Otto Piringer
Otto Piringer (n. 20 februarie 1874, Orăştie - d. 3 noiembrie 1950, Orăştie) a fost un scriitor al dialectului săsesc din Transilvania.
Tatăl său, Johann Piringer, a fost preot la Romos, judeţul Hunedoara, iar mamam sa, Wilhelmine Schuller, a fost fiica lui Johann Schuller, predicator în Romos, născut la Agnita pe 30 noiembrie 1783
A fost căsătorit cu Auguste Valerie Gusti Schuller (n. 15.10.1876, Agnita - d. 11.01.1969 Sibiu) şi a avut patru copii Hilde Piringer (n. 1899, Agnita - d. 2000, Gundelsheim), Otto Piringer (n. 1902 Agnita - d. înainte de 2000), Walter Piringer (n. 1906, Sibiu) şi Hans-Martin Piringer (n. 1913 Apoldu de Sus)
După ce a studiat filologia şi teologia la Marburg, Berlin şi Cluj, a fost numit în 1896 rector al liceului din Agnita, unde a profesat până în iulie 1903.
Din 1903 a fost numit preot în Tălmaciu iar din 1906 în Cristian, judeţul Braşov. În 1913 s-a întors în localitatea de baştină a înaintaşilor săi, Apoldu de Sus, judeţul Sibiu. După alţi 12 ani, s-a mutat la Orăştie, unde a murit de un atac de apoplexie în 3 noiembrie 1950 şi a fost înmormântat pe 05 noiembrie 1950 în cimitirul evanghelic lutheran din Orăştie.
Principala sa periodă de creaţie a fost după Primul Război Mondial, când a scris poezii umoristice în dialectul săsesc şi scrieri educative, pe care le-a reunit în calendarul popular „Neuer Volkskalender”, redactat de el.
Scrieri
- Schärhibesker, Lastich Geschichten ä saksesch (Schärhibesker, Lustige Geschichten auf sächsisch - Povestiri nostime în dialectul săsesc), Editura W. Kraft, Sibiu, 1921
- Vúm klene Piter uch senger Wält (Vom kleinen Peter und seiner Welt - Petrică în lumea lui), Editura W. Kraft, Sibiu, 1926
- Der Mérenziker. Schärhibesker und Lidcher (Der Korb mit Mähren. Schärhibesker und Liedcher - Coşul cu poveşti), Editura Kraft und Drotleff, Sibiu, 1937; reeditată în 1969 şi 1975 la Editura Kriterion cu traducerea în germană de Bernhard Capesius
Bibliografie
- Bernhard Capesius, postfaţa la Der Merenziker, Editura Kriterion, Bucureşti, 1975