Deși acest articol conține o listă de referințe bibliografice, sursele sale rămân neclare deoarece îi lipsesc notele de subsol. Puteți ajuta introducând citări mai precise ale surselor.
Maria Eleonore von Kaunitz[*][[Maria Eleonore von Kaunitz ((1775-1825))|]] (din ) Maria Antonia, Countess of Beilstein[*][[Maria Antonia, Countess of Beilstein (Austrian noble, second spouse of the Prince of Metternich (1806-1829))|]] (din ) Zichy-Ferraris Melánia[*][[Zichy-Ferraris Melánia (aristocrat and patron (1805—1854))|]] (din )
Klemens Wenzel Nepomuk Lothar von Metternich-Winneberg zu Beilstein (n. 15 mai1773, Koblenz — d. 11 iunie1859, Viena) a fost un om de stat austriac și unul dintre cei mai importanți diplomați ai timpului său.
A făcut parte din marea aristocrație imperială, născut fiind în familia conților (în germanăGraf, în TransilvaniaGrof) renani von Metternich-Winneberg. În anul 1813 a fost ridicat la titlul de principe (în germanăFürst).
Din 1809 a ocupat funcția de ministru de externe al Imperiului Austriac.
În ultimii ani de domnie ai împăratului Francisc I și în perioada domniei împăratului Ferdinand I, a fost de facto, conducătorul statului austriac.
La Congresul de la Viena, a fost principalul negociator și eminența cenușie a istoricului eveniment.
Din punct de vedere politic, el apare ca un apărător al drepturilor monarhice inalienabile, într-o Europă în care începea să adie vântul democrației, fiind considerat deseori un conservator inflexibil și reacționar.
Regimul conservator instaurat în Austria și-a găsit expresia clasică în politica promovată de cancelarul Metternich (1773-1859). În concepția sa liniștea și stabilitatea" erau scopurile principale ale oricărui lider politic. Asemenea noțiuni ca ,,libertate", ,,parlamentarism" îi erau cu desăvârșire străine. Ele i se asociau doar cu noțiunile de "boală, vulcan, incendiu, revoluție". Pentru a menține ordinea în imperiu, el recurgea frecvent la metode represive.
În vorbe, Metternich nu nega posibilitatea înfăptuirii unor reforme. Dar tot el afirma ca orice reformă este o cedare și destabilizează sistemul monarhic. Principiile preferate ale cancelarului în politica națională erau: centralizare, germanizare și catolicizare.