Realismul în relațiile internaționale

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Teorii principale din
relațiile internaționale
și derivate

Realism și Neorealism
Idealism, Liberalism și Neoliberalism
Marxism și Teoria dependenței
Funcționalism și Neofuncționalism
Teoria critică și Constructivism


Realismul conține o mare varietate de teorii ale relațiilor internaționale. Aceste diverse teorii pornesc toate de la premisa că statele sunt motivate în acțiunile lor de interese de putere/securitate și mai puțin de idealuri. Astfel, conform teoriei realiste, statele nu pot să acționeze decât rațional, judecând la rece situația și acționând pentru a-și păstra/mări puterea, respectiv, securitatea.

Asumpțiuni comune[modificare | modificare sursă]

  • Sistemul internațional este anarhic. În absența unei Autorități Centrale care să regularizeze raporturile dintre state; Statele în relațiile dintre ele urmăresc să își conserve suveranitatea.
  • Supraviețuirea lor într-un sistem anarhic este principarea preocupare a statelor.
  • Statele sunt actori raționali și unitari și își urmăresc propriile interese adică supraviețuirea. Supraviețuirea se realizează printr-un sistem de alianțe.
  • Urmărind „interesul național”, statele își obțin securitatea națională și supraviețuirea.


Realismul clasic[modificare | modificare sursă]

Reprezentanți ai realismului clasic sunt:


Școala engleză sau raționalismul[modificare | modificare sursă]


Neorealismul sau realismul structural[modificare | modificare sursă]


Realismul neoclasic[modificare | modificare sursă]