Paznicul de la Chailly (pictură de Nicolae Grigorescu)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Acest articol dezvoltă secțiunea Opera a articolului principal Nicolae Grigorescu.
Paznicul de la Chailly (pictură de Nicolae Grigorescu)

Paznicul de la Chailly - pictură de Nicolae Grigorescu
Descriere generală
ArtistNicolae Grigorescu  Modificați la Wikidata
Datare  Modificați la Wikidata
Materialepânză[*]  Modificați la Wikidata
Genportret
artă de gen  Modificați la Wikidata
Dimensiuni88 cm×72 cm
AmplasareMuzeul Național de Artă al României  Modificați la Wikidata, București  Modificați la Wikidata
ColecțieMuzeul Național de Artă al României  Modificați la Wikidata
Curent artisticimpresionism  Modificați la Wikidata

Paznicul de la Chailly este o pictură realizată de pictorul român Nicolae Grigorescu în anul 1867. Lucrarea aparține Muzeului Național de Artă al României, nu a fost datată de către artist, dar a fost semnată în partea stânga jos a ei. Acest tablou a figurat la Expoziția Universală de la Paris din 1867 sub titlul Chasseur dans les bois . Există două picturi de acest fel, unul dintre ele este expus astăzi la Muzeul Zambaccian.

Descrierea lucrării[modificare | modificare sursă]

Paznicul de la Chailly (~1867) - foto a/n
Articole despre Nicolae Grigorescu
Capodopere Cronologie
Familie Începuturi
Studii 1870-1877


Acest tablou a figurat la Expoziția Universală de la Paris din 1867 sub titlul Chasseur dans les bois. Prezent la expoziția Societății Amicilor Bellelor Arte din 1873, tabloul a fost cumpărat de Stat[1] și a intrat în Pinacotecă sub titlul de La Chailly. Paznicul este reprezentat sub trăsăturile unui bărbat în vârstă, cu favoriți, caschetă de vânătoare, îmbrăcat cu o bluză de mătase și încins cu diagonală. Expresia denotă preocupările de pătrundere fizionomică ale pictorului.[2] Există astăzi două picturi de acest fel, unul la Muzeul Național de Artă al României[3] și altul în colecția lui Krikor Zambaccian[4] de la Muzeul Zambbacian din București,[2] muzeul ce face parte integrantă din primul. La cel de al doilea, pe verso există o însemnare (autentificare), „Pădurarul” pictură în ulei pe pânză autentică de N.Grigorescu / J.Al.Steriadi/ 26 II (1)945.[2]

Paznicul de la Chailly are toate calitățile pe care le oferă Autoportretul făcut în anul 1868.[5] În plus de toate acestea, portretul pare că a fost făcut ca pentru trecerea unui examen pe care artistul și l-a autoimpus, totul pentru a putea vedea până unde poate ajunge.[5] Modelul este foarte serios și totul în această imagine este construit și executat admirabil, așa cum numai Grigorescu putea în acele vremuri.[5] Fiecare element al compoziției: mâinile, fața sau costumul au devenit părți ale unei atitudini de bravură.[5] Portretul lui Năsturel Herescu a fost pictat câțiva ani mai târziu și cu toate că este mai măreț și mai impunător, el este mai prejos ca execuție.[6]

La Muzeul Național de Artă al României mai există un tablou în care a fost folosit același model.[6] Acesta nu mai este un portret, modelul nu mai pozează, ci apare în mod natural, cu infirmitățile vârstei înaintate.[6] Se poate vedea oboseala unei vieți care se apropie de final.[6] Cutele adânci care rețin umbrele dure ale feței, spatele adus, cu pielea zbârcită și ofilită a unui om bătrân, precum și mâinile care se odihnesc pe genunchi, au fost remarcabil realizate.[6]

Paznicul de la Chailly a figurat ca exponat la Expoziția Societății Amicilor Belelor-Arte din România din anul 1873.[7]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ dspace.bcucluj.ro: Revista Fundațiilor Regale - 1937 pag.446 - accesat 11 iulie 2017
  2. ^ a b c clasate.cimec.ro: Fișa picturii (1) - - accesat 11 iulie 2017
  3. ^ clasate.cimec.ro: Fișa picturii (2) - accesat 11 iulie 2017
  4. ^ www.cimec.ro - Muzeul Zambaccian 1947 - Donația lui Krikor Zambaccian, pag. 41 Arhivat în , la Wayback Machine. - accesat 11 iulie 2017
  5. ^ a b c d George Oprescu Vol. I... pag. 151
  6. ^ a b c d e George Oprescu Vol. I... pag. 153
  7. ^ Adrian-Silvan Ionescu... pag. 155

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Alexandru Vlahuță: Pictorul Nicolae Grigorescu, București, 1910
  • Virgil Cioflec: Grigo­rescu, Editura Cultura Națională, București, 1925
  • George Oprescu: Nicolae Grigorescu, 2 vol. București, 1961-1962
  • Grigorescu - Album comemorativ la 100 de ani de la decesul lui artistului, editat de Muzeul Național de Artă al României cu ocazia expoziției retrospective „Grigorescu pictor al naturii” desfășurată la Galeria de Artă Românească Modernă a muzeului, texte de Mariana Vida și Monica Enache, coordonator Rodica Matei, București, 25 octombrie 2007
  • Mircea Popescu: N. Grigorescu, seria Arta pentru toți, Editura Meridiane, București, 1962
  • Adrian-Silvan Ionescu: Mișcarea artistică oficială în România secolului al XIX-lea, Noi - media print (NMP), București, 2008, pag. 155, ISBN 978-973-1805-18-4

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Nicolae Grigorescu