Scufundare liberă

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Scufundători în scufundare liberă (în apnee)

Scufundarea liberă sau în apnee, este efectuată prin ținerea respirației fără un aparat autonom de respirat sub apă, reprezintă cea mai veche modalitate de scufundare. Cuvântul apnee provine din limba greacă - apneiu (a = fără, pneiu = a respira).

În antichitate apar primele mărturii ale scufundătorilor de perle și bureți:

  • în urmă cu 6000 de ani, scufundătorii babilonieni furnizau meșterilor artizani sideful pentru frizele ornamentale
  • sec.V î.Hr.: Scyllos din Sion și fiica sa Cyana se scufundã pentru a tãia ancorele navelor regelui Persiei, Xerxe
  • 415 î.Hr.: scufundãtorii greci atacã sub apã și distrug barajele submarine la Siracuza
  • sec.IV î.Hr.: scrierile lui Aristotel Istoria animalelor, Oppian Haleuticele, Eschil Rugătoarele și Pliniu Istoria naturală cuprind referiri la viața și munca pescuitorilor de bureți de mare. În opinia acestora,"...ei sunt cei care au pătruns pentru întâia oară în chip sistematic în elementul neprimitor al apei".
  • secolul VI d.Hr. se fac primele referiri despre ama, pescuitoarele de perle din Japonia și Hae-Nyo din Coreea
  • 168 î.Hr.: Titus Livius relatează despre scufundătorii care au adus la suprafață comorile aruncate în mare de Perseus, ultimul rege al Macedoniei

Pescuitorii de perle și de mărgean din antichitate își puneau bucăți de bureți îmbibați cu ulei peste urechi, clești pentru strîngerea nărilor confecționați din carapace de broască țestoasă și se scufundau legați cu o parâmă cu greutate.
În perioadele care au urmat, scufundarea liberă a continuat să fie practicată atât pentru recoltarea de bureți, mărgean și perle, cât și în scopuri militare.
În anul 1913 este semnalată prima înregistrare oficială a unei scufundări libere realizată de către Georgios Statti Hagge, un pescuitor de bureți grec. Acesta s-a scufundat la adâncimea de 76 m pentru a recupera ancora cuirasatului Regina Margherita lângă insula Karpathos, în Grecia.[1]

Funcție de capacitatea pulmonară, antrenament, vârstă, adâncimea maximă a scufundării în apnee poate fi destul de mare.
Scufundarea liberă a căpătat în ultimul timp o amploare fără precedent, datorită în primul rând dezvoltării impetuoase a echipamentului de scufundare specific.
Practica acestui sport se dovedește a fi foarte utilă, contribuind la crearea unei forme fizice deosebite, la călirea organismului, dobândirea unor calități speciale cum ar fi: rezistența la oboseală, îndemânarea, perseverența, voința fermă, curajul, prudența, calmul, luciditatea, promptitudinea.
Scufundarea liberă se învață în cadrul cursurilor specializate ale diferitelor organizații și asociații de profil și practicată în mod rațional. În cadrul cursurilor sunt însușite noțiuni teoretice asupra mediului acvatic, fizica și fiziologia scufundării în apnee, echipamentul specific și utilizarea acestuia. Scufundarea liberă se face în practică după o tehnică a cărei învățare și perfecționare necesită atenție și perseverență.

Cele mai cunoscute activități de scufundare în apnee sunt explorarea, vânătoare subacvatică, fotografia subacvatică, iar recent au fost incluse în cadrul asociațiilor și organizațiilor specializate activități noi cum ar fi rugby subacvatic, hochei subacvatic și tir subacvatic.

Caracteristici fiziologice ale scufundării în apnee[modificare | modificare sursă]

Scufundarea în apnee produce modificări importante în organism. Apneea prin oprirea voluntară a respirației, produce modificări ale compoziției și volumului de gaz intrapulmonar, ale schimbului alveolo-capilar, nivelului de oxigen și dioxid de carbon dizolvat în sânge. La acestea se adaugă efectele mediului ambiant (presiunea exterioară și temperatura apei).

  • Durata apneii - depinde de capacitatea fizică și psihică a scufundătorului, antrenament și de procentul de oxigen din plămâni la începutul apneii
  • Hiperventilația - prin efectuarea de mai multe inspirații profunde, se reduce nivelul de dioxid de carbon din plămîni, întârziindu-se apariția reflexului respirator (nevoia de respirație), mărindu-se astfel durata apneii
  • Egalizarea presiunii din urechea medie și sinusuri - o dată cu începerea coborârii, datorită creșterii presiunii exterioare, apare un dezechilibru între presiunile care acționează de o parte și de alta a timpanului și anume între presiunea mediului acvatic exterior care crește cu adâncimea și presiunea aerului din urechea medie care rămâne la valoarea presiunii atmosferice. Înainte ca diferența de presiune să devină foarte mare, trebuie introdus aer din faringe în urechea medie prin trompa lui Eustache, egalizând astfel presiunile de o parte și alta a timpanului. Cea mai eficientă metodă de echilibrare este manevra Valsalva care constă în strângerea nasului între degete și suflarea de aer în nas pentru a forța aerul din faringe să deschidă trompa lui Eustache și să pătrundă prin ea către urechea medie.
  • Contracția cutiei toracice - diminuarea volumului plămânilor odată cu creșterea presiunii exterioare, urmată de contracția cutiei toracice, până la un volum limită numit volum rezidual. Volumul rezidual determină în mare parte adâncimea de scufundare și se mărește cu vârsta datorită scăderii supleții diafragmei cutiei toracice. Suplețea diafragmei cutiei toracice se poate îmbunătății prin exerciții speciale de Yoga.
  • Vasoconstricție - contracția vaselor sanguine periferice datorită presiunii exterioare și temperaturii mai scăzute a apei

Accidente specifice[modificare | modificare sursă]

  • Hipercapnia - excesul de bioxid de carbon dizolvat în țesuturi și sânge datorită unui efort fizic prea ridicat; poate conduce la apariția inspirației reflexe în timp ce scufundătorul se află sub apă, urmat de înec
  • Hipoxia - se datorează unei hiperventilații excesive ce conduce la scăderea anormală a concentrației de bioxid de carbon, avînd ca urmare dispariția nevoii de inspirație (concentrație insuficientă de oxigen în țesuturi) și apariția unei sincope la adâncime
  • Sincopa de 7 metri - apare în timpul ridicării la suprafață a scufundătorului; datorită scăderii presiunii exterioare, oxigenul devine mai puțin solubil în sânge, țesuturile și creierul sunt slab irigate cu oxigen, ducând la apariția pierderii de cunoștință, urmată de înec
  • Surmenajul cardiac - apare datorită unor apnei lungi și repetate, cu perioade de repaus prea scurte, precum și variațiilor de temperatură.

Sfaturi generale pentru evitarea accidentelor[modificare | modificare sursă]

  • înainte de perioada în care urmează să se efectueze scufundări în apnee este necesară realizarea unei pregătiri fizice dirijate (înot, alergare)
  • scufundarea în apnee trebuie practicată întotdeauna în doi (cel puțin); în timpul scufundării, cel de-al doilea scufundător supraveghează de la suprafață scufundătorul aflat în imersie
  • la coborârea sub apă nu trebuie așteptat să apară durerile de urechi pentru a echilibra presiunea apei care acționează pe timpane; în tot timpul coborârii trebuie efectuată compensarea vizorului, suflând aer pe nas
  • nu trebuie practicată în exces hiperventilația, deoarece există riscul apariției unei sincope la suprafață sau sub apă, în timpul ridicării la suprafață
  • scufundătorul în apnee trebuie să se pregătească să respire fără a exagera inspirația și expirația relaxându-se în poziție orizontală cu fața în sus la suprafața apei;
  • nu trebuie efectuate scufundări după o expunere prelungită la soare, existând pericolul unui șoc termic
  • după masă trebuie să se aștepte 3...4 ore; aceasta deoarece digestia mobilizează o parte a masei sanguine, fapt ce este în general puțin favorabil practicării unei activități sportive;
  • prezența scufundătorului trebuie semnalizată ambarcațiunilor printr-o geamandură
  • nu trebuie niciodată atinse sau depășite limitele proprii fiecărui scufundător.

Echipament[modificare | modificare sursă]

Competiții[modificare | modificare sursă]

Scufundarea liberă în cadrul competițiilor cuprinde mai multe discipline care se desfășoară în bazin sau în apă deschisă (lac sau mare) și este organizată și asistată de către AIDA International și CMAS.

Discipline în bazin[modificare | modificare sursă]

  • Apnee statică - constă în ținerea respirației un timp cât mai îndelungat
  • Apnee dinamică fără labe de înot - parcurgerea înot a unei distanțe cât mai mari pe orizontală fără labe de înot
  • Apnee dinamică cu labe de înot - parcurgerea unei distanțe pe orizontală cu labe de înot
  • Apnee semi-fond - parcurgerea unei distanțe (de regulă 300 m) în cel mai scurt timp

Discipline în apă deschisă[modificare | modificare sursă]

În toate aceste discipline, scufundătorul are la dispoziție un cablu-ghid pentru coborâre și urcare la suprafață.

  • Apnee cu greutate constantă cu labe de înot - scufundătorul trebuie să atingă cea mai mare adâncime urmând cablul ghid atât la coborâre cât și la urcare fără să se folosească de acesta și fără a lesta centura de lestare.
  • Apnee cu greutate constantă fără labe de înot - este o disciplină introdusă recent, în anul 2003
  • Apnee în imersie liberă - constă în atingerea unei adâncimi cât mai mari prin utilizarea cablului ghid atât la coborâre cât și la urcare
  • Apnee cu greutate variabilă - scufundătorul folosește pentru coborăre o placă lestată (15...30 kg), iar la urcare se trage de cablul-ghid sau înoată pe lângă acesta cu labele de înot
  • Apnee no-limit - scufundătorul coboară până la cea mai mare adâncime cu placa lestată, urcarea fiind efectuată cu ajutorul unui balon subacvatic special.

Recorduri actuale[modificare | modificare sursă]

Recorduri omologate de AIDA International până la data de 29.11.2013 [2]

  • Apnee statică

Masculin: 11 min 35 sec, Stéphane Mifsud, 2009-06-08, Hyères, Var, Franța; 19 min 21 sec, Peter Colat, 2010-02-16, St. Gallen, Elveția (respirare de O2 timp de 10 minute înainte de scufundare)

Feminin: 9 min 02 sec, Natalia Molchanova, 2013-06-29, Belgrad, Serbia

Herbert Nitsch, deținătorul recordului mondial
  • Apnee dinamică cu labe de înot

Masculin: 281 m, Goran Čolak, 2013-06-28, Belgrad, Serbia

Feminin: 234 m, Natalia Molchanova, 2013-06-28, Belgrad, Serbia

  • Apnee dinamică fără labe de înot

Masculin: 225 m, Goran Čolak, 2013-11-21, Pančevo, Serbia

Feminin: 182 m, Natalia Molchanova, 2013-06-27, Belgrad, Serbia

  • Apnee cu greutate constantă cu labe de înot

Masculin: 128 m, Alexey Molchanov, 2013-09-19, Kalamata, Grecia

Feminin: 101 m, Natalia Molchanova, 2011-09-22, Kalamata, Grecia

  • Apnee cu greutate constantă fără labe de înot

Masculin: 101 m, William Trubridge, 2010-12-16, Dean's Blue Hole, Long Island, Bahamas

Feminin: 69 m, Natalia Molchanova, 2013-09-16, Kalamata, Grecia

  • Apnee în imersie liberă

Masculin: 121 m, William Trubridge, 2011-04-10, Dean's Blue Hole, Long Island, Bahamas

Feminin: 91 m, Natalia Molchanova, 2013-09-21, Kalamata, Grecia

  • Apnee cu greutate variabilă

Masculin: 145 m, William Winram, 2013-09-03, Sharm el-Sheikh, Egipt

Feminin: 127 m, Natalia Molchanova, 2012-06-06, Sharm el-Sheikh, Egipt

  • Apnee no-limit

Masculin: 214 m, Herbert Nitsch, 2007-06-14, Spetses, Grecia

Feminin: 160 m, Tanya Streeter, 2002-08-17, Turks și Caicos

Scufundători în apnee celebri[modificare | modificare sursă]

   

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ http://www.apneabologna.it/images/haggi_statti.jpg
  2. ^ AIDA International - History of Records

Organizații și asociații[modificare | modificare sursă]

Reviste online[modificare | modificare sursă]

Firme producătoare[modificare | modificare sursă]

 

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]