu de viață fiind nevăzător.

Teoria evoluționistă

[modificare | modificare sursă]

Prima autentică teorie evoluționistă îi este datorată lui Lamarck. În cartea sa „Philosophie zoologique” (trad. Filosofia zoologică), emite ideea eredității caracterelor dobândite. Ipoteza, în forma ei originală, rămâne până astăzi controversată din punct de vedere teoretic. Prin metodele geneticii clasice nu a putut fi dovedită, însă descoperirea unor alternative la ereditatea descrisă clasic a deschis noi orizonturi. Este cazul epigeneticii.

Lamarckism este o teorie biologică după care evoluția viețuitoarelor se explică prin influența variațiilor de mediu asupra comportamentului și morfologiei lor și care consideră că însușirile astfel dobândite se transmit ereditar.[12]

De asemenea, în lucrarea Système des animaux sans vertèbres (trad. Sistemul animalelor nevertebrate), unde propune o clasificare a nevertebratelor, expune o idee preliminară asupra evoluției.[13]

Opere (selecție)

[modificare | modificare sursă]
  • Flore française (3 volume, Paris, 1778-1805)
  • L'Illustration des genres, (Paris, 1783)
  • Encyclopédie méthodique. Botanique, vol. 1-8, Editura Panckoucke, (Paris, Liège 1783-1808)
  • Recherches sur l´organisation des corps vivantes (Paris, 1802)
  • Philosophie zoologique (Paris, 1809)
  • Système des animaux sans vertèbres (1801, 1815-1822)
  1. ^ a b c Bibliothèque nationale de France. „Jean-Baptiste de Lamarck” (în franceză). Autoritatea BnF[*]. Wikidata Q19938912. Accesat în . 
  2. ^ a b Andrew Bell. „Jean-Baptiste Lamarck” (în engleză). Ilustrator: Andrew Bell. Encyclopædia Britannica Online[*]. OCLC 71783328. OL 15859174W. Wikidata Q5375741. Accesat în . 
  3. ^ „Jean-Baptiste Lamarck” (în engleză). SNAC. Wikidata Q29861311. Accesat în . 
  4. ^ a b „Jean-Baptiste Antoine Pierre Lamarck” (în germană). Brockhaus Enzyklopädie[*]. . OL 19088695W. Wikidata Q237227. 
  5. ^ „cavaller de Lamarck” (în catalană). Gran Enciclopèdia Catalana[*]. Wikidata Q2664168. 
  6. ^ a b c „Jean-Baptiste de Lamarck”. Národní autority České republiky[*]. Wikidata Q13550863. Accesat în . 
  7. ^ „Jean-Baptiste de Lamarck”. Národní autority České republiky[*]. Wikidata Q13550863. Accesat în . 
  8. ^ Bruno Delmas; Rémi Mathis (ed.). „Jean-Baptiste de Lamarck”. La France savante[*]. Wikidata Q55740543. 
  9. ^ https://www.ac-sciences-lettres-montpellier.fr/academie_edition/sources/index.php?page=academicien_detail&id=41.  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  10. ^ „Jean-Baptiste de Lamarck”. CONOR.SI[*]. Wikidata Q16744133. 
  11. ^ Dicționar enciclopedic român, Vol. III, K-P. Editura Politică, București. . p. 58. 
  12. ^ Academia Română, Dicționarul explicativ al limbii române, Editura Univers Enciclopedic Gold, București, 2016, articolul Lamarckism
  13. ^ Hellemans, Alexander (). Istoria descoperirilor științifice. București: Orizonturi. p. 219.  ISBN 973-9342-18-3

Legături externe

[modificare | modificare sursă]