Piotr Kropotkin

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Piotr Kropotkin
Kropotkin Nadar.png
Date personale
Născut 27 noiembrie/ Modificați la Wikidata
Moscova, Imperiul Rus[1][2] Modificați la Wikidata
Decedat (78 de ani)[3][4][5] Modificați la Wikidata
Dmitrov, Rusia[6][2] Modificați la Wikidata
Înmormântat Cimitirul Novodevicii[*] Modificați la Wikidata
Cetățenie Flag of Russia.svg Imperiul Rus
Flag of Russia.svg Republica Rusă
Flag of the Russian SFSR (1918-1920).svg RSFS Rusă Modificați la Wikidata
Religie ateism Modificați la Wikidata
Ocupație geograf
scriitor
explorator
filozof
autobiograf[*]
jurnalist
economist[*]
anarhist[*]
biolog Modificați la Wikidata
Activitate
Alma mater Universitatea de Stat din Sankt Petersburg
Piotr Kropotkin

Piotr Alexeevici Kropotkin (n. 1842 - d. 1921) a fost un filozof politic, revoluționar anarhist rus, membru al unei familii princiare. El a fost un continuator al mișcării anarhice, după Mihail Bakunin. reprezentant al ideologiei anarho-sindicaliste, de asemenea geograf

Se trage din familie de nobili. Este prinț. Tatăl său se trage din familie de cneji ruși, iar mama e fiica unui general rus. Este selectat într-un grup de 50 de copii, de paji care să slujească la curtea țarului, având totodată parte de o educație aleasă. Rămâne acolo până în 1862. Pe baza lecturilor sale, are revelația că principala problemă a Rusiei e condiția țărănimii. Se înrolează în regimentul cazacilor siberieni. Începe astfel cartografierea Siberiei și se îndrăgostește de geografie. Aceasta este perioada în care începe să scrie. În 1867, părăsește armata.

După Comuna din Paris, adică după 1871, începe să scrie în favoarea comunei și citind lucrările lui Bakunin, este atras de perspectiva anarhistă.

Intră în Internaționala muncitorească. Este arestat, stă 2 ani în închisoare. Intră în cercurile anarhice din țările europene prin care trece. Ajunge în Elveția. În 1881, este expulzat ca urmare a declarațiilor sale privind asasinarea țarului Alexandru al 2-lea.

Ajunge în Anglia, după care în Franța, unde este arestat. Fuge în Canada. În 1902 publică lucrarea sa fundamentală: Ajutorul reciproc ca factor de evoluție, în care formulează o nouă teorie, diferită de cea a lui Charles Darwin, în ceea ce privește factorul evoluției umane.

În 1905 este decepționat de eșecul revoluției. Se întoarce în Rusia, în februarie 1917, în timpul primei revoluții, când Kerenski îi face propunerea de a face parte din guvernul său, ca ministru al învățamântului. Dar Kropotkin refuză, afirmând că din calitatea sa de anarhist, el nu poate să facă parte dintr-un guvern.

Rămâne în Rusia până la sfârșitul vieții. Moare în 1921, trăind ultimii ani, în Rusia leninistă. La moartea sa se produce ultima întâlnire a anarhiștilor ruși.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Gemeinsame Normdatei, accesat la 10 decembrie 2014 
  2. ^ a b Marea Enciclopedie Sovietică (1969–1978) 
  3. ^ a b EB-12 / Kropotkin, Peter Alexeivich, Prince 
  4. ^ Marea Enciclopedie Sovietică (1969–1978) 
  5. ^ Data.bnf.fr, accesat la 10 octombrie 2015 
  6. ^ Gemeinsame Normdatei, accesat la 30 decembrie 2014