Phil Hartman

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Phil Hartman
Date personale
Născut[4][5][6] Modificați la Wikidata
Brantford⁠(d), Ontario, Canada[7] Modificați la Wikidata
Decedat (49 de ani)[4][5][6] Modificați la Wikidata
Encino, California, SUA Modificați la Wikidata
ÎnmormântatForest Lawn Memorial Park[*][[Forest Lawn Memorial Park (cemetery in Glendale, California)|​]] Modificați la Wikidata
Cauza decesuluiomor (plagă împușcată[*][8]) Modificați la Wikidata
Căsătorit cuBrynn Hartman[*][[Brynn Hartman ((1958-1998))|​]] Modificați la Wikidata
Număr de copii2 Modificați la Wikidata
Cetățenie Statele Unite ale Americii
 Canada Modificați la Wikidata
Ocupațieumorist
scenarist
grafician[*]
actor de voce[*]
actor de televiziune[*]
actor de film
actor de teatru[*] Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba engleză[9][10] Modificați la Wikidata
Alma materCalifornia State University, Northridge[*][[California State University, Northridge (public university in Northridge, Los Angeles, California, USA)|​]][1]
The Groundlings[*][[The Groundlings (Improv and theater group)|​]][1]
Santa Monica College[*][[Santa Monica College (public, community college in Santa Monica, California, USA)|​]][2]
Westchester Enriched Sciences Magnets[*][[Westchester Enriched Sciences Magnets (high school in Westchester, Los Angeles, USA)|​]][3]
Alte premii
Primetime Emmy Award for Outstanding Writing for a Variety, Music or Comedy Program[*][[Primetime Emmy Award for Outstanding Writing for a Variety, Music or Comedy Program (award)|​]] (1989)
Canada's Walk of Fame[*][[Canada's Walk of Fame (street in Toronto, Ontario, Canada)|​]] (2012)
Stea pe Hollywood Walk of Fame[*] (2014) Modificați la Wikidata

Philip Edward Hartman (născut Hartmann; n. , Brantford⁠(d), Ontario, Canada – d. , Encino, California, SUA) a fost un actor, comedian, scenarist și designer grafic canadian-american. Hartmans-a născut în Brantford⁠(d), Ontario, iar familia sa s-a mutat în Statele Unite când acesta avea zece ani. După ce a absolvit Universitatea de Stat din California, Northridge⁠(d) cu o diplomă în arte grafice⁠(d), a realizat coperți de albume pentru formații precum Poco⁠(d) și America. În 1975, s-a alăturat grupului de comici The Groundlings⁠(d) și l-a ajutat pe actorul Paul Reubens să-și dezvolte personajul Pee-wee Herman⁠(d). Hartman a contribuit la scenariul filmului Aventurile lui Pee-Wee⁠(d) și l-a interpretat pe căpitanul Carl în emisiunea Pee-wee's Playhouse⁠(d).

În 1986, acesta s-a alăturat distribuției⁠(d) emisiunii de comedie Saturday Night Live (SNL) și a rămas timp de opt sezoane. Supranumit „Glue”, Hartman a câștigat un premiu Primetime Emmy⁠(d) în 1989 pentru contribuțiile sale la SNL. De asemenea, l-a interpretat pe Bill McNeal în sitcomul NewsRadio, a fost vocea personajelor Lionel Hutz și Troy McClure în Familia Simpson și a avut în roluri secundare în filmele Houseguest⁠(d), Jingle All the Way și Soldățeii⁠(d).

După două divorțuri, Hartman s-a căsătorit cu Brynn Omdahl în 1987. Cu toate că au avut doi copii, relația lor a fost una zbuciumată, Brynn fiind dependentă de droguri și alcool. În 1998, în timp ce Phil dormea, aceasta l-a împușcat mortal, iar apoi s-a sinucis. După moartea sa, Hartman a fost omagiat de colegi și admiratori. Dan Snierson de la Entertainment Weekly a declarat că Hartman era „ultima persoană despre care te așteptai să citești în titlurile senzaționale din ziarul tău matinal... un individ obișnuit, iubit de toți colegii săi de muncă”.[11] Numele său a fost inclus postum pe Canada Walk of Fame⁠(d) (2012) și Hollywood Walk of Fame (2014).

Biografie[modificare | modificare sursă]

Hartman s-a născut Philip Edward Hartmann (mai târziu a elininat un „n” din nume)[12] pe 24 septembrie 1948 în Brantford, Ontario⁠(d).[13][14] A fost al patrulea dintre cei opt copii ai lui Doris Marguerite (născută Wardell; 17 iulie 1919-15 aprilie 2001) și Rupert Loebig Hartmann (8 noiembrie 1914 - 30 aprilie 1998),[15] ambii vânzători de materiale de construcție.[16] Familia era de credință catolică.[13][17][18] În copilărie, Hartman s-a simțit privat de dragostea părintească: „Presupun că nu am obținut ceea ce îmi doream din partea familiei, așa că am început să caut dragoste și atenție în altă parte”.[12]

Hartman avea 10 ani când familia s-a mutat în Statele Unite.[19] Familia a locuit la început în Lewiston, Maine⁠(d), apoi în Meriden, Connecticut⁠(d) și în cele din urmă s-a stabilit pe Coasta de Vest⁠(d), unde acesta a urmat Liceul Westchester⁠(d).[20][21][22][23] După absolvire, a studiat arta la Santa Monica City College⁠(d), însă a renunțat la studii în 1969 pentru a deveni roadie⁠(d) al unei formații rock.[20] A revenit pe băncile școlii în 1972 și a studiat arte grafice la Universitatea de Stat din California, Northridge⁠(d). A realizat reclame, logoul formației Crosby, Stills, Nash & Young⁠(d) și peste 40 de coperți de albume.[24][20][23][25] La sfârșitul anilor 1970, a avut prima sa apariție televizată într-un episod din The Dating Game⁠(d).

Cariera[modificare | modificare sursă]

The Groundlings și Pee-Wee Herman (1975–1985)[modificare | modificare sursă]

În 1975, Hartman început să participe la cursuri de comedie organizate de grupul californian de comici The Groundlings⁠(d).[26][27][28] În timp ce privea spectacolul lor de improvizație, acesta s-a urcat brusc pe scenă și s-a alăturat grupului.[29][30][31] A apărut pentru prima dată pe micile ecrane în filmul australian Stunt Rock⁠(d) din 1978.[32] După câțiva ani de instrucție, acesta a devenit în mod oficial membru al The Groundlings, iar în 1979 era deja una dintre vedetele grupului. De asemenea, a reproiectat logoul și produsele grupului.[28]

Odată devenit membru, Hartman s-a împrietenit cu Paul Reubens, cei doi colaborând frecvent la scrierea glumelor. Au creat împreună personajul Pee-wee Herman⁠(d) și au dezvoltat emisiunea The Pee-wee Herman Show⁠(d).[33] Acesta l-a interpretat pe căpitanul Carl în cadrul spectacolului și și-a reluat rolul în serialul de televiziune pentru copii Pee-wee's Playhouse⁠(d).[33] Reubens și Hartman au avut roluri cameo în filmul Cheech și Chong's Next Movie⁠(d) din 1980.[34][35] Hartman a contribuit la scenariul lungmetrajului Aventurile lui Pee-Wee din 1985 și a avut un rol cameo ca reporter.[36][37] A luat în considerare să renunțe la actorie la vârsta de 36 de ani, deoarece își găsea foarte greu de lucru, însă succesul filmului Aventurile lui Pee-Wee i-a schimbat părerea.[38][39] După o neînțelegere cu Reubens, a părăsit proiectul Pee-Wee Herman și s-a dedicat altor roluri.[33][40][41]

Hartman a avut mai multe roluri minore în filme precum Jumpin' Jack Flash⁠(d) și Three Amigos⁠(d). De asemenea, a lucrat ca actor de voce în seriale de televiziune animate, inclusiv în Smurfs, Challenge of the GoBots⁠(d), The 13 Ghosts of Scooby-Doo și Dennis the Menace⁠(d) (Henry Mitchell și George Wilson).[42]

Saturday Night Live (1986–1994)[modificare | modificare sursă]

Hartman a participat la un casting pentru un loc în distribuția Saturday Night Live (SNL) în cel de-al doisprezecelea sezon⁠(d) al emisiunii.[43] Acesta a fost recomandat de colegii din The Groundlings, membrii SNL Jon Lovitz[44] și Laraine Newman⁠(d), respectiv regizoarea Penny Marshall a lungmetrajului Jumpin' Jack Flash.[45] Hartman a declarat pentru Los Angeles Times că „am vrut să ajung la [SNL], deoarece îmi doream ca prin această expunere să obțin credibilitate la box-office, iar apoi să-mi pot scrie propriile filme”.[46] În cele opt sezoane ale serialului, Hartman a devenit cunoscut pentru pantomimele sale și a interpretat peste 70 de personaje diferite. Printre personajele SNL originale se numără bucătarul Eugene⁠(d) și trogloditul avocat⁠(d).[47] Acesta i-a imitat pe Frank Sinatra, Ronald Reagan, Ed McMahon⁠(d), Barbara Bush, Charlton Heston, Kelsey Grammer, Michael Caine, Oliver Stone, Phil Donahue⁠(d), Telly Savalas, Barry Humphries⁠(d), Kirk Douglas și Bill Clinton.[43][48]

Hartman l-a imitat pentru prima dată pe Bill Clinton într-un episod din The Tonight Show⁠(d).[49] Când l-a întâlnit pe acesta în 1993, Hartman i-a spus: „Bănuiesc că vă datorez câteva scuze”,[49] adăugând ulterior că „uneori [ma simțeam] puțin vinovat pentru [imitarea lui Clinton]”.[50] Clinton însă nu s-a simțit jignit și i-a trimis acestuia o fotografie semnată cu textul „Nu ești președintele, dar interpretezi unul la televizor⁠(d). Și ești OK în general”.[50] Hartman a copiat „sindromul picături postnazale” de care suferea președintele, vocea sa „ușor aspră” și o parte din gesturile sale. Acesta a refuzat să poarte o proteză nazală, deoarece a considerat că atrăgea prea mult atenția. În schimb, purta o perucă, își vopsea sprâncenele și folosea machiaj pentru a-și scoate în evidență nasul.[51]

Conform cărții Gasping for Airtime⁠(d) de Jay Mohr⁠(d), porecla lui Hartman - „Glue” - a fost inventată de Adam Sandler.[52][53] Totuși, conform lucrării You Might Remember Me: The Life and Times of Phil Hartman de Mike Thomas, autor și scriitor pentru Chicago Sun-Times, porecla a fost creată de Jan Hooks⁠(d), membră SNL și partenera lui Hartman pe micul ecran.[54] Hartman i-a ajutat adesea pe ceilalți membri ai distribuției; de exemplu, a ajutat-o pe Hooks să-și depășească tracul⁠(d).[55] Conform creatorului SNL Lorne Michaels⁠(d), a primit porecla „Glue”, deoarece „a păstrat unitatea între membrii distribuției serialului. A oferit mult și a cerut foarte puțin în schimb. Era foarte independent.”[56] Hartman a câștigat Premiul Primetime Emmy⁠(d) la categoria „cel mai bun scenariu pentru un serial muzical sau de comedie⁠(d)” împreună cu ceilalți scenariști ai emisiunii în 1989. A fost nominalizat la aceeași categorie în 1987 și independent în 1994 la categoria „cea mai bună interpretare într-un serial muzical sau de varietate⁠(d)”.[57]

Până în 1993, aproape toți colegii din primul său an la SNL au părăsit emisiunea, inclusiv Jon Lovitz, Jan Hooks și Dana Carvey⁠(d). Conform acestuia, „a fost dificil să-i văd plecând, deoarece consideram că toți facem parte din echipa care a salvat serialul”.[58] În cele din urmă, Hartman a ales să părăsească serialul în 1994;[59] a declarat că stilul său de umor era incompatibil cu comedia mai puțin intelectuală a unor noi membri precum Adam Sandler.[60] Acesta plănuise inițial să părăsească serialul în 1991, dar Michaels l-a convins să rămână.[58] Jay Leno i-a oferit rolul de partener în emisiunea The Tonight Show, dar Hartman a optat să rămână la SNL.[61][62] NBC l-a convins să rămână la SNL și i-a promis că va avea propriul show de comedie.[59] Totuși, rețeaua a decis într-un final să renunțe la emisiunile de varietate, fiindcă nu era foarte populare. Într-un interviu din 1996, Hartman a remarcat că decizia l-a mulțumit, fiind conștient de nivelul de muncă necesar pentru organizarea săptămânală a unei astfel de emisiuni.[59] În 1998, acesta a recunoscut într-un interviu că îi era dor să lucreze pentru Saturday Night Live, însă a considerat mutarea din New York City în California de Sud drept o decizie corectă.[63]

NewsRadio (1995–1998)[modificare | modificare sursă]

Hartman a devenit una dintre vedetele sitcomului NBC NewsRadio în 1995. Atras de scenariul emisiunii și de distribuția⁠(d) sa,[64][65] a fost de acord să-l interpreteze pe crainicul radio Bill McNeal.[66] Hartman a câștigat aproximativ US$50.000 ($80.432 in 2024) pentru fiecare episod.[67] Deși serialul a fost apreciat de critici, nu a avut niciodată ratinguri mari și era amenințat în mod regulat cu anularea. După încheierea celui de-al patrulea sezon, Hartman a declarat că „nu suntem foarte populari”, dar sunt „99% sigur” că serialul va avea un al cincilea sezon.[65] Acesta criticase public decizia NBC de a schimba în repetate rânduri intervalul de difuzare al serialului, însă și-a regretat ulterior vorbele, spunând că „acesta este un sitcom, pentru numele lui Dumnezeu, nu o intervenție pe creier”.[66] Deși serialul a avut un al cincilea sezon, Hartman a fost ucis înainte să înceapă producția acestuia.[68] Acesta a fost nominalizat postum la Premiul Primetime Emmy pentru cel mai bun actor în rol secundar într-o serie de comedie în 1998 pentru contribuțiile sale la NewsRadio, dar a pierdut în fața lui David Hyde Pierce⁠(d).[69][70]

Familia Simpson (1991–1998)[modificare | modificare sursă]

Hartman a fost vocea a numeroase personaje din serialul animat Familia Simpson.[71] Prima sa apariție a fost în episodul „Bart Gets Hit by a Car⁠(d)” din sezonul doi în rolul avocatului Lionel Hutz. De asemenea, acesta l-a interpretat pe Troy McClure, Duffman⁠(d) (o singură dată) și alte personaje minore.[72] Deși urma să aibă rol de actor-invitat, lui Hartman i-a plăcut să lucreze la Familia Simpson, iar personalul a dezvoltat mai multe scene pentru personajele sale. I-a plăcut să-l interpreteze pe McClure[73] și obișnuia să distreze publicul serialului NewsRadio cu această voce în pauzele dintre filmări. Conform lui Hartman, „fanii mei preferați sunt fanii Troy McClure”;[74] mai mult, acesta imită vocea personajului „din dragostea pură.”[75]

Hartman a fost popular în rândul personalului Familiei Simpson. Showrunner-ii⁠(d) Bill Oakley⁠(d) și Josh Weinstein⁠(d) erau impresionați de munca sa și îl chemau la înregistrări cât se poate de des. Pentru a-i oferi lui Hartman un rol mai important, au creat episodul „A Fish Called Selma⁠(d)” și au dezvăluit istoricul personajului Troy McClure.[76] Matt Groening, creatorul serialului, a declarat că rolurile de voce ale acestuia ar putea produce „cantitatea maximă de umor” indiferent de replica pronunțată.[77] Înainte de moartea sa, Hartman lua în considerare dezvoltarea unui lungmetraj despre Troy McClure. O mare parte din membrii personalului Familiei Simpson erau entuziasmați de proiect și erau dispuși să-l ajute.[78] Potrivit acestuia, „aștepta cu nerăbdare [realizarea] lungmetrajului lui McClure”[79] și era pregătit să cumpere el însuși drepturile pentru a-l realiza.[80]

Alte proiecte[modificare | modificare sursă]

A fost protagonist în lungmetrajul Houseguest⁠(d) din 1995.[81] A avut roluri de film în Greedy⁠(d), Coneheads⁠(d), Sgt. Bilko⁠(d), So I Married an Axe Murderer⁠(d), CB4, Jingle All the Way, dublajul englez al Kiki's Delivery Service și Small Soldiers⁠(d).[82][83] A preferat însă să lucreze în televiziune,[84] având roluri în The John Larroquette Show⁠(d), The Dana Carvey Show⁠(d), 3rd Rock from the Sun[85] și filmul de televiziune HBO The Second Civil War⁠(d).[86] A câștigat o sumă considerabilă de bani din publicitatea:[87] 300.000 de dolari pentru o serie de patru reclame pentru băutura răcoritoare Slice⁠(d).[88] De asemenea, a apărut în reclame pentru McDonald's și 1-800-Collect⁠(d).[89]

Hartman a scris pe parcursul vieții mai multe scenarii.[90] În 1986, a început să scrie scenariul filmului Mr. Fix-It[91] și a încheiat versiunea finală în 1991. Robert Zemeckis urma să producă filmul, iar Gil Bettman a fost angajat pentru regie. Hartman a caracterizat proiectul drept „o combinație de horror și comedie precum Viață de stafie și Arunc-o pe mama din tren⁠(d)”. Cu toate acestea, Zemeckis nu a reușit să convingă studioul de film, iar proiectul a fost abandonat.[92] Un alt lungmetraj cu personajul Chick Hazard Private Eye din The Groundlings a fost anulat.[91] Hartman a apărut în emisiunile lui David Letterman de 13 ori între 1989 și 1996.[93]

Moartea[modificare | modificare sursă]

Pe 27 mai 1998, soția lui Hartman, Brynn, a vizitat restaurantul italian Buca di Beppo⁠(d) din Encino, California, împreună cu producătorul și scriitorul Christine Zander⁠(d). Conform acestuia, Brynn era „într-o stare bună de spirit”. După ce s-a întors acasă, între Brynn și Hartman a avut loc o ceartă „aprinsă”.[94] În timp ce Hartman dormea, aceasta a intrat în dormitorul său cu puțin timp înainte de ora 3:00 A.M. PDT pe 28 mai 1998 și l-a împușcat de trei ori - între ochi, în gât și în partea superioară a pieptului - cu un pistol Charter Arms⁠(d) de calibru .38.[94] Acesta avea 49 de ani. Înainte de crimă, Brynn consumase Zoloft, băuturi alcoolice și cocaină.[95]

După ce și-a ucis soțul, a plecat la casa prietenului ei Ron Douglas și a mărturisit crima, însă acesta nu a crezut-o. S-au întors la locul crimei în mașini separate, iar Brynn a sunat un alt prieten și și-a mărturisit din nou crima.[96][97] Când a văzut cadavrul lui Hartman, Douglas a sunat la 9-1-1 la ora 6:20 A.M. Poliția a sosit și i-a escortat pe Douglas și pe cei doi copii ai familiei Hartman din casă; între timp, Brynn se încuiase în dormitor. La scurt timp după aceea, aceasta s-a sinucis prin împușcare.[96][98]

Poliția a declarat că moartea lui Hartman a fost cauzată de „neînțelegerile familiale” dintre cei doi.[99] O apropiată a cuplului a declarat că Brynn „nu-și putea control furia... Primea atenție când își pierdea cumpătul”.[100] Un vecin al familiei Hartman i-a declarat unui reporter CNN că aceștia aveau probleme conjugale. Cu toate acestea, actorul Steve Guttenberg a susținut că erau „un cuplu foarte fericit și au avut întotdeauna imaginea unui cuplu stabil”.[101]

Fratele lui Brynn, Gregory Omdahl, a intentat un proces împotriva companiei Pfizer, producătorului Zoloft și psihiatrului Arthur Sorosky, cel care îi furnizase mostre de antidepresive.[102] Conform lui Jon Lovitz, prietenul lui Hartman, Brynn a redevenit dependentă de cocaină din cauza actorului Andy Dick. Acesta din urmă susține că nu știa nimic despre starea ei de sănătate.[103] Lovitz a declarat ulterior că nu-l mai consideră vinovat pe Dick de moartea lui Hartman. Totuși, potrivit lui Lovitz, Dick l-a abordat într-un restaurant în 2006 și i-a spus că „am pus blestemul Phil Hartman pe tine; tu urmezi să mori”.[104][105] În anul următor, Lovitz și Dick au avut o altercație în clubul de comedie Laugh Factory⁠(d) din Los Angeles.[105] Dick a declarat că nu este vinovat de moartea lui Hartman.[103]

Katharine Omdahl, sora lui Brynn, și cumnatul Mike Wright i-au crescut pe copiii cuplului.[106] Conform testamentului lui Hartman, fiecare copil va moșteni bani pe parcursul ai multor ani după ce împlinesc vârsta de 25 de ani. Valoarea totală a averii lui Hartman a fost estimată la $1.23 million.[106] În conformitate cu dorințele lor, ambii au fost incinerați de Forest Lawn Memorial Park and Mortuary din Glendale, California⁠(d), iar cenușa lor a fost împrăștiată peste Golful Emerald al insulei Santa Catalina⁠(d). Hartman și Brynn au o piatră funerară în Thief River Falls, Minnesota⁠(d).[106][107]

Filmografie[modificare | modificare sursă]

Filme[modificare | modificare sursă]

An Titlu Rol Note Ref
1978 Stunt Rock Assistant [108]
1980 The Gong Show Movie Man at airport with gun menționat drept Phil Hartmann [109]
Cheech & Chong's Next Movie Actor being filmed in the background [109]
1982 Pandemonium Reporter menționat drept Phil Hartmann [110]
1984 Weekend Pass Joe Chicago [111]
1985 Pee-wee's Big Adventure Reporter / Rodeo announcer Coscenarist [112]
1986 Last Resort Jean-Michel [113]
Jumpin' Jack Flash Fred menționat drept Phil E. Hartmann [113]
Three Amigos! Sam menționat drept Philip E. Hartmann [113]
1987 Blind Date Ted Davis [114]
The Brave Little Toaster Peter Lorre Hanging lamp (creditat), Jack Nicholson air conditioner (necreditat) Voce [115]
Amazon Women on the Moon Baseball announcer Voce [110]
1989 Fletch Lives Bly manager [116]
How I Got Into College Bennedict
1990 Quick Change Hal Edison
1993 Loaded Weapon 1 Officer Davis [110]
CB4 Virgil Robinson [117]
Coneheads Marlax [117]
So I Married an Axe Murderer John "Vicky" Johnson [117]
1994 Greedy Frank McTeague [118]
The Pagemaster Tom Morgan Voce
1995 The Crazysitter The Salesman [110]
Houseguest Gary Young [119]
Stuart Saves His Family Announcer Nemenționat
1996 Sgt. Bilko Major Colin Thorn [113]
Jingle All the Way Ted Maltin [120]
1998 Kiki's Delivery Service Jiji Voce, dublaj în engleză pentru Disney;

Lansat postum, dedicat în memoria sa.

[121]
Small Soldiers Phil Fimple Lansat postum, dedicat în memoria sa. [122]
Buster & Chauncey's Silent Night Chauncey Voce, direct-to-video;

Lansat postum (ultimul rol de film)

[110]

Televiziune[modificare | modificare sursă]

An Titlu Rol Note Ref
1979 Scooby-Doo and Scrappy-Doo Diverse voci [109]
1980 The Six O'Clock Follies [123]
1981 The Pee-wee Herman Show Captain Carl / Monsieur LeCroc Episod special de televiziune; scenarist [124]
The Smurfs Diverse voci [109]
1982 The Little Rascals Diverse voci
1983 The Pop 'N Rocker Game Crainic
The Dukes Diverse voci 7 episoade [113]
1984 Challenge of the GoBots Diverse voci [125]
The New Scooby Doo Mysteries Diverse voci
Pink Panther and Sons Diverse voci
Magnum, P.I. Crainic Episodul: „The Legacy of Garwood Huddle” [113]
1985 Sara Drake Episodul: „27 Candles"
The 13 Ghosts of Scooby-Doo Diverse voci Episodul: „It's a Wonderful Scoob” [109]
The Jetsons School Patrol robots / Executive Vice-president Voce, episodul: „Boy George" [126]
1986 Dennis the Menace Henry Mitchell / George Wilson / Diverse voci [113]
Pee-wee's Playhouse Căpitanul Carl 6 episoade [127]
1986–1994 Saturday Night Live Diverse personaje 155 de episoade; scenarist [128]
1987 DuckTales Captain Frye Voce, episodul: „Scrooge's Pet” [114]
Foofur Diverse voci
1988 Fantastic Max Diverse voci
1990 Bill and Ted's Excellent Adventures Diverse voci Episodul: „One Sweet and Sour Chinese Adventure to Go"
On the Television Diverse personaje Episodul: „M. Superior"
TaleSpin Ace London Voce, episodul: „Mach One for the Gipper” [129]
The Adventures of Don Coyote and Sancho Panda Diverse voci
Gravedale High Billy Headstone Voce, episodul: „Cleo's Pen Pal”
Tiny Toon Adventures Octavius Voce, episodul: „Whale's Tales” [129]
1991 Captain Planet and the Planeteers Dimitri - ambasadorul rus / Reporter Voce, episodul: „Mind Pollution” [129]
Sesame Street Employe of the ABC Moving Company Episodul: 2800
Empty Nest Tim Cornell Episodul: „Guess Who's Coming to Dinner?" [130]
Darkwing Duck Paddywhack Voce, episodul: „The Haunting of Mr. Banana Brain" [128]
One Special Victory Mike Rutten Film de televiziune
1991–1998 The Simpsons Troy McClure / Lionel Hutz / Alte perosnaje Voce, 52 de episoade [131]
1991–1993 Tom & Jerry Kids Calaboose Cal Voce [110]
1992 Fish Police Inspector C. Bass Voce, episodul: „A Fish Out of Water"
Parker Lewis Can't Lose Phil Diamond Episodul: „Lewis and Son"
Eek! The Cat Monkeynaut #1 / Psycho Bunny Voce, 2 episoade [129]
1993 Daybreak Individul din reclama despre abstinență Nemenționat

Film de televiziune

Droopy, Master Detective Diverse voci
Animaniacs Crainicul Dan Voce, episodul: „Broadcast Nuisance” [129]
The Twelve Days of Christmas Diverse voci Film de televiziune
The Larry Sanders Show Phil Hartman Episodul: „The Stalker” [132]
1994 How the Grinch Stole Christmas! Special Edition Gazdă Scurtmetraj de televiziune [133]
The Critic Diverse voci Episodul: „Eyes on the Prize” [110]
1995 The Show Formerly Known as the Martin Short Show Diverse personaje Episod special de televiziune [134]
The John Larroquette Show Otto Friedling Episodul: "A Moveable Feast" [110]
Night Stand with Dick Dietrick Gunther Johann Episodul: „Illegal Alien Star Search”
1995–1998 NewsRadio Bill McNeal 75 de episoade [135]
1996 The Dana Carvey Show Larry King Episodul: „The Mountain Dew Dana Carvey Show” [110]
Caroline in the City Gazdă Nemenționat

Episodul: „Caroline and the Letter”

The Ren & Stimpy Show Russian Filmreel Announcer / Sid the Clown Voce, 2 episoade [136]
Seinfeld Man on phone Episodul: „The Package”; nemenționat [137]
Saturday Night Live Phil Hartman (gazdă) / diverse roluri 2 episoade [110]
1996, 1998 3rd Rock from the Sun Phillip / Randy 2 episoade [121]
1997 The Second Civil War Președinte al Statelor Unite ale Americii Film de televiziune [122]
1999 Happily Ever After: Fairy Tales for Every Child Gazda concursului televizat Voce, episodul: „The Empress's Nightingale”

Difuzat postum (ultimul rol)

[110]

Jocuri video[modificare | modificare sursă]

An Titlu Roluri
1997 Virtual Springfield Troy McClure

Lionel Hutz

1998 Blasto Captain Blasto

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b The Canadian Encyclopedia, accesat în  
  2. ^ Solomon Moore, Greg Braxton, T. Christian Miller (), From the Archives: Actor Phil Hartman, Wife Killed in Murder-Suicide (în engleză), Los Angeles Times, accesat în  
  3. ^ Hartman, Phil,The Tim Burton Encyclopedia (2015 Rowman & Littlefield ed.)[*][[The Tim Burton Encyclopedia (2015 Rowman & Littlefield ed.) (2015 edition of the encyclopedia by Samuel J. Umland)|​]] 
  4. ^ a b c d „Phil Hartman”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  5. ^ a b c d Autoritatea BnF, accesat în  
  6. ^ a b c d Phil Hartman, Find a Grave, accesat în  
  7. ^ „Phil Hartman”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  8. ^ Sarah Larson, Phil Hartman Remembered (în engleză), The New Yorker, accesat în  
  9. ^ IdRef, accesat în  
  10. ^ CONOR[*][[CONOR (authority control file for author and corporate names in Slovene system COBISS)|​]]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  11. ^ Snierson, Dan (June 12, 1998). "Man Of A Thousand Voices". Entertainment Weekly. Archived from the original on October 30, 2014. Retrieved October 12, 2008.
  12. ^ a b „Profile: Phil Hartman”. CBS News. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  13. ^ a b Parish, James Robert (). The Hollywood Book of Scandals: The Shocking, Often Disgraceful Deeds and Affairs of More Than 100 American Movie and TV Idols (în engleză). McGraw-Hill Professional. pp. 212–213. ISBN 0-07-142189-0. 
  14. ^ Harris, Lyle V. (). „Phil Hartman: An appreciation – he became anybody he wanted”. The Atlanta Journal-Constitution. p. F01. 
  15. ^ U.S., Social Security Death Index, 1935–2014
  16. ^ World Archipelago. „Book excerpt”. macmillan.com. Arhivat din original la . Accesat în . 
  17. ^ Tresniowski, Alex (). „Beneath the Surface”. People. 49 (23). Accesat în . 
  18. ^ Knutzen, Eirik (). „TV book”. Boston Herald. p. TV 11. 
  19. ^ Mashberg, Tom (). „As Clinton goes, so goes Phil Hartman”. The Boston Globe. 
  20. ^ a b c „Profile: Phil Hartman”. CBS News. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  21. ^ Parish, James Robert (). The Hollywood Book of Scandals: The Shocking, Often Disgraceful Deeds and Affairs of More Than 100 American Movie and TV Idols (în engleză). McGraw-Hill Professional. pp. 212–213. ISBN 0-07-142189-0. 
  22. ^ Harris, Lyle V. (). „Phil Hartman: An appreciation – he became anybody he wanted”. The Atlanta Journal-Constitution. p. F01. 
  23. ^ a b Rice, Darcy (august 1996). „100 Flavors of Vanilla”. Orange Coast Magazine. pp. 34–40. 
  24. ^ Snierson, Dan (June 12, 1998). "Man Of A Thousand Voices". Entertainment Weekly. Archived from the original on October 30, 2014. Retrieved October 12, 2008.
  25. ^ Thompson, Bob (). „The Jerky Guy”. Canoe. Arhivat din original la . Accesat în . 
  26. ^ Harris, Lyle V. (). „Phil Hartman: An appreciation – he became anybody he wanted”. The Atlanta Journal-Constitution. p. F01. 
  27. ^ Knutzen, Eirik (). „TV book”. Boston Herald. p. TV 11. 
  28. ^ a b Rice, Darcy (august 1996). „100 Flavors of Vanilla”. Orange Coast Magazine. pp. 34–40. 
  29. ^ Parish, James Robert (). The Hollywood Book of Scandals: The Shocking, Often Disgraceful Deeds and Affairs of More Than 100 American Movie and TV Idols (în engleză). McGraw-Hill Professional. pp. 212–213. ISBN 0-07-142189-0. 
  30. ^ Thompson, Bob (). „The Jerky Guy”. Canoe. Arhivat din original la . Accesat în . 
  31. ^ Rosenthal, Phil (). „'SNL's' Grand Old Man—With Friends Gone, Hartman Prepares To Make His Exit”. Los Angeles Daily News. p. L1. 
  32. ^ Orndorf, Brian (). „Stunt Rock - 2-Disc Special Edition”. DVD Talk. Arhivat din original la .  A young Phil Hartman cameos, part of a larger group of Groundlings cadets that filled in as extras
  33. ^ a b c Thompson, Bob (). „The Jerky Guy”. Canoe. Arhivat din original la . Accesat în . 
  34. ^ Knutzen, Eirik (). „TV book”. Boston Herald. p. TV 11. 
  35. ^ Short, Christopher (). „Playhouse Party – Cartoon Network reanimates Pee-wee Herman Hartman then co-wrote the script of the 1985 feature film”. The Gazette. p. Life 1. 
  36. ^ Snierson, Dan (June 12, 1998). "Man Of A Thousand Voices". Entertainment Weekly. Archived from the original on October 30, 2014. Retrieved October 12, 2008.
  37. ^ Harris, Lyle V. (). „Phil Hartman: An appreciation – he became anybody he wanted”. The Atlanta Journal-Constitution. p. F01. 
  38. ^ Thomas, Bob (). „'No spikes, no sudden downfalls': Slow and steady wins the race for Phil Hartman”. The Hamilton Spectator. p. D3. 
  39. ^ „Four New Faces on 'Saturday Night'”. Los Angeles Times. . p. 44. 
  40. ^ Rohan, Virginia (). „Out of the Bottle—Along With Many Amusing Characters, Phil Hartman of 'Newsradio' Unleashes the Rare Exception”. The Record. p. Y-01. 
  41. ^ Strickler, Jeff (). „Nice guy Phil Hartman loves playing weasels”. Star Tribune. p. 01E. 
  42. ^ „Profile: Phil Hartman”. CBS News. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  43. ^ a b Snierson, Dan (June 12, 1998). "Man Of A Thousand Voices". Entertainment Weekly. Archived from the original on October 30, 2014. Retrieved October 12, 2008.
  44. ^ Carter, Bill (). „A Hard Job to Accept: A Slain Buddy's Show”. The New York Times. Arhivat din original la . 
  45. ^ Cagle, Jess (). „Merry Hartman, Merry Hartman”. Entertainment Weekly. Arhivat din original la . 
  46. ^ „Four New Faces on 'Saturday Night'”. Los Angeles Times. . p. 44. 
  47. ^ „Profile: Phil Hartman”. CBS News. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  48. ^ Freeman, John (). „'NewsRadio's' McNeal livin' it up as despicable cad”. The San Diego Union-Tribune. p. E-1. 
  49. ^ a b Bark, Ed (). „Hartman was actor who put on many faces—Impersonation of Clinton among most memorable”. The Dallas Morning News. p. 25A. 
  50. ^ a b Freeman, John (). „'NewsRadio's' McNeal livin' it up as despicable cad”. The San Diego Union-Tribune. p. E-1. 
  51. ^ Rice, Darcy (august 1996). „100 Flavors of Vanilla”. Orange Coast Magazine. pp. 34–40. 
  52. ^ Rice, Darcy (august 1996). „100 Flavors of Vanilla”. Orange Coast Magazine. pp. 34–40. 
  53. ^ Mohr, Jay (). Gasping for Airtime. Hyperion. p. 164. ISBN 1-4013-0006-5. 
  54. ^ Thomas 2014, p. 1.
  55. ^ Bianculli, David (). 'SNL' Co-Star Remembers Her Hartman”. New York Daily News. Arhivat din original la . Accesat în . 
  56. ^ Tresniowski, Alex (). „Beneath the Surface”. People. 49 (23). Accesat în . 
  57. ^ „Primetime Emmy Awards Advanced Search”. Primetime Emmy Awards. Arhivat din original la . Accesat în . 
  58. ^ a b Rosenthal, Phil (). „'SNL's' Grand Old Man—With Friends Gone, Hartman Prepares To Make His Exit”. Los Angeles Daily News. p. L1. 
  59. ^ a b c Freeman, John (). „'NewsRadio's' McNeal livin' it up as despicable cad”. The San Diego Union-Tribune. p. E-1. 
  60. ^ Cagle, Jess (). „Merry Hartman, Merry Hartman”. Entertainment Weekly. Arhivat din original la . 
  61. ^ Hartmann, John (). „Interview”. Larry King Live (Interviu). Interviu cu Larry King. Los Angeles, California: CNN. 
  62. ^ Boss, Kitt (). „Phil Hartman Makes Like A Primo Pitchman”. The Seattle Times. Arhivat din original la . Accesat în . 
  63. ^ Rohan, Virginia (). „Out of the Bottle—Along With Many Amusing Characters, Phil Hartman of 'Newsradio' Unleashes the Rare Exception”. The Record. p. Y-01. 
  64. ^ Rice, Darcy (august 1996). „100 Flavors of Vanilla”. Orange Coast Magazine. pp. 34–40. 
  65. ^ a b McDaniel, Mike (). „Good News/Phil Hartman brings back the Titanic on 'NewsRadio'”. Houston Chronicle. p. 1. 
  66. ^ a b Rohan, Virginia (). „Out of the Bottle—Along With Many Amusing Characters, Phil Hartman of 'Newsradio' Unleashes the Rare Exception”. The Record. p. Y-01. 
  67. ^ Tresniowski, Alex (). „Beneath the Surface”. People. 49 (23). Accesat în . 
  68. ^ Rohan, Virginia (). „Tributes To A Star And His Voices”. The Record. p. Y8. 
  69. ^ „Primetime Emmy Awards Advanced Search”. Primetime Emmy Awards. Arhivat din original la . Accesat în . 
  70. ^ Millman, Joyce (). „Blue glow”. Salon.com. Arhivat din original la . Accesat în . 
  71. ^ Snierson, Dan (June 12, 1998). "Man Of A Thousand Voices". Entertainment Weekly. Archived from the original on October 30, 2014. Retrieved October 12, 2008.
  72. ^ Groening, Matt; Brooks, James L.; Jean, Al; Cartwright, Nancy. (2003). Commentary for "Bart the Murderer", in The Simpsons: The Complete Third Season [DVD]. 20th Century Fox.
  73. ^ Strickler, Jeff (). „Nice guy Phil Hartman loves playing weasels”. Star Tribune. p. 01E. 
  74. ^ Rohan, Virginia (). „Out of the Bottle—Along With Many Amusing Characters, Phil Hartman of 'Newsradio' Unleashes the Rare Exception”. The Record. p. Y-01. 
  75. ^ „No raise ... no big deal”. Houston Chronicle. . p. 1. 
  76. ^ Weinstein, Josh; Oakley, Bill; Silverman, David; Goldblum, Jeff. (2006). Commentary for "A Fish Called Selma", in The Simpsons: The Complete Seventh Season [DVD]. 20th Century Fox
  77. ^ Groening, Matt (). „Fresh Air”. National Public Radio (Interviu). Interviu cu Terry Gross. Philadelphia: WHYY-FM. Arhivat din original la . Accesat în .  Parametru necunoscut |subjectlink= ignorat (ajutor)
  78. ^ Oakley, Bill. (2006). Commentary for "Homerpalooza", in The Simpsons: The Complete Seventh Season [DVD]. 20th Century Fox
  79. ^ Thompson, Bob (). „The Jerky Guy”. Canoe. Arhivat din original la . Accesat în . 
  80. ^ Strickler, Jeff (). „Nice guy Phil Hartman loves playing weasels”. Star Tribune. p. 01E. 
  81. ^ Vancheri, Barbara (). „Hartman, Sinbad Play it for Laughs in 'Houseguest'”. Pittsburgh Post-Gazette. p. C-14. 
  82. ^ „Phil Hartman Filmography”. The New York Times. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  83. ^ Philpot, Robert (). „1998's top closing moments”. Fort Worth Star-Telegram. p. Arts 1. 
  84. ^ Rosenthal, Phil (). „'SNL's' Grand Old Man—With Friends Gone, Hartman Prepares To Make His Exit”. Los Angeles Daily News. p. L1. 
  85. ^ Snierson, Dan (June 12, 1998). "Man Of A Thousand Voices". Entertainment Weekly. Archived from the original on October 30, 2014. Retrieved October 12, 2008.
  86. ^ Bark, Ed (). „Hartman was actor who put on many faces—Impersonation of Clinton among most memorable”. The Dallas Morning News. p. 25A. 
  87. ^ Hartmann, John (). „Interview”. Larry King Live (Interviu). Interviu cu Larry King. Los Angeles, California: CNN. 
  88. ^ Boss, Kitt (). „Phil Hartman Makes Like A Primo Pitchman”. The Seattle Times. Arhivat din original la . Accesat în . 
  89. ^ Millman, Joyce (). „Phil Hartman 1948–1998”. Salon.com. Arhivat din original la . 
  90. ^ Hartmann, John (). „Interview”. Larry King Live (Interviu). Interviu cu Larry King. Los Angeles, California: CNN. 
  91. ^ a b „Four New Faces on 'Saturday Night'”. Los Angeles Times. . p. 44. 
  92. ^ 'SNL' Co-star Looking For Studio”. Tribune Media Services. . p. 5E. 
  93. ^ „Phil Hartman Collection on Letterman, 1989-1996 - YouTube”. YouTube. Accesat în . 
  94. ^ a b Tresniowski, Alex (). „Beneath the Surface”. People. 49 (23). Accesat în . 
  95. ^ „Coroner: Hartman's wife on drugs, drunk”. CNN. . Accesat în . 
  96. ^ a b Tresniowski, Alex (). „Beneath the Surface”. People. 49 (23). Accesat în . 
  97. ^ „Police say Hartman's wife told friends about shooting”. CNN. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  98. ^ „Phil Hartman, wife die in apparent murder–suicide”. CNN. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  99. ^ „Police: 'Domestic discord' behind Hartman slayings”. CNN. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  100. ^ „Hartman's friends, fans ask: 'What went wrong?'. CNN. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  101. ^ „Phil Hartman, wife die in apparent murder–suicide”. CNN. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  102. ^ „Makers of Antidepressant Sued In Hartman Deaths”. The Times Union. . p. A2. 
  103. ^ a b Dick, Andy (). „Interview”. Tom Green's House Tonight (Interviu). Interviu cu Tom Green. TomGreen.com.  Parametru necunoscut |subjectlink= ignorat (ajutor)
  104. ^ 'Hartman Hex' Led to Lovitz-Dick Dustup”. CBS News. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  105. ^ a b Lovitz, Jon (). „Interview”. Larry King Live (Interviu). Interviu cu Larry King. Los Angeles, California: CNN.  Parametru necunoscut |subjectlink= ignorat (ajutor)
  106. ^ a b c „Police say Hartman's wife told friends about shooting”. CNN. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  107. ^ „Family members hold private memorial for Hartmans”. CNN. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  108. ^ Thomas 2014, p. 74.
  109. ^ a b c d e Thomas 2014, p. 75.
  110. ^ a b c d e f g h i j k „Phil Hartman - Rotten Tomatoes”. Rotten Tomatoes (în engleză). Accesat în . 
  111. ^ „Weekend Pass”, MUBI (în engleză), accesat în  
  112. ^ Thomas 2014, p. 115.
  113. ^ a b c d e f g Thomas 2014, p. 117.
  114. ^ a b Thomas 2014, p. 135.
  115. ^ Thomas 2014, p. 114.
  116. ^ Thomas 2014, p. 147.
  117. ^ a b c Thomas 2014, p. 176.
  118. ^ Thomas 2014, p. 191.
  119. ^ Thomas 2014, p. 201.
  120. ^ Thomas 2014, p. 232.
  121. ^ a b Thomas 2014, p. 235.
  122. ^ a b Thomas 2014, p. 233.
  123. ^ „The Six O'Clock Follies with Laurence Fishburne & Phil Hartman - Sitcoms Online Photo Galleries”. www.sitcomsonline.com. Accesat în . 
  124. ^ Thomas 2014, p. 88.
  125. ^ Gencarelli, Mike (). „DVD Review "Challenge of the Gobots: The Series, Volume One". MediaMikes (în engleză). Accesat în . 
  126. ^ „The Jetsons”, Metacritic, accesat în  
  127. ^ Thomas 2014, p. 118.
  128. ^ a b Eroare la citare: Etichetă <ref> invalidă; niciun text nu a fost furnizat pentru referințele numite :02
  129. ^ a b c d e Ritzen, Stacey (). „All The Times You May Have Seen Or Heard Phil Hartman On TV As A Kid And Not Even Known It”. UPROXX (în engleză). Accesat în . 
  130. ^ „Episode Guide: Season 3 – Empty Nest TV”. Empty Nest TV (în engleză). Accesat în . 
  131. ^ Thomas 2014, p. 2.
  132. ^ „The Larry Sanders Show: "The List"/"The Stalker". The A.V. Club (în engleză). . Accesat în . 
  133. ^ „Dr. Seuss' How the Grinch Stole Christmas/Horton Hears A Who!: Special Edition (1966)”. www.dvdmg.com. Accesat în . 
  134. ^ Ess, Ramsey (). „Watching Steve Martin and Martin Short Reunite (Again) on 'The Martin Short Show'. Vulture (în engleză). Accesat în . 
  135. ^ Thomas 2014, p. 209.
  136. ^ Thomas 2014, p. 208.
  137. ^ Seinfeld Season 8: Notes About Nothing - "The Package" (DVD). Sony Pictures Home Entertainment. 2007.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Thomas, Mike (2014). You might remember me: the life and times of Phil Hartman. New York: St. Martin's Press. ISBN 9781250027962.

Legături externe[modificare | modificare sursă]