Portret de femeie (pictură de Nicolae Grigorescu)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Acest articol dezvoltă secțiunea Opera a articolului principal Nicolae Grigorescu.
Portret de femeie
Nicolae Grigorescu 047.jpg
Portret de femeie - pictură de Nicolae Grigorescu
Descriere generală
ArtistNicolae Grigorescu  Modificați la Wikidata
Datare1885 - 1895
Materialepânză[*]  Modificați la Wikidata
Genportret  Modificați la Wikidata
Dimensiuni57,5 cm×43,5 cm
AmplasareMuzeul Zambaccian  Modificați la Wikidata, București  Modificați la Wikidata
ColecțieMuzeul Zambaccian  Modificați la Wikidata
Curent artisticimpresionism  Modificați la Wikidata
Nicolae Grigorescu - MiniFoto.jpg Nicolae Grigorescu
Nicolae Grigorescu - MiniFoto (3).jpg Capodopere Nicolae Grigorescu - MiniFoto (1).jpg Cronologie
Maria Danciu - MiniFoto.jpg Familie Nicolae Grigorescu - MiniFoto (2).jpg Începuturi
Nicolae Grigorescu - foto 1860 - mini.jpg Studii Nicolae Grigorescu - MiniFoto (4).jpg 1870-1877

Portret de femeie este un pictură realizată de pictorul român Nicolae Grigorescu. Lucrarea nu a fost datată de către artist, dar a fost semnată cu roșu în partea dreaptă jos: Grigorescu. Ea se află astăzi în colecția Muzeului Zambaccian din București.

Portretele au constituit un capitol dintre cele mai prodigioase în opera și creația lui Nicolae Grigorescu.[1] Artistul era capabil să treacă în arta sa, dincolo de aparențe, știind să redea cu o mare virtuozitate asemănarea fizică.[1] Împreună cu Theodor Aman, acesta a marcat cele mai mari realizări ale genului din arta plastică românească.[1] Registrul lui plastic, ca și factura, se dovedesc a fi variate și ample, pornind de la monumentalul portret al lui Năsturel Herescu și până la compoziția de mare rafinament și subtilitate Amatorul de tablouri.[1] Portretele de femei sunt caracterizate de un lirism profund, de o delicată poezie și de o putere de sugestie impresionantă.[1]

Interiorizate, firești și simple, respingând atitudinea fotografică, portretele lui Grigorescu sunt caracterizate de mișcare.[1] Datorită nesfârșitelor nuanțe cromatice pe care le creează, dublate de alternanța justă a petelor de umbră și lumină, Portretul de femeie de la Muzeul Zambaccian poate fi considerat unul dintre cele mai elocvente în acest sens.[1] Se poate vede plăcerea cu care a pictat Grigorescu un chip de femeie.[1] Privindu-l, se ghicește știința artistului de a surprinde acea reverie vagă, acea fluturare de dorințe și gânduri ale tinereții, uneori nelămurite.[1] Ca nimeni altul. Grigorescu a redat gura întredeschisă, ochii visători și șuvițele de păr care cad pe frunte în dezordine, totul fiind scăldat într-o lumină care-și etalează spectrul în mii de nuanțe.[1] Pictorul a creat astfel, o imagine de o rară gingășie, cu un farmec pătrunzător.[1]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c d e f g h i j k Mircea Popescu... pag.26

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Alexandru Vlahuță: Pictorul Nicolae Grigorescu, București, 1910
  • Virgil Cioflec: Grigo­rescu, Editura Cultura Națională, București, 1925
  • George Oprescu: Nicolae Grigorescu, 2 vol. București, 1961-1962
  • Grigorescu - Album comemorativ la 100 de ani de la decesul lui artistului, editat de Muzeul Național de Artă al României cu ocazia expoziției retrospective „Grigorescu pictor al naturii” desfășurată la Galeria de Artă Românească Modernă a muzeului, texte de Mariana Vida și Monica Enache, coordonator Rodica Matei, București, 25 octombrie 2007
  • Mircea Popescu: N. Grigorescu, seria Arta pentru toți, Editura Meridiane, București, 1962

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Nicolae Grigorescu