Regiunea Flamandă
| Regiunea Flamandă | |||
| Vlaams Gewest (neerlandeză) Région flamande (franceză) Flämische Region (germană) | |||
| — Regiune a Belgiei — | |||
.jpg) | |||
| |||
 Regiunea Flamandă (Belgia) Poziția geografică în Belgia | |||
| Coordonate: 51°00′N 4°30′E / 51°N 4.5°E | |||
|---|---|---|---|
| Țară |  Belgia | ||
| Comunitate | Comunitatea Flamandă | ||
| Înființare | 8 august 1980 | ||
| Numit după | Flandra | ||
| Capitală | Orașul Bruxelles (care nu este parte a Regiunii Flamande) | ||
| Guvernare | |||
| - Executiv | Jan Jambon[*] (Nieuw-Vlaamse Alliantie[*], ) | ||
| - Coaliție (2019) | N-VA, CD&V, Open Vld | ||
| - Ministru-Președinte | Jan Jambon (N-VA) | ||
| - Legislativ | Parlamentul Flamand | ||
| - Președinte | Jan Peumans (N-VA) | ||
| Suprafață[1] | |||
| - Total | 13,625 km² | ||
| Populație (1 ianuarie 2019)[2] | |||
| - Total | 6.589.069 locuitori | ||
| - Densitate | 483 loc./km² | ||
| Grup etnic | Flamanzi | ||
| Limbi | Neerlandeză Franceză (în municipalitățile cu facilități lingvistice) | ||
| Cod ISO | BE–VLG | ||
| Imn | De Vlaamse Leeuw („Leul flamand”) | ||
| Sărbătoare oficială | 11 iulie | ||
| Prezență online | |||
| Vlaanderen.be GeoNames  OpenStreetMap relation | |||
 | |||
Modifică date / text  | |||
Regiunea Flamandă (în neerlandeză Vlaams Gewest, Pronunție în neerlandeză: /ˌvlaːms xəˈʋɛst/;[3] în franceză Région flamande; în germană Flämische Region), denumită în mod obișnuit Flandra (în neerlandeză Vlaanderen - Pronunție în neerlandeză: /ˈvlaːndərə(n)/; în franceză Flandre - Pronunție în franceză: /flɑ̃dʁ/; în germană Flandern - Pronunție în germană: /ˈflandɐn/), este una din cele trei regiuni ale Belgiei, împreună cu Regiunea Valonă și Regiunea Capitalei Bruxelles. Regiunea Flamandă ocupă partea de nord a Belgiei și se întinde pe o suprafață de 13625 km² (44,4% din Belgia). Este una din cele mai dens populate regiuni din Europa, cu o densitate de aproximativ 483 locuitori/km².
Regiunea Flamandă nu trebuie confundată cu Comunitatea Flamandă: aceasta din urmă cuprinde atât locuitorii Regiunii Flamande, cât și minoritatea vorbitoare de neerlandeză din Regiunea Capitalei Bruxelles.
Istoric și politici
[modificare | modificare sursă]Regiunea a fost înființată pe 8 august 1980, odată cu Regiunea Valonă și Regiunea Capitalei Bruxelles, ca parte a structurii statului federal belgian, alcătuit din comunități și regiuni. Imediat după înființarea sa, regiunea și-a transferat Comunității Flamande toate competențele pe care i le acordă constituția Belgiei. Prin urmare, actualele autorități flamande (Parlamentul Flamand și Guvernul Flamand) reprezintă întregul popor flamand, inclusiv populația flamandă din Regiunea Capitalei Bruxelles, care trăiește în afara granițelor administrative ale Regiunii Flamande. În consecință, Regiunea Flamandă este guvernată de instituțiile Comunității Flamande. Totuși, membrii parlamentului Comunității Flamande aleși în Regiunea Capitalei Bruxelles nu au drept de vot în afacerile regionale flamande.
Puterile și competențele Regiunii Flamande sunt definite de Constituția Belgiei și de „Legea specială cu privire la reforma instituțiilor”, din 8 august 1980.[4] Regiunea Flamandă nu are puteri și competențe în Bruxelles.
Structură
[modificare | modificare sursă]Diviziuni administrative
[modificare | modificare sursă]- Informații suplimentare: Provinciile Flandrei
Regiunea Flamandă este constituită din cinci provincii, fiecare din ele fiind alcătuită din arondismente administrative care, la rândul lor, conțin municipalități (300 în total în Flandra, denumite gemeente).[5][6]
În mod surprinzător, sediul parlamentului flamand este la Bruxelles, oraș care nu este parte a Regiunii Flamande, ci este component al Regiunii Capitalei Bruxelles, de sine stătătoare. Spre deosebire de corespondentul său flamand, parlamentul valon are sediul pe teritoriul Valoniei, la Namur.[7]
Totuși, la Bruxelles își au sediul atât instituțiile Comunității Flamande, cât și cele ale Comunității Franceze.
| Provincie | Capitală | Arondismente administrative | Populație (1 ianuarie 2019)[2] | Suprafață[1] | Densitate | |
|---|---|---|---|---|---|---|
| 1 |  Anvers (Antwerpen) |
Anvers (Antwerpen) | Antwerpen, Mechelen, Turnhout | 1,857,986 | 2876 km² | 647 km² |
| 2 | .svg){kind=small} Limburg (Limburg) |
Hasselt | Hasselt, Maaseik, Tongeren | 874,048 | 2427 km² | 361 km² |
| 3 |  Flandra de Est (Oost-Vlaanderen) |
Gent (Gand) | Aalst, Dendermonde, Eeklo, Gent, Oudenaarde, Sint-Niklaas | 1,515,064 | 3007 km² | 504 km² |
| 4 |  Brabantul Flamand (Vlaams-Brabant) |
Louvain (Leuven) | Halle-Vilvoorde, Leuven | 1,146,175 | 2118 km² | 542 km² |
| 5 |  Flandra de Vest (West-Vlaanderen) |
Bruges (Brugge) | Brugge, Diksmuide, Ieper, Kortrijk, Oostende, Roeselare, Tielt, Veurne | 1,195,796 | 3197 km² | 375 km² |
Niveluri administrative, executive și electorale
[modificare | modificare sursă]
Economie
[modificare | modificare sursă]Regiunea Flamandă are o economie modernă și diversificată, cu accentul pus pe cercetare și dezvoltare. Multe întreprinderi lucrează strâns cu centre de cercetare locale pentru a dezvolta noi produse și servicii.[8] Produsul intern brut (PIB) al regiunii a fost 269.9 miliarde € în 2018, reprezentând 59% din cel al Belgiei. PIB-ul pe cap de locuitor, raportat la puterea standard de cumpărare, a fost de 36.300 € sau 136% din PIB-ul mediu al celor 27 de state membre ale Uniunii Europene în același an.[9] Același indicator economic era estimat la 34.200 €/cap de locuitor în 2020, scăderea fiind pusă pe seama pandemiei de COVID-19.[10]
Transport
[modificare | modificare sursă]
De Lijn este principala companie de transport în comun din Regiunea Flamandă și este administrată de guvernul flamand. Cartierul general al companiei este situat în Mechelen.[11] Pe 31 decembrie 2019, compania dispunea de 2295 de autobuze și 398 de tramvaie, din care 48 circulau pe linia litoralului[12], cea mai lungă linie de tramvai aflată în exploatare în lume.[13][14] Cu excepția tramvaiului litoralului și a altor câteva linii speciale, un bilet sau abonament De Lijn este valabil pe orice mijloc de transport al companiei, în orice localitate acoperită de rețeaua de transport public a acesteia.
Guvernul flamand este responsabil și de întreținerea și administrarea a circa 500 de kilometri de drumuri regionale (în neerlandeză gewestwegen) și circa 900 de kilometri de autostrăzi care străbat teritoriul Regiunii Flamande. Alte tipuri de drumuri aflate în administrarea regiunii sunt cele provinciale și cele municipale.
Demografie
[modificare | modificare sursă]În 2019, în Regiunea Flamandă trăiau 6.589.069 de locuitori[1], reprezentând 57,8% din populația Belgiei, răspândiți pe o suprafață de 13.625 km²[1], reprezentând doar 41,5% din cea a Belgiei, ceea ce indică o densitate mare. Diamantul Flamand (în neerlandeză Vlaamse Ruit) este numele zonei centrale, cea mai populată din Regiunea Flamandă, alcătuită din câteva orașe mari ca Anvers, Gent, Leuven și Mechelen, precum și localitățile compacte dintre ele. Aproximativ 5.500.000 de persoane trăiesc în această zonă.
Orașe
[modificare | modificare sursă]
Cele mai mari orașe din Regiunea Flamandă, conform cifrelor privind populația publicate pe 1 ianuarie 2018, sunt următoarele:[15]
- Antwerpen (523.248)
- Gent (260.341)
- Bruges (118.284)
- Leuven (101.396)
- Mechelen (86.304)
- Aalst (85.715)
- Hasselt (77.651)
- Sint-Niklaas (76.756)
- Kortrijk (76.265)
- Oostende (71.332)
- Genk (66.110)
- Roeselare (62.301)
Limbă
[modificare | modificare sursă]
Limba oficială a Regiunii Flamande este neerlandeza[16], denumită uneori în mod colocvial „limba flamandă” (în neerlandeză Vlaams)[17][18]. Există și numeroase dialecte, cele mai importante fiind flamanda occidentală, flamanda orientală, dialectul brabantin și cel limburghez.
Limba franceză poate fi utilizată în anumite scopuri administrative într-un număr limitat de municipalități, 12 în total, denumite „comune cu facilități lingvistice”, din care 6 sunt situate în jurul Regiunii Capitalei Bruxelles, iar celelalte 6 la granița administrativă cu Regiunea Valonă.[19]
„Municipalitățile de la periferie” (în neerlandeză Vlaamse Rand), adică cele situate în jurul orașului Bruxelles, sunt Drogenbos, Kraainem, Linkebeek, Sint-Genesius-Rode, Wemmel și Wezembeek-Oppem.[19] Bruxelles era inițial un oraș vorbitor de neerlandeză, însă a fost francofonizat în secolele al XIX-lea și al XX-lea, în prezent locuitorii fiind în mare parte vorbitori de franceză.
Municipalitățile cu facilități lingvistice de la granița cu Valonia sunt Bever (în franceză Biévène), Herstappe, Mesen (în franceză Messines), Ronse (în franceză Renaix), Spiere-Helkijn (în franceză Espierres-Helchin), Voeren (în franceză Fourons).[19]
Minorități
[modificare | modificare sursă]Proporția minorităților în cadrul populației flamande nu este cunoscută, deoarece Regiunea Flamandă nu publică statistici oficiale priving componența etnică și lingvistică a regiunii. Statistici foarte detaliate sunt însă disponibile anual în sistemul de învățământ de stat flamand, însă ele nu se referă la minoritățile etnice cu cetățenie belgiană care locuiesc pe teritoriul Regiunii Flamande, ci doar la naționalitățile străine. În total, în anul școlar 2019–2020 erau înscriși 47.654 de elevi de naționalitate străină în ciclul de învățământ primar și 41.773 în cel secundar, în total 89.427 de elevi.[20] În sistemul preșcolar erau încriși 31.147 de copii de naționalitate străină.[20] Aceste cifre nu cuprind și elevii și preșcolarii înscriși în sistemul de învățământ privat sau confesional.
|
|
|
Religie
[modificare | modificare sursă]În Belgia, respectiv în Regiunea Flamandă, există șapte culte care sunt recunoscute și finanțate de stat: romano-catolicismul, protestantismul, evanghelismul, anglicanismul, ortodoxismul, islamul și iudaismul.[21][22] Taxele pentru finanțarea cultelor religioase recunoscute se ridicau la 474.621.366 milioane € în 2019, respectiv 79 € pe cap de locuitor flamand.[23]
Deși principala religie din Regiunea Flamandă este cea romano-catolică, numărul credincioșilor musulmani practicanți îl depășește pe cel al romano-catolicilor practicanți. La nivelul întregii Belgii, circa 400.000 de musulmani se declarau practicanți în anul 2016, în timp ce doar circa 200.000 de romano-catolici declarau că frecventează în mod regulat biserica.[24] În ultimii ani, imigrația masivă din țările musulmane, în special din Maroc și Turcia, a fost unul din motivele care a condus la creșterea sprijinului alegătorilor flamanzi pentru partidele de dreapta și extremă dreapta. Vlaams Belang, un partid populist, anti-imigrație și eurosceptic, a câștigat procente importante cu un discurs prin care atrage atenția asupra „islamizării” Belgiei și a Flandrei.[25]
Proporția practicanților diferitelor culte religioase nu este cunoscută cu exactitate, deoarece autoritățile flamande consideră practicarea religiei o chectiune privată, care îi privește doar pe credincioși, însă din când în când sunt publicate diverse studii care prezintă unele estimări. O imagine aproximativă se poate însă obține pornind de la statisticile locale și regionale publicate regulat de sistemul de învățământ primar și secundar, pe baza declarațiilor elevilor.[26][27][28] Aceste cifre nu îi cuprind însă și pe elevii care sunt înscriși în unități de învățământ privat sau școli confesionale.
|
Religia în Regiunea Flamandă, în 2008[29] Creștinism (72,7%) Alte religii (3,7%) Ateism (15,8%) Liber cugetători (7,7%) |
Confesiunile religioase ale tinerilor flamanzi cu vârste cuprinse între 14 și 25 de ani, în 2013[30] Creștinism (46%) Islam (7,2%) Alte religii (3,7%) Atei sau neinteresați (33,5%) Liber cugetători (9,6%) |
Confesiunile religioase ale elevilor din învățământul primar, în anul școlar 2019–2020[31] Catolicism (74,81%) Protestantism (1,08%) Islam (9,18%) Alte religii (0,59%) Ateism (12,98%) Liber cugetători ș.a. (1,36%) |
Confesiunile religioase ale elevilor din învățământul secundar, în anul școlar 2019–2020[31] Catolicism (77,21%) Protestantism (0,62%) Islam (6,58%) Alte religii (0,43%) Ateism (13,81%) Liber cugetători ș.a. (1,35%) |
Relații internaționale
[modificare | modificare sursă]Datorită statutului său de subiect al statului federal belgian și a faptului că o parte din competențele acestuia au fost transferate regiunilor în 1980, în momentul înființării lor, Regiunea Flamandă duce o politică externă activă pentru fiecare din aceste competențe.[32][33] Acest lucru se realizează prin tratate aplicabile la nivel internațional, pe care le încheie cu alte state, actori non-statali și organizații.[32] Există o rețea de reprezentanți ai guvernului flamand în străinătate, inclusiv la Haga, Londra, Geneva, Varșovia, New York sau Pretoria.[32] Politica externă flamandă include și controlul asupra importului, exportului și tranzitului așa-numitelor bunuri strategice precum armele, munițiile și echipamentele sau tehnologiile pentru uz militar sau care pot fi folosite atât în scopuri militare, cât și în scopuri civile. În competența politicii externe flamande intră următoarele aspecte:[32]
- reprezentarea internațională a guvernului flamand;
- coordonarea și susținerea poziției Regiunii Flamande în dosarele europene și internaționale;
- controlul comerțului internațional cu bunuri strategice și militare;
- transpunerea și supravegherea respectării tratatelor și angajamentelor internaționale;
- monitorizarea coerenței interne a acțiunilor guvernului flamand pe plan internațional;
Orașe înfrățite
[modificare | modificare sursă]
Vezi și
[modificare | modificare sursă]Note
[modificare | modificare sursă]- ^ a b c d „Totale oppervlakte volgens het Kadasterregister, België, gewesten en provincies 2020”. Be.STAT (în neerlandeză). Statbel, Biroul de Statistică al Belgiei. Accesat în .
- ^ a b „Structuur van de bevolking | Statbel”.
- ^ Separat, gewest se pronunță astfel: Pronunție în neerlandeză: /ɣəˈʋɛst/.
- ^ „Bijzondere wet tot hervorming der instellingen”. ejustice.just.fgov.be (în neerlandeză). Monitorul Oficial al Belgiei. . Accesat în .
- ^ „Alle Vlaamse steden en gemeenten”. vlaanderen.be (în neerlandeză). Site-ul web oficial al Regiunii Flamande. Accesat în .
- ^ „Gemeenten en provincies”. vlaanderen.be (în neerlandeză). Site-ul web oficial al Regiunii Flamande. Accesat în .
- ^ „Contacts”. parlement-wallonie.be (în franceză). Site-ul web oficial al Parlamentului valon. Accesat în .
- ^ „Innovation” (în engleză). Flanders.be. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ „Regional GDP per capita ranged from 30% to 263% of the EU average in 2018” (în engleză). Eurostat. Accesat în .
- ^ „Bruto binnenlands product per inwoner”. vlaanderen.be (în neerlandeză). Site-ul web oficial al Regiunii Flamande. Accesat în .
- ^ „Hoofdkantoor”. delijn.be (în neerlandeză). De Lijn. Accesat în .
- ^ „Jaarverslag De Lijn 2019 | 2019 IN CIJFERS”. delijn.be (în neerlandeză). De Lijn. p. 21. Accesat în .
- ^ Rodney Bolt (). „Belgium by the sea” (în engleză). The Telegraph. Accesat în .
- ^ Nige Burton (). „Kusttram – the Belgian Coastal Tramway from De Panne to Knokke” (în engleză). worldtravelblog.co.uk. Accesat în .
- ^ „kek_demo” (în neerlandeză). Aps.vlaanderen.be. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ „De taalwetgeving in Vlaanderen”. vlaanderen.be (în neerlandeză). Site-ul web oficial al Regiunii Flamande. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ „Spreek je al Vlaams?”. nkvk.be (în neerlandeză). Camera de Comerț a Belgiei și Luxemburgului. . Accesat în .
- ^ Jacques Van Keymeulen (). „Het 'Vlaams', een taal of een misverstand?” (PDF). biblio.ugent.be (în neerlandeză). Universitatea Radboud Nijmegen. Accesat în .
- ^ a b c „Faciliteitengemeenten in het Vlaamse Gewest”. vlaanderen.be (în neerlandeză). Site-ul web oficial al Regiunii Flamande. Accesat în .
- ^ a b c d „Leerlingen van vreemde nationaliteit”. vlaanderen.be (în neerlandeză). Site-ul web oficial al Regiunii Flamande. Accesat în .
- ^ „Overzicht levensbeschouwingen”. vrt.be (în neerlandeză). VRT. . Accesat în .
- ^ „ONTWERP VAN DECREET betreffende de materiële organisatie en werking van de erkende erediensten”. vlaamsparlement.be (în neerlandeză). Parlamentul Flamand. . Accesat în .
- ^ „Religie kost elke Vlaming 79 euro per jaar”. hln.be (în neerlandeză). HLN. . Accesat în .
- ^ Ruben Mooijman (). „Islam is de grootste religie van het land”. standaard.be (în neerlandeză). De Standaard. Accesat în .
- ^ „Islamisering stoppen”. Eerst onze mensen (PDF). vlaamsbelang.org (în neerlandeză). Vlaams Belang. p. 31. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în .
- ^ „Statistisch jaarboek van het Vlaams onderwijs 2019-2020”. vlaanderen.be (în neerlandeză). Site-ul web oficial al Regiunii Flamande. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ „Bevolking: Demografische situatie, talen en levensbeschouwingen”. eacea.ec.europa.eu (în neerlandeză). Comisia Europeană. . Accesat în .
- ^ Joris Truyts (). „Keuze voor islamles als levensbeschouwelijk vak op school zit in de lift”. vrt.be (în neerlandeză). VRT. Accesat în .
- ^ S. Botterman, M. Hooghe (). „Levensbeschouwing in Vlaanderen, 1996-2008” (PDF). Studiedienst van de Vlaamse Regering (în neerlandeză). Uitgeverij Lannoo. p. 6. Accesat în .
- ^ „Facts & Figures: Religie bij Vlaamse jongeren” (PDF) (în neerlandeză). jeugdonderzoeksplatform.be. p. 2. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în .
- ^ a b „Godsdienst en niet-confessionele zedenleer”. vlaanderen.be (în neerlandeză). Site-ul web oficial al Regiunii Flamande. Accesat în .
- ^ a b c d „Buitenlands beleid”. vlaamsparlement.be (în neerlandeză). Parlamentul Flamand. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ „Beleidsnota | Buitenlands Beleid en Ontwikkelingssamenwerking 2019-2024” (PDF). fdfa.be (în neerlandeză). Parlamentul Flamand. . Arhivat din original (PDF) la . Accesat în .
- ^ „ベルギー3地域と「友好交流及び相互協力に関する覚書」を締結” (în japoneză). Accesat în .
Legături externe
[modificare | modificare sursă]- nl Site web oficial
- en Flanders Authoriy.
- nl Toerisme Vlaanderen
- en fr de Flanders online.