Sari la conținut

Prezbiterianism

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Calvinism
Jean Calvin

Baze
Creștinism
Augustin de Hipona
Reforma Protestantă

Specific
Învățătura lui Calvin
Cele cinci Sola
Cele cinci puncte ale calvinismului
Principiul regulator de închinare
Mărturisiri calviniste de credință

Influențe
Théodore Beza
Sinodul din Dort
Puritanism
Jonathan Edwards
Teologii de la Princeton
Karl Barth

Biserici
Reformate
Presbiteriene
Congregaționaliste
Baptiste Reformate

Popoare
Calviniștii afrikaneri
Hughenoții
Strămoșii pelerini
Puritanii

Prezbiterianismul este ramura Bisericii Reformate din Scoția, care a aderat la confesiunea calvinistă din cadrul Reformei protestante, așa cum a fost formulată de John Knox. Teologia prezbiteriană subliniază suveranitatea lui Dumnezeu, autoritatea Bibliei și necesitatea harului prin credința în Isus Hristos.

Prezbiterianismul a evoluat inițial în Scoția înainte de Actul Uniunii din 1707. Majoritatea puținilor prezbiterieni care mai pot fi găsiți în Anglia de astăzi își pot găsi o conexiune scoțiană. Deși unii aderenți se mențin pe linia trasată de teologia lui Calvin și a succesorilor săi direcți, există o largă desfășurare de viziuni teologice în cadrul prezbiterianismului contemporan.

Urmele prezbiterienilor moderni pot fi găsite în Reforma scoțiană. Congregațiile locale constau din obști alcătuite din reprezentanți ai localnicilor, mod de organizare care este întâlnit la toate nivele superioare celor de bază (Presbytery, Synod and General Assembly). Teoretic, în prezbiterianism nu există un episcop; totuși anumite grupuri, mai ales din Europa de Est precum și alte grupuri ecumenice au superintendenți care se numesc formal episcopi. Oficiul sau instituția bătrânilor reprezintă un alt semn distinctiv al prezbiterianismului, această entitate nu este preoțească luând parte în toate deciziile la toate nivelele.

Rădăcinile Prezbiterianismului se regăsesc în Mișcarea de Reformă Europeană din secolul al 16-lea, exemplul Genevei lui Jean Calvin reprezentând o influență specială. Cele mai multe biserici din Mișcarea de Reformă care își au originile istorice în Scoția sunt sau Presbiteriene sau Congregaționaliste în conducere.

În secolul XX, unii prezbiterieni au jucat un rol important în Mișcarea Ecumenică, inclusiv Consiliul Mondial al Bisericilor. Multe denominații Presbiteriene au găsit căi pentru a lucra împreună cu alte denominații ale Mișcării de Reformă și cu Creștini din alte tradiții, în mod special în cadrul Alianței Mondiale a Bisericilor Reformate. Unele biserici Presbiteriene au intrat în uniuni cu alte biserici, precum Congregaționaliști, luterani, anglicani, and metodiști.

[1]

În Țara Galilor Prezbiterianismul este reprezentat de Biserica Prezbiteriană din Wales, care a fost inițial compusă în mare parte din calviniști metodiști.

Huguenot Cross

În Franța Prezbiterianismul este reprezentat de Biserica Reformată din Franța, Prezbiterianismul este cel mai numeros grup protestant din Franța. Exista de asemenea Luterani si Evanghelici. Termenii utilizați în Franța sunt "Protestant, Calvinist", nu "Prezbiterian". Simbolul este crucea hughenotă (Croix Huguenote), cu un rug aprins.

Evolution of Presbyterianism in the United States. Courtesy of the Presbyterian Historical Society, Philadelphia, PA.

Caracteristici

[modificare | modificare sursă]
Presbyterian Cross

Practicarea cultului

[modificare | modificare sursă]

Principalele elemente ale cultului

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ A detailed breakdown of Presbyterian and Reformed churches by region and country is available at Reformed Online
  • Stewart J Brown. The National Churches of England, Ireland, and Scotland, 1801-46 (2001)
  • William Henry Foote. Sketches of North Carolina, Historical and Biographical... (1846) - full-text history of early North Carolina and its Presbyterian churches
  • Andrew Lang. John Knox and the Reformation (1905)
  • William Klempa, ed. The Burning Bush and a Few Acres of Snow: The Presbyterian Contribution to Canadian Life and Culture (1994)
  • Marsden, George M. The Evangelical Mind and the New School Presbyterian Experience (1970)
  • Mark A Noll. Princeton And The Republic, 1768-1822 (2004)
  • Frank Joseph Smith, The History of the Presbyterian Church in America, Reformation Education Foundation, Manassas, VA 1985
  • William Warren Sweet, Religion on the American Frontier, 1783—1840, vol. 2, The Presbyterians (1936), primary sources
  • Ernest Trice Thompson. Presbyterians in the South vol 1: to 1860; Vol 2: 1861-1890; Vol 3: 1890-1972. (1963-1973)
  • Leonard J. Trinterud, The Forming of an American Tradition: A Re-examination of Colonial Presbyterianism (1949)
  • Encyclopedia of the Presbyterian Church in the United States of America (1884)
  • Articles Declaratory of the Constitution of the Church of Scotland Arhivat în , la Wayback Machine.

Format:PortalCalvinism

Confesiunea Credinței

[modificare | modificare sursă]

Collegii și seminarii

[modificare | modificare sursă]

Clergy, or theologians:

Lay members: (source: adherents.com)

Legături externe

[modificare | modificare sursă]
Commons
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de prezbiterianism