Spălătorese la râu (pictură de Nicolae Grigorescu)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Acest articol dezvoltă secțiunea Opera a articolului principal Nicolae Grigorescu.
Spălătorese la râu (pictură de Nicolae Grigorescu)
Nicolae Grigorescu - Spalatorese la rau.jpg
Spălătorese la râu - pictură de Nicolae Grigorescu
Descriere generală
ArtistNicolae Grigorescu  Modificați la Wikidata
Datare  Modificați la Wikidata
Materialepânză[*]  Modificați la Wikidata
Genartă de gen[*]  Modificați la Wikidata
Dimensiuni56 cm×96,3 cm
AmplasareMuzeul Național de Artă al României  Modificați la Wikidata, București  Modificați la Wikidata
ColecțieMuzeul Național de Artă al României  Modificați la Wikidata
Curent artisticclasicism
realism  Modificați la Wikidata

Spălătorese la râu este o pictură realizată de pictorul român Nicolae Grigorescu în perioada anilor 1863 - 1866, probabil[1] în anul 1867. Lucrarea aparține Muzeului Național de Artă al României, nu a fost datată de către artist, dar a fost semnată în partea dreapta jos a ei. Criticul de artă George Oprescu, a considerat că această operă este un caz tipic de incertitudine în privința datării, ce rezultă din reminiscențele de ordin clasicist pe care le prezintă. El a socotit că modul de abordare și de înfăptuire a acestei picturi, este datorat de intenția artistului de a face pe plac consumatorului de artă din acele timpuri.

Descrierea lucrării[modificare | modificare sursă]

Lucrarea Spălătorese la râu a fost prezentă la Expoziția Tezaurului României din anul 1957, sub numele La râu. Realizarea tabloului a fost datat de către unii analiști în perioada anilor 1863 - 1866,[2] criticul George Oprescu fiind de părere că el ar fi fost făcut în anul 1867.[3][1]

Studiu La râu
Măgar cu samar

George Oprescu a considerat că această operă este un caz tipic de incertitudine în privința datării, ce rezultă din reminiscențele de ordin clasicist pe care le prezintă.[3] El a socotit că modul de abordare și de înfăptuire a acestei picturi, este datorat de intenția artistului de a face pe plac consumatorului de artă din acele timpuri.[3] Astfel, el a reliefat peste măsură figurile principale ale compoziției, chiar cu riscul de a le face să iasă pur și simplu din peisaj.[3] Se poate observa o subliniere a elementului de tip anecdotic, lucru destul de neobișnuit în opera lui Grigorescu.[3] Există în Tezaurul României o schiță în ulei a Spălătoreselor la râu intitulată La râu, schiță care dovedește fără tăgadă că pictorul și-a impus o viziune a compoziției care nu mai putea a fi una proprie, ținând cont de evoluția pe care arta sa o luase la Barbizon.[3] Privind comparativ schița și lucrarea definitivată, se poate constata că pe cât este de terminat tabloul finisat, în ce privește elementele de compoziție, pe atât de este mai liberă schița, ea având forme din pete de culoare integrate pe deplin în structura cromatică generală.[3] Figurile din versiunea de la Expoziția Tezaurului au cu adevărat însușiri de exactitate.[3] Se vede cu ușurință că efectul plastic a fost obținut printr-o tușă subordonată formei, în timp ce desenul s-a impus cu eleganță și virtuozitate.[3] Materia însăși trăiește cu intensitate cromatică, iar tonurile au fost accentuate cu savoare și ingeniozitate.[4] Acestea din urmă, din păcate, par a fi adăugate peisajului, ele nefăcând parte integrantă din acesta.[4]

Materia îmbrăcăminții, cu precădere șorțul spălătoresei aflată în picioare, amintește de opera lui Corot care în anul 1866 a expus la Salonul Oficial câteva tablouri cu personaje.[5] Există și alte tablouri pregătitoare pentru Spălătorese la râu.[4] Acestea sunt Țărănci franceze spălând rufe la râu și Măgarul cu samar, aflat la Muzeul Național de Artă al României.[4] Cel cu țărăncile franceze are pe verso două studii asemănătoare pentru măgar, alături de care, studiind mai atent, se descoperă siluete vagi de țărănci, schițate abia vizibil.[4] Aceste desene reliefează spiritul cu care pictorul a pregătit compoziția finală, destinată a se confrunta într-un mod direct cu exigențele consumatorului de artă.[4]

Nicolae Grigorescu - MiniFoto.jpg Nicolae Grigorescu
Nicolae Grigorescu - MiniFoto (3).jpg Capodopere Nicolae Grigorescu - MiniFoto (1).jpg Cronologie
Maria Danciu - MiniFoto.jpg Familie Nicolae Grigorescu - MiniFoto (2).jpg Începuturi
Nicolae Grigorescu - foto 1860 - mini.jpg Studii Nicolae Grigorescu - MiniFoto (4).jpg 1870-1877

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b George Oprescu Vol. I... pag. 271
  2. ^ Mariana Vida și Monica Enache... pag. 67
  3. ^ a b c d e f g h i George Oprescu Vol. I... pag. 142
  4. ^ a b c d e f George Oprescu Vol. I... pag. 143
  5. ^ Germain Bazin: Corot, pag. 107

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Alexandru Vlahuță: Pictorul Nicolae Grigorescu, București, 1910
  • Virgil Cioflec: Grigo­rescu, Editura Cultura Națională, București, 1925
  • George Oprescu: Nicolae Grigorescu, 2 vol. București, 1961-1962
  • Grigorescu - Album comemorativ la 100 de ani de la decesul lui artistului, editat de Muzeul Național de Artă al României cu ocazia expoziției retrospective „Grigorescu pictor al naturii” desfășurată la Galeria de Artă Românească Modernă a muzeului, texte de Mariana Vida și Monica Enache, coordonator Rodica Matei, București, 25 octombrie 2007
  • Mircea Popescu: N. Grigorescu, seria Arta pentru toți, Editura Meridiane, București, 1962

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Nicolae Grigorescu