Palatinatul Elector
| Palatinatul Elector | |||||
| Palatinatul | |||||
| Palatinatul Rinului | |||||
| Pfalzgrafschaft bei Rhein | |||||
| — Stat(d) al Sfântului Imperiu Roman — | |||||
| |||||
| |||||
 După 1512 electoratul face parte din Cercul Electoral Renan indicat în maro. | |||||
| Capitală | Heidelberg; Mannheim, din 1720 | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| Guvernare | |||||
| Formă de guvernare | Monarhie | ||||
| Istorie | |||||
| Epoca istorică | Evul Mediu | ||||
| Declasarea Comitatului Palatinatului Lotaringiei | 1085 | ||||
| Obținerea statutului de electorat | 1356 | ||||
| Pacea Westfalică | 1648 | ||||
| Supunerea față de Bavaria | 1777 | ||||
| Anexarea parțială de Franța | |||||
| Incorporat în Baden | 1803 | ||||
| Abolirea Sfântului Imperiu Roman | 1806 | ||||
Modifică date / text  | |||||
.svg)
Palatinatul Elector (în germană Kurpfalz) este denumirea teritoriului istoric aflat sub conducerea principelui elector de Rin, unul dintre cei șapte principi electori ai Sfântului Imperiu Roman.
Istorie[modificare | modificare sursă]
Din anul 1093 Henric de Laach a fost primul conte palatin al Rinului (Pfalzgraf bei Rhein).[1] Prin Bula de Aur din 1356 domnitorii au primit și titlul de principe elector (Kurfürst).[2]
Orașul de reședință al Palatinatului a fost Heidelbergul.[3] După distrugerea acestuia de către trupele franceze (în contextul Războiului palatin de succesiune, cunoscut și ca Războiul de nouă ani), reședința Palatinatului a fost mutată în anul 1720 de la Heidelberg la Mannheim.[4]
Ultimul domnitor Carol Teodor a moștenit în 1777 Bavaria datorită unui contract al Casei de Wittelsbach din 1329.[5] Dar a trebuit să se mute la München.[6] În timpul lui Napoleon Bonaparte Palatinatul a fost desființat.[7]
Teritoriile Palatinatului sunt încorporate astăzi landurilor germane Renania-Palatinat, Baden-Württemberg, Hessa și Bavaria, precum și regiunii Alsacia din Franța.
Castelul Schwetzingen, reședința de vară
Conți palatini / principi electori[modificare | modificare sursă]
| Nume | Casa | Domnie |
|---|---|---|
| Henric de Laach | Wigeric | conte palatin 1085/1087–1095 |
| Siegfried de Ballenstedt | Ascania | conte palatin 1095/1097–1113 |
| Gottfried de Calw | Calw | conte palatin 1113–1129 |
| Wilhelm de Ballenstedt | Askanier | conte palatin 1126–1140 |
| Otto I. de Salm | Salm | conte palatin 1136–1140 |
| Henric Jasomirgott | Babenberg | conte palatin 1140–1141 |
| Hermann de Stahleck | Stahleck | conte palatin 1142/1143–1156 |
| Conrad | Staufen | conte palatin 1156–1195 |
| Henric cel Bătrân | Welf | conte palatin 1195–1212/1213 |
| Henric cel Tânăr | Welf | conte palatin 1212/1213–1214 |
| Ludovic I | Wittelsbach | conte palatin 1214–1231 |
| Otto al II-lea, cel Ilustru | Wittelsbach | conte palatin 1214/1228–1253 |
| Henric (XIII.) | Niederbayern (Wittelsbach) | conte palatin 1253–1255 |
| Ludovic al II-lea, cel Strict | Oberbayern (Wittelsbach) | conte palatin 1253–1294 |
| Rudolf I | Oberbayern (Wittelsbach) | conte palatin 1294–1317 |
| Ludovic (al IV-lea) | Oberbayern (Wittelsbach) | conte palatin 1294/1301–1329 |
| Rudolf al II-lea, cel Orb | Palatinat (Wittelsbach) | conte palatin 1329–1353 |
| Rupert I | Palatinat (Wittelsbach) | conte palatin / principe elector 1329–1390 |
| Rupert al II-lea | Palatinat (Wittelsbach) | principe elector 1390–1398 |
| Rupert al III-lea | Palatinat (Wittelsbach) | principe elector 1398–1410 |
| Ludovic al III-lea | Wittelsbach | principe elector 1410–1436 |
| Ludovic al IV-lea | Wittelsbach | principe elector 1436–1449 |
| Filip cel Onest | Wittelsbach | principe elector 1449–1451 und 1476–1508 |
| Frederic cel Victorios | Wittelsbach | principe elector 1451–1476 |
| Ludovic al V-lea | Wittelsbach | principe elector 1508–1544 |
| Frederic al II-lea | Wittelsbach | principe elector 1544–1556 |
| Otto-Henric | Wittelsbach | principe elector 1556–1559 |
| Frederic al III-lea | Wittelsbach | principe elector 1559–1576 |
| Ludovic al IV-lea | Wittelsbach | principe elector 1576–1583 |
| Frederic al IV-lea | Wittelsbach | principe elector 1583–1610 |
| Frederic al V-lea | Wittelsbach | principe elector 1610–1623 |
| Maximilian I | Wittelsbach | principe elector 1623–1648 |
| Carol I Ludovic | Wittelsbach | principe elector 1648–1680 |
| Carol al II-lea | Wittelsbach | principe elector 1680–1685 |
| Filip Wilhelm | Wittelsbach | principe elector 1685–1690 |
| Ioan Wilhelm | Wittelsbach | principe elector 1690–1716 |
| Carol al III-lea Filip | Wittelsbach | principe elector 1716–1742 |
| Carol al IV-lea Teodor | Wittelsbach | principe elector 1742–1777 |
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ de Heinrich (II.) Graf von Laach, Deutsche Biographie
- ^ de Kurfürsten, Historisches Lexikon Bayerns
- ^ Heidelberg, fața romantică a Germaniei, Adevărul, 10 octombrie 2021
- ^ de Das Mannheimer Schloss, Landesbildungsserver Baden-Württemberg
- ^ de Hausvertrag von Pavia, Haus der bayerischen Geschichte
- ^ de Die Territorien der Wittelsbacher 1777, Haus der bayerischen Geschichte
- ^ de "Napoleon war der Totengräber", Rhein-Neckar-Zeitung, 18 august 2019
Bibliografie[modificare | modificare sursă]
- Meinrad Schaab: Geschichte der Kurpfalz.
- Bd. 1. Mittelalter. Kohlhammer, Stuttgart 1999, ISBN 3-17-015673-X.
- Bd. 2. Neuzeit. Kohlhammer, Stuttgart 1992, ISBN 3-17-009877-2.
Legături externe[modificare | modificare sursă]
Materiale media legate de Palatinatul Elector la Wikimedia Commons
- de Kurpfalz: Politische Geschichte, Historisches Lexikon Bayerns