Număr cuantic principal

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search

În mecanica cuantică, numărul cuantic principal (simbolizat n) este unul dintre cele patru numere cuantice folosite pentru descrierea stării unui electron dintr-un atom și cuantifică energia orbitalului. Valoarea sa este mereu un număr natural nenul, deci n ≥ 1. Pe măsură de crește n, crește și numărul straturilor electronice, deci electronul se află la o distanță mai mare de nucleul atomic. Astfel, cu creșterea valorii lui n, electronul va avea o energie potențială mai mare.[1]

Derivare[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Nenițescu, Costin D. (). Chimie generală. pp. 94–104.