Reacție Gattermann

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Reacția Gattermann este o reacție organică de formilare în care un amestec de acid cianhidric și acid clorhidric reacționează cu un compus aromatic formând o aldehidă aromatică. Reacția este similară cu acilarea Friedel-Crafts și se realizează cu acid clorhidric și un catalizator acid Lewis (de exemplu, cu clorură de aluminiu AlCl3):

Reacția a fost denumită după chimistul german Ludwig Gattermann[1] Este similară cu reacția Hoesch în care se folosește în schimb un nitril.

Reacția poate fi simplificată prin înlocuirea amestecului HCN/AlCl3 cu cianură de zinc.[2] Deși este foarte toxică, Zn(CN)2 este un compus solid, ceea ce o face mai ușor de manipulat decât acidul cianhidric gazos.[3] Zn(CN)2 reacționează cu acidul clorhidric formând reactantul, iar Zn(CN)2 este și catalizator acid Lewis in-situ. Utilizând Zn(CN)2 se poate obține mesitaldehidă din mesitilen.[4]

Mecanism de reacție[modificare | modificare sursă]

Reacția Gattermann este o reacție de substituție electrofilă aromatică.

Variante[modificare | modificare sursă]

Reacția Gattermann-Koch[modificare | modificare sursă]

Reacția Gattermann-Koch, denumită după Ludwig Gattermann și Julius Arnold Koch,[5] este o variantă a reacției Gattermann în care se utilizează monoxid de carbon (CO) în locul acidului cianhidric.[6]

Spre deosebire de reacția Gattermann, această variantă nu se poate aplica fenolului sau eterilor fenolici.[3] În plus, când se utilizează clorura de zinc pe post de catalizator, este necesară și prezența unor urme de co-catalizator de clorură de cupru (I).

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Gattermann, L.; Berchelmann, W. (). „Synthese aromatischer Oxyaldehyde”. Berichte der deutschen chemischen Gesellschaft. 31 (2): 1765–1769. doi:10.1002/cber.18980310281. 
  2. ^ Adams R.; Levine, I. (). „Simplification of the Gattermann Synthesis of Hydroxy Aldehydes”. J. Am. Chem. Soc. 45 (10): 2373–77. doi:10.1021/ja01663a020. 
  3. ^ a b Adams, Roger (). Organic Reactions, Volume 9. New York: John Wiley & Sons, Inc. pp. 38 & 53–54. doi:10.1002/0471264180.or009.02. ISBN 9780471007265. 
  4. ^ Fuson, R. C.; Horning, E. C.; Rowland, S. P.; Ward, M. L. (), „Mesitaldehyde”, Org. Synth., doi:10.15227/orgsyn.023.0057 ; Collective Volume, 3, p. 549 
  5. ^ Gattermann, L.; Koch, J. A. (). „Eine Synthese aromatischer Aldehyde”. Chemische Berichte. 30 (2): 1622–1624. doi:10.1002/cber.18970300288. 
  6. ^ Li, Jie Jack (). Name Reactions: A Collection of Detailed Reaction Mechanisms (available on Google Books) (ed. 2nd). Springer. p. 157. ISBN 3-540-40203-9. 

Vezi și[modificare | modificare sursă]