Număr cuantic magnetic

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search

În mecanica cuantică, numărul cuantic magnetic (simbolizat m) este unul dintre cele patru numere cuantice folosite pentru descrierea stării unui electron dintr-un atom și cuantifică momentul magnetic orbital al electronului într-o direcție anume arbitrară (specificată) a câmpului magnetic extern. Valoarea sa este mereu un număr întreg, luând valori între -ℓ și +ℓ, inclusiv 0, unde ℓ este numărul cuantic secundar. Numărul cuantic magnetic determină modificarea energiei unui orbital atomic datorată unui câmp magnetic extern (prin efectul Zeeman), cuantifică orientarea în spațiu a momentului cinetic și indică numărul orbitalilor disponibili într-un subnivel, fiind folosit pentru a calcula componenta azimut a orientării orbitalului în spațiu.[1]

Derivare[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Nenițescu, Costin D. (). Chimie generală. Didactică și Pedagogică, București. pp. 94–104.