Iepure fluierător dauric

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la Ochotona dauurica)
Sari la navigare Sari la căutare
Iepure fluierător dauric
Ochotona daurica.jpg
Stare de conservare
Status iucn3.1 LC ro.svg
Risc scăzut (LC) (IUCN 3.1)[1]
Clasificare științifică
Regn: Animalia
Încrengătură: Chordata
Clasă: Mammalia
Ordin: Lagomorpha
Familie: Ochotonidae
Gen: Ochotona
Specie: O. dauurica
Nume binomial
Ochotona dauurica
(Pallas, 1776)[2]
Daurian Pika area.png
Arealul iepurelui fluierător dauric

Iepurele fluierător dauric[3] (Ochotona dauurica) este o specie de mamifer din familia iepurilor fluierători, Ochotonidae.[2] Este găsit în China, Mongolia și Rusia. Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii a clasificat această specie ca fiind neamenințată cu dispariția.

Taxonomie[modificare | modificare sursă]

Ochotona dauurica a fost anterior considerată subspecie a Ochotona curzoniae,[2] dar se deosebește de aceasta din punct de vedere morfologic și molecular.[1]

Descriere[modificare | modificare sursă]

Iepurele fluierător dauric are o lungime a corpului (inclusiv capul) de 15–20 cm și o greutate de 110–150 g. Lungimea craniului atinge 3,9–4,5 cm. Culoarea blănii de vară este maro-gălbenie sau cenușie spre culoarea paielor, iar a celei de iarnă este maro-nisipie, maro-roșcată cenușie sau galbenă-nisipie pală. Partea ventrală este albicioasă și are un guler de o nuanță de maro-galben care se extinde până la piept. Urechile au marginea albă și fiecare are lungimea de 1,6–2,6 cm, iar spre deosebire de Ochotona curzoniae, partea din spate a urechilor este maro-negricioasă. Labele picioarelor din spate au fiecare câte 2,7–3,3 cm în lungime.[4]

Răspândire și habitat[modificare | modificare sursă]

Arealul iepurelui fluierător dauric cuprinde China, Mongolia și Rusia. În China este găsit în Gansu, Hebei, Henan, Mongolia Interioară, Ningxia, Qinghai, Shaanxi și Shanxi, iar în Rusia în Altai, Bureatia, Krasnoiarsk și Tuva. Habitatul său este alcătuit din pajiști deșertice și este simpatrică cu Ochotona curzoniae.[1]

Comportament și ecologie[modificare | modificare sursă]

Iepurele fluierător dauric locuiește în vizuini; un sistem de vizuini poate avea 15–20 de intrări. Ecologia sa seamănă cu cea a Ochotona curzoniae. Populațiile pot avea densități fluctuante, dar mari.[4] Trăiește în jur de 2 ani.[1] Dieta sa este compusă din vegetație. O femelă poate naște mai multe rânduri de pui într-un an, fiecare rând putând consta în până la 11 pui.[4] Durata sezonului de reproducere variază în funcție de zonă; în Trans-Baikal începe prin aprilie și se termină în august, iar în cea mai mare parte a Mongoliei începe în aprilie și se termină în septembrie.[1]

Stare de conservare[modificare | modificare sursă]

Iepurele fluierător dauric este larg răspândit și a fost afectat de măsuri de menținere sub control a dăunătorilor. Unele populații izolate aflate pe la marginile de nord și de sud ale Deșertului Gobi sunt vulnerabile, iar populațiile acestei specii par să întâmpine fluctuații și nu se știe dacă per total populația sa este în creștere sau în scădere, dar este improbabil să scadă într-un ritm suficient de rapid pentru a justifica includerea speciei într-o categorie amenințată. Arealul său cuprinde arii protejate, în jur 8 % din arealul său din Mongolia fiind în arii protejate. Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii a clasificat această specie ca fiind neamenințată cu dispariția.[1]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c d e f Smith, A.T. & Cook, J. Ochotona dauurica. Lista roșie a speciilor periclitate IUCN. Versiunea 3.1. Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii. .  Downloaded on 28 November 2020.
  2. ^ a b c Hoffman, R.S.; Smith, A.T. (). „Species Ochotona (Ochotona) dauurica. În Wilson, D.E.; Reeder, D.M. Mammal Species of the World: A Taxonomic and Geographic Reference (ed. 3rd). Johns Hopkins University Press. pp. 185–211. ISBN 978-0-8018-8221-0. OCLC 62265494. 
  3. ^ Naumov, S. P. (). Zoologia vertebratelor. București: Editura Agro-silvică de Stat. p. 350. 
  4. ^ a b c Smith, Andrew T.; Xie, Yan (). Mammals of China (în engleză). Princeton, New Jersey: Princeton University Press. pp. 169–170.