Roza Șerban
| Roza Șerban | |
 Roza Șerban, deputat în Marea Adunare Națională de la Alba Iulia | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 26 februarie 1881 Căpușu Mare, județul Cluj |
| Decedat | secolul XX |
| Naționalitate |  România |
| Ocupație | profesoară |
Modifică date / text  | |
Roza Șerban (n. 26 februarie 1881, Căpușu Mare, județul Cluj - d. secolul XX) a fost deputat în Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, organismul legislativ reprezentativ al „tuturor românilor din Transilvania, Banat și Țara Ungurească”, cel care a adoptat hotărârea privind Unirea Transilvaniei cu România, la 1 decembrie 1918.[1]
Educație[modificare | modificare sursă]
Roza Șerban a absolvit Școala Normală de Fete din Blaj în anul 1898. A urmat apoi Institutul Pedagogic Superior din Budapesta.[1]
Biografie[modificare | modificare sursă]
Roza Șerban a fost profesoară Ia Liceul de Fete din Blaj din 1899 până în 1920. În anul 1912 s-a căsătorit cu profesorul, ajuns mai târziu director al Liceului ,,Dragoș Vodă" din Sighet, Mihail Șerban. Odată cu anexarea de către Ungaria a Nordului Transilvaniei în urma dictatului de la Viena, Universitatea din Cluj s-a refugiat la Sibiu iar Roza Șerban, făcând parte din corpul profesoral, a urmat aceeași cale. În 1945 a rămas văduvă în Sibiu, orașul refugiului unde și-a înmormântat soțul. Odată cu revenirea Universității s-a stabilit la Cluj împreună cu fiica sa.[2]
Activitate[modificare | modificare sursă]
În 1911, cu ocazia semicentenarului Astrei, a aranjat secția „Arta Națională” a expoziției organizate în cadrul Adunării Generale de la Blaj. Despre această expoziție și mai ales despre secția de artă națională Nicolae Iorga a scris un articol elogios. Din anul 1916 până în anul 1920 a fost vicepreședinte a Reuniunii Femeilor Române din Blaj. În această calitate, Roza Șerban a reprezentat Reuniunea la Actul Unirii de la Alba-Iulia din 1 decembrie 1918. În 1920 a fost profesoară la cursurile pregătitoare de profesori de la Universitatea din Cluj. Tot în acest an a înființat Reuniunea Femeilor Române din Sighet a cărei președinte a fost până în anul 1932. Din anul 1933 până la refugiul din 1940 a fost președinte a Crucii Roșii, filiala Sighet. În această calitate a înființat dispensare la Borșa, Sighet, Petrova etc. Pentru activitatea școlară și extrașcolară Ministerul Instrucțiunii a decorat-o cu Ordinul Muncii, clasa I.[2]
Decorații[modificare | modificare sursă]
- Ordinul Muncii, clasa I.
Note[modificare | modificare sursă]
Bibliografie[modificare | modificare sursă]
- Ioan I. Șerban, Dorin Giurgiu, Ionela Mircea, Nicolae Josan, Dicționarul personalităților Unirii. Trimișii românilor transilvăneni la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, Muzeul Național al Unirii, Alba Iulia, 2003, ISBN 973-8141-90-7
- Gelu Neamțu, Mircea Vaida-Voevod, 1 decembrie 1918. Mărturii ale participanților, vol. I-II, Editura Academiei Române, București, 2005, ISBN 973-27-1258-9 (vol. I); ISBN 973-27-1264-3 (vol. II)
Lectură suplimentară[modificare | modificare sursă]
- Daniela Comșa, Eugenia Glodariu, Maria M. Jude, Clujenii și Marea Unire, Muzeul Național Transilvania, Cluj-Napoca, 1998
- Florea Marin, Medicii și Marea Unire, Editura Tipomur, Târgu Mureș, 1993
- Silviu Borș, Alexiu Tatu, Bogdan Andriescu, (coord.), Participanți din localități sibiene la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918, Editura Armanis, Sibiu, 2015
Legături externe[modificare | modificare sursă]
- Membrii de drept ai Marii Adunării Naționale de la Alba-Iulia din 1 decembrie 1918, lista publicată în „Gazeta Oficială”, Sibiu, nr. 1, 1/14 decembrie 1918