Regatul Bagratid al Armeniei
| Regatul Bagratid al Armeniei | ||||
| Armenia | ||||
| Բագրատունյաց Հայաստան | ||||
| — regat — | ||||
| ||||
| ||||
 Armenia Bagratidă în jurul anului 1000 | ||||
| Capitală | Bagaran(d) (885–890) Shirakavan (890–929) Kars (929–961)[1] Ani(d) (961–1045) | |||
|---|---|---|---|---|
| Limbă | armeana | |||
| Religie | Creștinism (Biserica Apostolică Armeană) | |||
| Guvernare | ||||
| Formă de guvernare | monarhie | |||
| Conducător | ||||
| - 885-890 | Așot I al Armeniei | |||
| - 890-914 | Smbat I | |||
| - 914-928 | Așot II | |||
| - 928-953 | Abas I | |||
| - 953-977 | Așot III | |||
| - 977-989 | Smbat II | |||
| - 989-1020 | Gagik I | |||
| - 1020-1040 | Hovhannes-Smbat III Ashot IV (concomitent) | |||
| - 1042-1045 | Gagik II | |||
| Istorie | ||||
| Economie | ||||
| Monedă | hyperperion, dinar abbasid | |||
| În prezent parte din | ||||
 Armenia Azerbaijan Georgia Iran Turcia | ||||
Modifică date / text  | ||||
Regatul Bagratid al Armeniei, cunoscut și ca Armenia Bagratidă (armeană Բագրատունյաց Հայաստան Bagratunyats Hayastan sau Բագրատունիների թագավորություն, Bagratunineri t’agavorut’yun, „regatul Bagratunilor”), a fost un stat independent înființat de Așot I Bagratuni(d) la începutul anilor 880[2] după două secole de dominare a Armeniei Mari sub conducere arabă Omeiadă și Abbasidă. Cu două puteri contemporane în regiune, Abasizii și bizantinii, preocupate să-și concentreze forțele pe subjugarea popoarelor din regiune și cu împrăștierea mai mulor familii nobile armenești nakharar(d), Așot a fost capabil să se afirma ca personaj conducător al mișcării de alungare a arabilor din Armenia.[3]
Prestigiul lui Așot a crescut după ce liderii bizantini și arabi i-au cerut să mențină un stat tampon lângă frontierele lor. Califatul l-a recunoscut pe Așot ca „principe al principilor” în 862 și, mai târziu, rege în 884 sau 885. Înființarea regatului Bagratuni(d) ulterior a condus la fondarea altor principate și regate armene: Taron(d), Vaspurakan(d), Kars, Khachen(d) și Siunik(d).[4] Unitatea între toate aceste state a fost uneori greu de menținut în timp ce bizantinii și arabii n-au încetat să exploateze sitația regatului pentru propriile câștiguri.[necesită citare] Sub regimul lui Așot al III-lea, Ani(d) a devenit capitala regatului și s-a dezvoltat devenind un centru economic și cultural înfloritor.[5]
Prima jumătate a secolului 11 a fost martora unui declin și în cele din urmă a unui colaps al regatului. Cu șirul de victorii ale împăratului Vasile al II-lea prin care a anexat părți din Armenia de sud-vest, regele Hovhannes-Smbat(d) s-a simțit nevoit să-i cedeze teritoriile și în 1022 a promis să lase prin testament regatul bizantinilor după moartea sa. Oricum, după decesul lui Hovhannes-Smbat în 1041, succesorul său, Gagik II(d), a refuzat să predea Aniul și a continuat rezistența până în 1045, când regatul său, chinuit de amenințări interne și externe, a fost în final cucerit de forțele bizantine.[6]
Referințe[modificare | modificare sursă]
- ^ Bloom, Jonathan M.; Blair, Sheila, ed. (). The Grove Encyclopedia of Islamic Art and Architecture, Volume 3. Oxford: Oxford University Press. p. 371. ISBN 9780195309911.
- ^ Grigoryan, M. (). „Բագրատունյաց թագավորության սկզբնավորման թվագրության շուրջ [On Dating Bagratid Armenia]”. Lraber Hasarakakan Gitutyunneri (în armeană) (2-3): 114–125.
- ^ Bournoutian, George A. (). A Concise History of the Armenian People: From Ancient Times to the Present. Costa Mesa, CA: Mazda. p. 89. ISBN 978-1-56859-141-4.
- ^ hy Ter-Ghevondyan, Aram N. «Բագրատունիների Թագավորություն» (Bagratuni Kingdom). Soviet Armenian Encyclopedia. vol. ii. Yerevan, Armenian SSR: Armenian Academy of Sciences, 1976, p. 202.
- ^ Ghafadaryan, Karo (). „Անի [Ani]”. Soviet Armenian Encyclopedia (în armeană). 1. Yerevan: Armenian Academy of Sciences. pp. 407–412.
- ^ Bournoutian. Concise History, p. 87.