Plaiuri, Cluj

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Plaiuri
—  Sat  —
Plaiuri
Plaiuri
Plaiuri se află în România
Plaiuri
Plaiuri (România)
Dispunerea localității în România
Coordonate: 46°35′20″N 23°34′17″E46°35′20″N 23°34′17″E

ȚarăFlag of Romania.svg România
JudețActual Cluj county CoA.png Cluj
ComunăPetreștii de Jos

SIRUTA58981
Atestare1381

Altitudine560 m.d.m.

Populație (2011)
 - Total141 locuitori

Fus orarEET (+2)
 - Ora de vară (DST)EEST (+3)
Cod poștal407462
Prefix telefonic+40 x64[1]

Prezență online
GeoNames Modificați la Wikidata
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Plaiuri, Cluj

Plaiuri (în trecut Hăsmaș; în maghiară Tordahagymás) este un sat în comuna Petreștii de Jos din județul Cluj, Transilvania, România.

Plaiuri pe Harta Iosefină a Transilvaniei, 1769-1773 (Sectio 109)

Pe Harta Iosefină a Transilvaniei din 1769-1773 (Sectio 109) satul Plaiuri apare sub numele de Hagymas.

Istoric[modificare | modificare sursă]

Satul apare menționat din 1381 ca Hagymas mezew (Câmpul cu ceapă), iar apoi 1435 - poss. Hagymas, 1456 - poss. Hagymas[2].

Demografie[modificare | modificare sursă]

De-a lungul timpului populația localității a evoluat astfel:

Recensământul[3] [4] Structura etnică
Anul Populația Români Maghiari Germani Rromi Alte etnii
1850 287 282 5 0
1880 374 367 4 3 0
1890 424 414 2 4 4
1900 456 451 5 0
1910 506 498 8 0
1920 517 511 6 0
1930 587 587 0
1941 632 627 5 0
1956 642 ? ? ? ? ?
1966 573 573 0
1977 401 401 0
1992 219 219 0
2011 141 141 0

Lăcașuri de cult[modificare | modificare sursă]

Biserica satului Plaiuri a fost construită de greco-catolici. Piatra de temelie a fost pusă în anul 1930, lucrările fiind finalizate după trei ani. Biserica a fost sfințită în anul 1933, probabil de episcopul Iuliu Hossu, cel care păstorea în acel moment Eparhia greco-catolică de Cluj–Gherla. Biserica are hramul „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” și este construită în stil baroc. Nu se cunoaște numele pictorului care a înfrumusețat lăcașul de cult, acesta putând fi același cu cel care semnează icoanele împărătești: Gavrilă Dégh. În 1948, după interzicerea de către comuniști a cultului greco-catolic, biserica a fost dată spre folosință ortodocșilor[5].

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Simon András, Gáll Enikő, Tonk Sándor, Lászlo Tamás, Maxim Aurelian, Jancsik Péter, Coroiu Teodora (). Atlasul localităților județului Cluj. Cluj-Napoca: Editura Suncart. ISBN 973-86430-0-7. 
  • Dan Ghinea (). Enciclopedia geografică a României. București: Editura Enciclopedică. ISBN 978-973-45-0396-4. 
  • Valentin Vișinescu, Vasile Lechințan Petreștii de Jos - Studiu monografic, Editura Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2002, ISBN 973-686-324-7

Galerie de imagini[modificare | modificare sursă]


Note[modificare | modificare sursă]