Țărancă citind (pictură de Nicolae Grigorescu)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Acest articol dezvoltă secțiunea Opera a articolului principal Nicolae Grigorescu.
Țărancă citind
Nicolae Grigorescu - Taranca citind.jpg
Țărancă citind - pictură de Nicolae Grigorescu
Descriere generală
ArtistNicolae Grigorescu  Modificați la Wikidata
Datare  Modificați la Wikidata
Materialelemn  Modificați la Wikidata
Dimensiuni27 cm×19 cm
AmplasareMuzeul Național de Artă al României  Modificați la Wikidata, București  Modificați la Wikidata
ColecțieMuzeul Național de Artă al României  Modificați la Wikidata
Curent artisticimpresionism  Modificați la Wikidata
Nicolae Grigorescu - MiniFoto.jpg Nicolae Grigorescu
Nicolae Grigorescu - MiniFoto (3).jpg Capodopere Nicolae Grigorescu - MiniFoto (1).jpg Cronologie
Maria Danciu - MiniFoto.jpg Familie Nicolae Grigorescu - MiniFoto (2).jpg Începuturi
Nicolae Grigorescu - foto 1860 - mini.jpg Studii Nicolae Grigorescu - MiniFoto (4).jpg 1870-1877

Țărancă citind este o pictură realizată de pictorul român Nicolae Grigorescu în anul 1896. Lucrarea aparține Muzeului Național de Artă al României. Tabloul a fost dat de către artist prietenului său, criticul de artă William Ritter. Există în acest sens un text olograf al pictorului direct pe pânza pe care a fost pictat motivul, care spune A mon tres cher ami / W. Ritter / Grigoresco 1896.

Această lucrare este un exemplu tipic care ilustrează deosebirea dintre o pictură pornită de la o observație adevărată și o alta de chic, cum se spune de obicei în limbajul de atelier.[1] De fapt acest tablou este o eboșă care a rămas în prima fază a execuției sale. Se vede clar, într-un mod evident, că ea a fost făcută după model cu o mare pasiune și cu mult drag.[1] Probabil că tabloul a fost dăruit lui William Ritter la o vizită a acestuia la casa pictorului de la Câmpina.[2][1][3]

Fără să se oprească la niciun amănunt, la niciun detaliu, în câteva trasări de pensulă și folosind doar câteva tonuri de culoare, cu o măestrie a mâinii și cu un brio incomparabil, Grigorescu a realizat siluenta unei țărănci, poate a soției lui.[1] Ea este așezată pe o bancă, picior peste picior, și citește o carte cu capul aplecat.[1] Nu este definit aproape nimic, nimic nu este terminat, și totuși atitudinea redată face ca femeia să trăiască în fața privitorului, respirând proiectată pe un fond evocat cu atâta sensibilitate de un adevărat maestru al penelului.[1]

Aflându-se în fața unei atât de complete reușite, privitorul nu poate decât să regrete felul de tratare a atâtor portrete de țărăncuțe pe care pictorul le-a făcut, și a atâtor primăveri (țărăncuțe în peisaj) realizate la finele carierei lui, când nu a știut să reziste adulatorilor și a neversaților în artă.[4]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c d e f George Oprescu Vol. II... pag. 202
  2. ^ Se știe din corespondența lui W. Ritter că în toamna anului 1896 l-a vizitat pe Nicolae Grigorescu la Câmpina. Vezi George Oprescu: Corespondența lui Grigorescu, pag. 46
  3. ^ George Oprescu Vol. II... pag. 273
  4. ^ George Oprescu Vol. II... pag. 203

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Nicolae Grigorescu