Regatul Georgiei

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Regatul Georgiei
საქართველოს სამეფო
Sakartvelos samepo
—  Monarhie  —
← ← ← ← ←  – → → →
DrapelStemă
DrapelStemă
Regatul Georgiei între anii 1184 - 1230 la întinderea maximă teritorialã
Regatul Georgiei între anii 1184 - 1230 la întinderea maximă teritorialã
Regatul Georgiei între anii 1184 - 1230 la întinderea maximă teritorialã
CapitalăKutaisi (1008-1122)
Tbilisi (1122-1490)
LimbăGeorgiană
ReligieCreștinism-Ortodox
Guvernare
Formă de guvernarefeudal monarchy[*][[feudal monarchy (form of government)|​]]
Rege 
 - 978-1014Bagrat al III-lea (primul)
 - 1446-1465George al VIII-lea (ultimul)
Istorie
Epoca istoricăEvul Mediu
Stabilirea regatului1008
Dominația mongolămartie 1238
Dominația triburilor turco-mongolenoiembrie 1386
Colapsul1490
În prezent parte din
 Georgia
 Armenia
 Azerbaijan
 Iran
 Turcia
 Rusia
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Regatul Georgiei (georgiană საქართველოს სამეფოSak’art’velos Samep’o) a fost un regat medieval stabilit în 975 de către Bagrat al III-lea. Acesta a înflorit pe parcursul secolelor XI și XII, așa-zisa Epocă de aur din istoria Georgiei. Acesta a căzut sub dominația invaziei mongole în secolul XII, dar și-a re-afirmat suveranitate începând cu anii 1340. Reânceperea invaziilor turco-mongole începnd cu 1386 au condus la colapsul final al regatului în anarhie începând cu 1466 și la recunoașterea reciprocă a regatelor din componenta acesteia, Kartli, Kaheti și Imereti ca state independente, între anii 1490 și 1493. Un stat georgian unificat nu s-ar fi putut realiza până în 1762, când regatele Kartli și Kaheti s-au unit pentru a forma Regatul Kartli-Kaheti. În 1810, statul a fost anexat de către Imperiul Rus și a rămas sub dominație rusă (mai târziu sovietică) până în 1991, când s-a format Georgia din prezent.

Origini[modificare | modificare sursă]

Ascendența dinastiei Bagrationi poate fi urmărită spre secolul VIII, când au venit pentru a conduce Tao-Clarjetia. Restaurarea regalității georgiene a început în anul 888, când Adarnase al IV-lea și-a luat titlul de „Rege al georgienilor”. David al II-lea, care aparținea dinastiei Bagrationi, conform tradiției georgiene, descindea din regele David Psalmistul. Acest lucru poate explica apariția harpei și a praștiei pe stema regală a dinastiei.[1] Regatul Georgiei s-a stabilit în 1008. În acest an Bagrat al III-lea, fiul lui Gurgen al II-lea, devine conducătorul Regatului Georgiei de Vest, care includea Principatele Imeriti, Mingrelia, Abhazia, Guria și Svanetia. Mama lui Bagrat a fost regina Guranduht, o fiică a lui George al II-lea al Abhaziei.

Epoca de Aur[modificare | modificare sursă]

Regina Tamara împreună cu tatăl ei regele George al III-lea (frescă restaurată din Mănăstirea Betania)
Istoria Georgiei
Stema Georgiei
Acest articol este parte a unei serii
Preistoria
Antichitatea
Colchida
Iviria
Georgia romană
Egrisia
Creștinismul în Georgia
Evul Mediu
Principatul Iviriei
Ocupația arabă
Dinastia Bagrationi
Regatul Abhaziei
Hereti
Regatul Georgiei
Invazia mongolă
Regatul Kartli
Regatul Kaheti
Regatul Imereti
Regatul Kartli-Kaheti
Istoria modernă
Georgia în Imperiul Rus
Republica Democrată Georgia
Invazia Armatei Roșii în Georgia
RSS Georgiană
Georgia independentă
Portal Georgia
 v • d • m 

Regatul unificat și-a menținut independența precară față de Imperiul Bizantin și față de Imperiul Selgiuc de-a lungul secolului XI, și a înflorit sub domnia lui David al IV-lea (1089–1125), care a respins atacurile selgiucizilor și a terminat esențiala unficare a Georgiei prin recucerirea Tbilisiului în 1122.

Regatul Georgiei în timpul domniei reginei Tamara

Odată cu declinul puterii bizantine și cu dizolvarea Marelui Imperiu Selgiuc, Georgia a devenit una dintre cele mai proeminent popoare creștine din Orientul Mijlociu, imperiul său pan-caucazian,[2] întinzându-se la lungimea maximă a granițelor sale, de la Caucazul de Nord către Iranul de Nord și partea vestică a Anatoliei. În ciuda incidentelor repetate de certuri dinastice, regatul a continuat să prospere în timpul domniei lui Demetriu I (1125–1156), George al III-lea (1156–1184) și în special, în timpul domniei fiicei lui, Tamara (1184–1213). Odată cu moartea lui George al III-lea, dinastia s-a stins pe line bărbătească și a continuat, din mariajul reginei Tamara, cu prințul alaun, David Soslan, un descendent reputat al familiei Bagrationi.

Dominația mongolă[modificare | modificare sursă]

În 1220, în urma invaziilor mongole în teritoriul transcaucazian, „epoca de aur” a regatului ia sfârșit, partea estică a Georgiei devenind vasală hanatului mongol Il. Însă regatul Imeriti, situându-se în partea vestică a Georgiei, a rămas independent sub domnia unei linii separate a Bagrationilor. În timpul lui George al V-lea (1314–1346) a existat o perioadă de renaștere, dar atacurile cuceritorului turc, Timur Lenk, dintre 1386 și 1403, a introdus regatul într-o situație proastă din punct de vedere economic și al dezvoltării culturale din care nu și-a revenit niciodată.

Ultimul rege al Georgiei unite a fost Alexandru I, a cărui fii au divizat regatul în mai multe principate disputate.

Cronologie[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Wardrop, John Oliver (). The kingdom of Georgia; notes of travel in a land of woman, wine and song, to which are appended historical, literary, and political sketches, specimens of the national music, and a compendious bibliography. In 1089 David II, of the Bagratid line, descended, if we are to believe tradition, from David the Psalmist (note the harp and the sling in the royal arms of Georgia), as well as from Pharnavaz, came to the throne. 
  2. ^ Georgia, Encyclopædia Britannica

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Surse[modificare | modificare sursă]

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Regatul_Georgiei&oldid=15319461